10,924 matches
-
și o mare cantitate de material eterogen din mormintele Barberini, Bernardini și Galeassi (Preneste, secolele VII-VI Î.Hr.). Picturile și teracotele din templul lui Ceresxe "Ceres" de pe Aventin (cunoscut În 493 Î.Hr.) sunt opera lui Damophilos și Gorgasos, greci din Italia meridională (Pliniu, Naturalis historia, 35, 154). Aceste opere de artă pot fi considerate un discurs imagistic ținut despre religie și prin religie. Ele nu sunt semne mântuitoare lipsite de viață, inaccesibile celor care nu sunt specialiști, ci sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trecând prin Poseidonia, ajunge la Crotona, unde eroul este venerat ca „Întemeietor” (oikistàs) (Strabon, 5, 3, 3; Vergilius, Eneida, 8, 213-279; Ovidiu, Metamorfoze, 15, 12 sqq.). Prima operă epică romană, pe care o cunoaștem fragmentar, a fost scrisă de un grec din Tarent. Nu trebuie să ne mire faptul că este o Odusia, așa cum rezultă din catalogul miturilor greco-italice cuprins aici, chiar dacă În manieră incompletă. Începând cu Titus Livius se lucrează În jurul acestei tradiții de povestiri mitice cu fond istoric. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofice și religioase și le-au transformat astfel Într-o teologie a istoriei, imperialistă și cosmopolită În același timp (cf. subcapitolul 4). b) Misterii și filozofie 1. Mysti, bahi, orfici Printre atestările religiozității personale semnalăm aici cultul morților practicat de grecii din Italia meridională și misteriile care sunt strâns legate de el. În unele arii funerare din Italia (Thurii, Petelia, Hipponion, Roma), din Creta și Tesalia (Pelinna), au fost găsite până acum cincisprezece plăcuțe de aur foarte subțiri, pe care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare erei creștine, Înțelege să exprime complexa fizionomie culturală a acestei epoci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezintă un eveniment de Însemnătate epocală, nu vom trece cu vederea varietatea situațiilor confluente În panorama elenistică. În noutatea indubitabilă a unei Îmbinări nemaintâlnite de experiențe culturale și religioase, rămân esențiale și clar perceptibile liniile unei continuități care, În ceea ce privește raporturile grecilor cu Răsăritul - fără să le luăm În calcul pe cele din epoca preistorică -, Își are originea În colonizarea coastelor Asiei Mici În veacul al XII-lea Î.Hr. și În crearea unui emporiu comercial la Naucratis, În Egipt, În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care tradiția filozofică greacă și În special centrul ei propulsor, Atenaxe "Atena", Îl dețin pe tot parcursul istoriei antice, chiar și În Împletirea profundă cu alte experiențe culturale. Un primat analog asumă, În același timp, și tradiția religioasă a grecilor În vasta panoramă a credințelor și practicilor diferitelor națiuni orientale cu care ei au venit În contact. Chiar Symmachus, În rugămintea adresată Împăratului Valentinian (384 d.Hr.) pentru restaurarea altarului Victoriei, se poate referi - fără teamă că va fi contrazis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu pregătirea pentru chestiunile sociale și politice (Relatio, III, 5). Nu vom neglija nici faptul că apologeții creștini, deși Își Îndreaptă criticile către tot spectrul religiilor „păgâne”, iau de obicei ca parametru privilegiat al polemicii lor patrimoniul mitic și cultual grec În calitate de cel mai cunoscut și, totodată, cel mai tipic al experienței religioase politeiste comune a diferitelor populații convergente În panorama contemporană. Astfel, Tatian Sirul, În preajma anilor 160/170 d.Hr., le adresează grecilor de la Roma „Discursul” său Îndreptat spre nimicirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al polemicii lor patrimoniul mitic și cultual grec În calitate de cel mai cunoscut și, totodată, cel mai tipic al experienței religioase politeiste comune a diferitelor populații convergente În panorama contemporană. Astfel, Tatian Sirul, În preajma anilor 160/170 d.Hr., le adresează grecilor de la Roma „Discursul” său Îndreptat spre nimicirea, În numele noului mesaj creștin, a Întregii facies păgâne, În care el nu vedea altceva decât manifestarea perfidei puteri diabolice. Dincolo de atitudinea de critică și de refuz total al culturii contemporane, datorată faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cetățeni. Fenomenul de schimburi și de intersectări la nivelul credințelor și cultelor nu este, cu siguranță, necunoscut În istoria popoarelor din aria mediteraneană Încă din epocile cele mai Îndepărtate ce pot fi atinse de cercetarea istorică. În special pentru greci, el reprezintă o componentă importantă a experienței coloniale Îndreptată spre Orient și Occident, unde ei duc cu sine zeii proprii și Învață să Îi cunoască pe cei ai populațiilor băștinașe. Așadar, acest fenomen capătă o importanță cu totul particulară În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pentru o Înțelegere adecvată a fenomenului, pentru care cercetarea istorică va trebui să evalueze de la caz la caz modalitățile concrete de dezvoltare și diferitele manifestări, este necesară mai Întâi o analiză a consistenței specifice a contextelor religioase aflate În cauză. Grecii și cvasi-totalitatea popoarelor din Orientul Apropiat și din Occident, cu excepția Iranului zoroastrian și a iudaismului, ce pot fi amândouă situate, cu titlu diferit, În tipologia religiilor „Întemeiate” cu conținut monoteist și măcar de tendință universalistă, sunt purtătoare ale unor tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își cinstesc divinitățile locale. Ea apare și mai decisivă În Întemeierea noilor cetăți elenistice, ca Alexandria În Egipt, Seleucia, Antiohia și celelalte mari centre orășenești create
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protectori se prezintă adesea noii suverani. În acest sens, este deosebit de semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1. Observații preliminare" Arcul de timp destul de amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1. Observații preliminare" Arcul de timp destul de amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații și schimbări profunde, se desfășoară istoria religioasă a grecilor luată aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1. Observații preliminare" Arcul de timp destul de amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații și schimbări profunde, se desfășoară istoria religioasă a grecilor luată aici În considerare, impune câteva distincții preliminare și, Înainte de toate, o selecție a fenomenelor ce trebuie examinate, care, În mod inevitabil, limitează și este Încredințată evaluării personale a cercetătorului. De la Începuturile epocii elenistice la edictul lui Teodosius din 392
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de tip koinè, astfel Încât matricea ei ebraico-biblică intră În compunere, În diferite măsuri, și interferează cu o diversitate de stimuli și de conținuturi Împrumutate din acea cultură. Un prim factor de o importanță indubitabilă pentru evoluția istoriei religioase a grecilor și a Întregii lumi religioase și imperiale romane este reprezentat de echilibrul În diferite grade care, de la Începutul epocii elenistice și În diverse proporții pe tot parcursul acelei istorii, se instaurează Între persistența tradițiilor și cultelor locale și transmigrația acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vechime sau mai noi, populate de coloni greco-macedoneni și, mai târziu, de acei romani care, fiind comercianți activi la Delos Încă de la sfârșitul secolului al II-lea Î.Hr., apar adesea În ofrandele onorifice ale atâtor cetăți asiatice alături de grecii care dețin magistraturile cetățenești. O asemenea mobilitate a indivizilor este Însoțită de o mobilitate a ideilor și a practicilor religioase, de Întemeierea unor culte noi care, Într-o primă instanță, au reprezentat patrimoniul „național” al celor imigrați, În omogenitatea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II2, 1361), iar autori ca Eupolis și Euripide Îl menționează pe cel frigian al lui Cotysxe "Cotys", egipteanul Ammonxe "Ammon", stăpân al unui faimos oracol În oaza de la Siwah și identificat cu Zeusxe "Zeus" (Herodot, I, 46; IV, 181), prin intermediul grecilor din Cirenaica, le devenise deja familiar atenienilor de multă vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr. (IG, II2, 1428, Add. 800, 73-74), să-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numeroasele ei apelative toponimice (Berecyntia, Idea), ba chiar și numele Kybèle (de la muntele Kybèlon) cu care este denumită În mod obișnuit, zeița pare să fie moștenitoarea unei antice figuri siriene (Kubabaxe "Kubaba", „regina din Kargamiș”) introdusă În ambient hitit. Cunoscută grecilor din Asia ca Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" și identificată curând cu Rheaxe "Rhea", mama zeilor olimpieni, Cybelexe "Cybele", care Își are unul dintre principalele centre de cult În cetatea sacră Pessinunte, apare deja În secolul al VI-lea Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de mângâiere (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii” lui Osirisxe "Osiris", care Își recapătă propria suveranitate, fie și În regatul morților, a devenit În ochii unui grec, conștient de experiențele religioase ale cultelor grecești cu misterii, un model exemplar care poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoci. În ea există, Înainte de toate, tema visului revelator, printre cele mai tipice ale religiozității elenistice, activă În nenumăratele culte iatromantice, care, legate de cele mai variate figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi, Își găsesc În Serapisxe "Serapis", dincolo de grecul Asclepiosxe "Asclepios", unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis (Tacit), poruncindu-i propria „mutare” la Alexandria. Interpretarea visului și, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și zeitățile care Îl Însoțesc primesc omagiile unor credincioși din ce În ce mai numeroși, a căror devoțiune, atestată de o mare cantitate de epigrafe, va conduce la construirea altor două temple și, În sfârșit, la recunoașterea oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni din orice națiune, italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului În ultimele două veacuri ale elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statului, care, de altfel, Își menține Întregul caracter specific de cult adus unui defunct, adică unui individ ale cărui merite excepționale i-au adus, după moarte, trecerea la acel rang intermediar Între uman și divin pe care experiența religioasă a grecilor Îl atribuie eroului În diferitele lui accepțiuni. Una dintre acestea privește și noțiunea de filiație parțial divină (pe linie maternă ori paternă) a personajului care, deși rămâne om, prin ascendența lui genealogică se leagă, așadar, de lumea zeilor. Totuși, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acele medii creștine Îndreptate tot spre obținerea cunoașterii dintr-un izvor legitim al acesteia, cuvântul revelator al unei entități divine. În figura lui Trismegistos converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își află expresia sistematică În orizontul medioși neoplatonic, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]