14,023 matches
-
a fost sau nu suspendat. În Eseu despre generația războiului (...) se menține luna de apariție noiembrie, dar se modifică anul, din 1942 în 1941 și se subliniază suspendarea numărului; (...) În sfârșit, în Literatura română contemporană, I, Poezia, Manu, după ce afirmă greșit că "Albatrosul" e interzis în iunie precizează că reapare la 1 noiembrie, deghizat sub numele de "Gândul nostru""84. În monografia dedicată lui Dimitrie Stelaru, apărută la Cartea Românească, în 1984, Emil Manu pare a fi mai riguros rezervând și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-l mai las în revizie, să-l rășluiesc pe anumite părți, să-l fețuiesc pe altele. Alcătuirea cărții mi-a pus - e nevoie, cred, să precizez - două probleme majore: selecția materialului și „orchestrarea” lui. Dorința mea a fost să nu greșesc la nici una, dar n-am pretenția că e așa. Aș fi dezolat însă să nu fie, căci asta ar afecta cursivitatea, or pentru mine fluența și claritatea sînt lucruri esențiale. Teoretic vorbind, prin varietatea și complementaritatea notelor și însemnărilor, prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” Setea sa de extincție nu e și sete de anonimat. Acesta nu era pe placul său, deși uneori lasă să se înțeleagă că l-ar adopta ca soluție de viață. „Am greșit colosal că m-am născut în acest secol...” 1) „Atitudinea sufletească” a lui Bacovia seamănă cu cea a „idealiștilor” de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Astfel, dacă n-am ști cînd au fost scrise și la cine se referă următoarele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mahalalele au făcut roată în jurul centrului”, scria cineva în primul an de „neutralitate”.3) Faptul acesta complică și mai mult răspunsul la întrebarea de la care am pornit. Cîte erau? în absența unui nomenclator sau a unei numerotări, pentru a nu greși, cel mai corect e să spunem toate marginile, înlănțuite capricios, neindividualizate topografic. însă de la o epocă la alta aceste margini se modifică și, bineînțeles, percepția lor. Pe măsură ce centrul se consolidează și se extinde, se extind și marginile, respectiv mahalalele. în virtutea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Rar” spune: „Străzile-s deșarte”. „Străzile” aparțin prin definiție orașului, sînt „burgheze”, nu satului, care n-avea și, în unele zone, nu are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau într-o (crîșmă), departe” sună prozaic. Iar „Doarme și hangiul,/Ulițele-s deșarte” sună și mai strîmb. Dacă „hanul” e în oraș (și n-am nici o îndoială că așa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vizitat o doamnă bătrînă, foarte distinsă, de igienă impecabilă, cu vederea din nefericire slabă, pe de o parte, și cu prejudecata, pe de alta, că o desăvîrșită rigoare gospodărească o pune la adăpost de orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic punct de sidef, un fel de fragment de floare de cireș, fluturată de adierea aerului. Privirea mea s-a fixat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a muncii și luptei înaintașilor noștri”.3) Vreau însă să se înțeleagă clar: treaba nu depindea de voința redacției, ci de a editorului. Or, acesta a evitat să se „implice”. Exista teama de a nu deranja și de a nu greși, căci nu o dată autorii unor propuneri bune s-au lovit de rezistențe exagerate, au fost „luați la ochi”, riscînd să nu mai fie ascultați nici în chestiunile stringente și mai accesibile. în 1971-1972, am fost la vîrful instituțiilor culturale băcăuane
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e să argumenteze tot ce i ar putea contraria pe cititori. Viorel Savin a sesizat lipsa, și pac! ironiile și supoziția amintită. Mai departe de asta, însă, el intră pe un teren pe care nu-l cunoaște îndeajuns și, evident, greșește. Susține, de pildă, că „între cele două războaie, limba romînă se ortografia (sic!) cu «Î», cu apostrof și cu «sunt»”. în realitate, nu toată lumea proceda așa. Cea mai solidă publicație din epocă, „Viața Romînească”, folosea, inclusiv în titlu, „î” și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe vestmîntul,/ Și părul i-l smulge/ Și-n văi îl aruncă”. (ib., p. 145) 9.Vieți paralele, Traducere de N.I. Barbu, Ed. Științifică, 1960, p. 82. 10. Ibidem, p. 83 ,,Am greșit colosal că m-am născut în acest secol...” 1. ,,Divagări utile”, în Opere, p. 465. Bacovia se referă la secolul XX, nu la secolul al XIX-lea. 2. Vezi ,,Sămănătorul”, 6, nr. 20, 13 mai 1907, p. 436. ,, Se uită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e nevoie și de inspirație, de rîndul de început bun care să dea tonul însemnărilor. Cînd transcrie (am sub priviri manuscrisul de la Cluj), Bacovia nu dă impresia de om degajat, ci de om încordat, care, din teama de a nu greși, devine hipercorect. Să fie, oare, la mijloc, prudențele de copist ministerial sau vechea teamă a școlarului? Ceea ce nu pricep mulți din cei ce pretind (ori rîvnesc la titlul de) „bacovieni” e faptul că nu poți fi „bacovian” în tranșe, pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
existat și „valsuri funebre”. în schița „Valsul” (volumul Simplu, p. 39), Traian Demetrescu amintește de valsul din Faust, cîntat la o înmormîntare. Sau care evocă funebrul, cum era acela ce-l emoționa pe Pantazi: „un vals domol, voluptuos și trist”. Greșim, fără îndoială, imaginîndu-ni-i pe cei care au reușit în literatură ca fiind singurii îndreptățiți să parvină la o asemenea situație. într-o oarecare măsură, succesul lor se explică și prin ratările altora. în „Notița” (o, ce notiță: sînt peste 60
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de democrație, care nu este în mod necesar împărtășit de toți alegătorii din lume. Desigur că acest aspect pune problema bazelor normative și istorice ale însuși conceptului de democrație liberală (Koelble și Lipuma, 2008). În cele din urmă, ar fi greșit să gândim că forțele populiste acționează doar la nivelurile subnaționale și naționale. În vreme ce eforturile lui Jean-Marie Le Pen de a crea un puternic bloc populist al dreptei radicale cu acoperire largă în spațiul UE, care ar putea juca un rol
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
jurnalismul literar narativ încearcă să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit să spunem că jurnalismul de senzație este o cerință necesară pentru jurnalismul literar narativ. Majoritatea acestor relatări (inclusiv cea a lui Kydde) sunt încadrate de preocupări ideologice, fie religioase, politice sau un melanj din cele două. Un exemplu ar fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
astfel de jurnalism și jurnalismul literar narativ timpuriu este uneori greu de sesizat. Mai mult, anticipează influența asupra practicii jurnalistice americane pe care a avut-o investigația socială la sfârșitul secolului al XIX-lea, explorată de Michael Schudson. Ar fi greșit să spunem că reportajul social a apărut din neant. Ca majoritatea formelor nonficționale, reportajul social are antecedente. Până la urmă, relatarea lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul are un aspect social, având în vedere natura sa omiletică: intenția sa a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
discuțiile și în ziua de azi; în sfârșit, am examinat eforturile critice mai recente în lumina acestor structuri critice inițiale. Acest tip de organizare critică conține bineînțeles în ea o doză de arbitrar. Dar să ne gândim la cât de greșit definit și puțin înteles este acest gen. De aceea putem spera că o astfel de organizare poate numai să contribuie la procesul care încearcă să ofere cercetărilor o ordine și o coerență. Să amintim că definiția jurnalismului literar sau nonficționalității
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
exactă pentru că nu se poate stabili o valoare istorică”. Mircea Popa este de părere că „o apreciere după anumite criterii ne poate avantaja sau dezavantaja În timp și că e posibil că din dorința de a inventa ceva să putem greși sau săvîrși erori”. Da, Într-o masură este adevărat, dar să nu absolutizăm acest aspect pentru că nu Împărtășim Întrutotul această opinie care este oarecum În contradicție cu valorile progresului. Deci frica de o eventuală eroare nu trebuie să ne Împiedice
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
alterității și al relațiilor interculturale, trad. de Nadia Farcaș, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 14). Pentru teologi, alteritatea reprezintă forma prin care eu mă regăsesc în viața aproapelui meu. Viața lui devine viața mea. Iată o problemă interesantă! Este total greșit ca în practică să-i dai asistenței sociale un caracter mai mult juridic. Centrarea pe dosar (forma juridică) și nu pe persoană (sensibilitate, afecțiune, dorință de ajutorare etc.) este ceva negativ! 2 Problema asistenței sociale ca profesie dezvoltă un interes
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în laboratoarele lui această ipoteză, chiar dacă aceasta era contrară rezultatelor lui din 1847. Faptul că a murit înainte ca această verificare să aibă loc nu-i scade cu nimic din valoarea iluminatoare a unui gânditor care poate accepta că a greșit. 14. Politică și știință „Războiul de o sută de ani a întrerupt activitatea culturală care făcuse din Paris centrul artistic al Europei. Artiștii s-au împrăștiat în regiunile ferite de război.” Aceste cuvinte ale lui Oțetea (22) pot fi extinse
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
de altfel, un exemplu bun pentru ilustrarea introducerii absurdului în relația știință / politică. În 1933, de exemplu, naziștii din Germania au publicat o declarație intitulată „100 de autori împotriva lui Einstein”. (Inteligent, Einstein a replicat: „De ce 100? Dacă aș fi greșit, unul ar fi fost de ajuns.”) În același an, Einstein părăsește Germania, pentru ca în final să ajungă în SUA, unde contribuția sa la producerea bombei atomice a fost decisivă. Că ulterior a regretat și a condamnat exploatarea științei în scopuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
de disperare, care survine imediat după comunicarea diagnosticului. Faza de negare (“denial”), de refuz inconștient de a accepta realitatea diabetului zaharat și în care pacientul este animat de speranța într-o realitate iluzorie (că, de exemplu, la laborator s-au greșit analizele sale, că el nu poate avea glicemii atât de mari). Diabeticul utilizează în fața situației sale vitale, maximal stresante mecanisme inconștiente de apărare, de regresie afectivă pentru a-și reduce anxietatea (sau angoasa sa față de pericolul real reprezentat de noua
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
e stupefiant este faptul că magistrații sunt de la sine considerați inamovibili și, pe cale de consecință, nu își asumă nici cea mai mică responsabilitate pentru deciziile incorecte pe care, uneori în chip flagrant, le iau. Și judecătorul e om și poate greși; când însă vezi instituții complete de apel care dau pe bandă rulantă achitări scandaloase pentru interlopi sau care sunt specializate în albirea constantă și iresponsabilă a câte unui corp profesional (preoți, militari, polițiști), fără ca organismul lor abilitat să dea cel
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să ridice mâna, obedient, la comenzile sforarilor de partid, Pupu a fost eliminat rapid, ca o măsea stricată, de aparatul bine gresat al mașinăriei de partid. Indiferent de culoare sau ideologie. Firește că și doctorul, bântuind pe terenuri nefamiliare, a greșit. "Vulturul" (cum îi place să i se spună în echipa de intervenție) e totdeauna singur și nu are nicio șansă în fața turmei. Apoi, în lumea politică, notorietatea mediatică e importantă, dar devine repede o sursă de invidie și resentimente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
preferat, la înghesuială, de Relu Fenechiu pentru postul de prefect atunci când tinerelul iletrat și obraznic pe care îl pusese anterior pe scaunul prefectului a fost scos cu cătușe la mâini din Prefectură. Din nefericire pentru domnul Fenechiu, alegerea a fost greșită. Domnul Păduraru (care a părăsit PNL-ul pentru că așa îi cerea legea!) s-a dovedit unul dintre cei mai onești și echilibrați prefecți din ultimele două decenii, refuzând să execute "comenzile de partid" și aplicând cu tact și fermitate legea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
E bine de reamintit, de asemenea, că nu există o justiție per se, imanentă, și, pe cale de consecință, de nediscutat jurnalistic, în absența efectelor naturale ale justiției divine. Judecătorii, ni se reamintește mereu, sunt și ei oameni și, evident, pot greși. Cu bună sau cu rea-credință. Judecătorii au și ei interese, lipsuri sau scăpări și de regulă se pun la adăpost prin invocarea unor imperfecțiuni ale legii, a unor ambiguități create de legislator (parlamentarii, mai exact). De fapt, trebuie subliniat că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ei. Nu în ultimul rând, poate că Consiliul Superior al Magistraturii, prin recalibrarea rolului Inspecției Judiciare, ar trebui să aibă mai multă putere pentru a sancționa ceea ce se arată a fi, în unele cazuri indubitabil, un abuz sau o decizie greșită pe fond. Este, în sine, o chestiune foarte delicată, pentru că respectul și legitimitatea judecătorului trebuie să fie mai presus de orice dubiu, dar eu, ca simpul cetățean, aș vrea totuși să poată fi construit un sistem de reglare a exceselor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]