11,537 matches
-
curată (1977) și Pentru eterna vatră românească (1983), poezii patriotice conțin majoritatea cărților lui D., vorbind emfatic de istorie și strămoși. SCRIERI: Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a lungul, București, 1971; Zăpezi fără întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București, 1978; Îngândurat ca pietrele munților, București, 1979; Scutier la umbra clipei, București, 1982; Pentru eterna vatră românească, București, 1983; Fabule
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București, 1978; Îngândurat ca pietrele munților, București, 1979; Scutier la umbra clipei, București, 1982; Pentru eterna vatră românească, București, 1983; Fabule cu sau fără morală, București, 1984; De veghe la anotimpuri, București, 1985; Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Mihai Stoian), București, 1987; Fântâna din oglinzi, București, 1988; Poeme dintr-un sfert de veac, pref.
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu, Printre poeți, 154-157; Victor Rusu, „Fabule cu sau fără morală”, O, 1984, 39; Cristian Popescu, „Fabule cu sau fără morală”, SLAST, 1984, 50; Ion Dodu Bălan, Pietre pentru templul lor, București, 1985, 363-369; Edgar
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
credem, noi avem datoria de a ne uita înspre Carpați, înapoi acasă”, afirmă V. Posteucă, adăugând: „Tot mai singuri, dar pentru aceasta tot mai convinși de adevărul luminii, și mai tari și împăcați interior de certitudinea că servim o cauză etern invincibilă” (Cum stăm, 1967). Declarată de orientare românească și creștină, D. este totodată o revistă de constantă atitudine anticomunistă. Alături de semnatarii permanenți ai textelor ideologice (V. Posteucă, N. Petra, John Halmaghi), Horia Stamatu susține ultima serie a publicației cu o
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
în 1906, reeditată în 1914 și în 1930, fiind cea mai bună versiune în românește înainte de traducerea lui Lucian Blaga. Pentru Teatrul Național din București a transpus în 1911 piesa Stâlpii societății de H. Ibsen. A mai tradus Spre pacea eternă de Immanuel Kant în 1918, Contele de Monte Cristo de Al. Dumas-père în 1922, Frânturi din viața omenirii de August Strindberg în 1924. În același an publică, în colaborare cu A. Toma, compilația Winetu, omul preriilor de Karl May, iar
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Lacrimi pentru Octavian Goga, Cluj, 1938; Scrieri alese, îngr. Lidia Munteanu și Vasile Netea, pref. Vasile Netea, București, 1983. Traduceri: Oscar Jäger, Istoria romanilor, București, 1885; Goethe, Faust, București, 1906; H. Ibsen, Stâlpii societății, [București], 1911; Immanuel Kant, Spre pacea eternă, introd. trad., București, 1918; Al. Dumas-père, Contele de Monte Cristo, București, 1922; August Strindberg, Frânturi din viața omenirii, București, 1924; Karl May, Opere complete, vol. I: Winetu, omul preriilor, București, 1924 (în colaborare cu A. Toma); Ivo Voinovici, Sirena, București
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne, Înlaturarea morții. Dar, față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza cercetarea științifică În ocurență genetica, prin care se va ajunge la reîncarnarea individului pe baza replicării de ADN. Houellebecq nu este un romancier foarte convigător atunci cînd intră pe tărîmul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
El... Scriitoarea franceză, la nouă ani de la debut și În urma unei “tetralogii” , patru “dicționare” - romane ale căror capitole au drept majuscule ale titlurilor toate literele alfabetului, de la Abri la Zygote (“pentru că voiam să vorbesc despre fecundație, despre germen, despre reînceputul etern al ciclului romanesc ca și al celui feminin” va spune ea) - Încearcă să răspundă marii provocări, scrierea cu propriul sînge, experiența “texistenței” sau scrisul ca autocunoaștere prin autoscopie (psihanalistul căruia naratoare Îi vorbește ceea ce cartea stenografiază este de fapt dublul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o locuiesc, se află undeva În marginea ei, mereu În așteptare. Nutresc o nostalgie dureroasă față de locuința originară - căreia i s-a substituit femeia - pe care n-o recunosc niciodată ca atare. Aflate la ananghie, Într-o agonie leneșă, parcă eternă, personajele lui Oster Încep să se simtă aici, În interstițiul dintre Înăuntru și afară, acasă. În Le Pont d’Arcueil (1994), eroul, părăsit de nevastă, celibatar de nevoie (ca la Echenoz), Îi face o scurtă vizită unei prietene, dar nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În care textul mai poate lua forma narațiunii, avangardist În idei - plutind Încă În aerul rarefiat al Noului roman francez - Volodine nu scrie totuși nici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
expus poate ascunde ceva. Literatura enunțiativă semnalează neîntrerupt pulsiunea de dincoace de cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau dincolo, e arătat, dar amînat. Rămîne să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales, de Lucian Blaga, dar și de stilistica suprarealistă a
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
elementelor ei parțiale. Mai importantă decât stabilirea textului este analiza critică, din punctul de vedere al logicii interne a ideilor acestuia. În prima parte a vorbirii Demiurgului, observă C., sunt juxtapuse două teze: „cea a diferenței și incompatibilității dintre ordinea eternului și cea a efemerului și cea a eternității formelor sau a tiparelor efemerului. Iar aceasta din urmă e dezvoltată cu variații infinite, ca o formă de poetică iubire pentru veșnica înnoire din universul pieirii. Or, aceste două teze nu pot
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
lui Max Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul etern, universal, basmul este mit degradat prin acceptarea de elemente profane. Făt-Frumos e soarele în luptă cu întunericul, Miorița, un „bocet solar”. C. definea mitul prin caracterul său sacru (idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
expune drama intelectualului devotat eticii și adevărului: „Pentru milioanele de oameni ai miturilor și fervorilor naturale, «telurice», cum spune Keyserling, intelectualii intransigenți apar un fel de oportuniști sau negativiști dăunători și primejdioși. Oportuniști când, sub veghea unicului criteriu al binelui etern și universal, ei despart elementele valoroase de cele nevrednice sau absurde din ansamblul unei mișcări puse în lucru. Negativiști, când ei subliniază mai cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
Romain, cugetător profund și autor a 14 volume literare, a avut o intenție bine definită când a scris această piesă. El urmărea problema raportului dintre real și fictiv, dintre vis și realitate. Astfel, el a înțeles să prezinte această problemă etern omenească sub formă literară. Căci să nu se închipuim că pentru vremurile noastre această problemă este exclusă. Predilecția pentru ficțiune se observă la mulți gânditori și mulți doctrinari politici actuali. În ceea ce privește acest raport între ideal și real s-a ajuns
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Tagore, Brâncuși, Eugen Ionescu, Robert Frost, Heisenberg, Tudor Arghezi), calea spre fericire și spre pace a umanității, susținută de muncă și creație, de conștiința datoriei etice și de iubire, de spiritul comuniunii cu ceilalți, totul culminând cu imaginea tonică a eternei învieri a lui Hristos și a omului. Dialogul, subiacent polemic, cu Papini are o capacitate reală de a absorbi reflecția filosofică într-o structură de roman liric. Poezia (Irenikon, Poeme de odinioară) respiră într-un registru strict intim: figuri și
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
pierduta Euridice, spre care nu poți întoarce privirea decât pedepsit de amintire: „Păstrez șuvița ta de păr, / răsplată, / pentru durerea de-a fi uitat” (Târziu). Tot așa cum, oscilând între scenă și realitate, se naște un ritm dureros între cotidian și etern, între superficialitatea vieții comune și nucleul rar al artei (Fugind din aproape). Versurile din 41 de sonete (1975) aduc o anume rigoare a dicției în pendularea continuă a gândului sublimat poetic, tinzând spre un echilibru armonios, pentru că arta trebuie să
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
a identificării, prin visul de izbăvire, cu esența ei divină. Hermeneutica lui D. are solemnitate liturgică și o deosebită capacitate alegorică de a însufleți ideile. Pentru el, cartea reprezintă modelul și mijlocul de îndreptare morală după litera și arhetipul frumuseții eterne. SCRIERI: The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului, ed. bilingvă, pref. Leonard Cain, Oregon (SUA), 1989; The Icons. Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodore of Studion, Michigan (SUA), 1993; ed. New York, 2002; Lumina Cuvântului, pref. Virginia Carianopol, București
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
o economie statică, imuabilă și Închisă. Într-o economie deschisă, dominată de risc, incertitudine și schimbare, profitul nu există decât dacă este vorba de profitul efemer al inovatorului autentic, așa cum remarca J. Schumpeter. Noua teorie economică trebuie să rezolve contradicția eternă a economiștilor de la Ricardo Încoace: analiza economică este posibilă numai dacă face abstracție de ceea ce politica economică trebuie să prevadă cu precizie - incertitudinea și schimbarea. Pe termen lung va domina obiectivul flexibilității totale - produse de calitate la prețurile producției de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine”). Toate aceste inovații formale nu reușesc totuși să compenseze decât în parte diluarea substanței lirice prin repetiție și (auto)manieră. Tot acum, o temă pregnantă e arta, sustrasă „Timpului-timp” și cucerind „clipa eternă” prin facultatea ei regală de a da formă. Poetul a tradus din limba franceză, distingându-se prin integrala versurilor lui Baudelaire (1991) și prin tălmăcirea lui Léopold Sédar Senghor. A mai tradus din Jacques Chessex, Jean Joubert, Khalil Gibran ș.a.
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Zamolxe, București, 1976; Temerile lui Orfeu, București, 1978; Hora anotimpurilor, București, 1979; Un spațiu de dor, pref. Petru Poantă, București, 1980; Ca muntele-n amiază, București, 1981; Timpul judecător, București, 1982; Sonete, București, 1983; Pasărea de cenușă, București, 1986; Clipa eternă (1963-1988), pref. Radu Enescu, București, 1988; Dorador: Jurământul-Dorador: Le Serment, ed. bilingvă, tr. Paul Romanescu și Eugène Van Itterbeck, București, 1997; Heraldica iubirii, pref. Radu Enescu, București, 1999. Antologii: Arborele memoriei. Antologia poeților de limbă română din Israel, pref. Roxana
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
totodată, o adâncire în istorie și mit, pentru a afla elementele primordiale ale structurii noastre etnice: „Tu ești dac./ Fii fulger. Fii izvor.” Zămislit totuși din „lut și teamă”, eul liric pendulează dramatic între „greul profeției” și „limita ființei”, în ciuda „eternelor migrări/ și-a zodiacului/ cu false-asigurări”. După o antologie de poezie românească, tradusă în engleză și tipărită în Canada, Modern Romanian Poetry (1977), un ecou deosebit în cercurile emigrației a avut placheta imprimată la Vancouver, Notes on a Prison Wall
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
expresie albă. Modelul bacovian reprezintă nu numai din punct de vedere tematic o referință rezonabilă: „Aici, ploaia e un drum/ Tunel/ De obraji șiroitori/ Spinări murdare/ Ies aburi din cai.../ Și mă gândesc la orașe,/ Mi le-nchipui sub apă,/ Eterne, scufundate,/ Femei cu dinți albaștri/ Încremenite-n seară”. Altfel, puncțiile succesive în corpul imaginilor pe care poemele le capturează ca într-un insectar nu reușesc pe de-a-ntregul să disimuleze impresia că eul poetului se simte mai confortabil în apropierea
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]