13,010 matches
-
Israel și ce as recomandă. Îi r)spund c) nu cred c) opinia mea are o valoare prea mare. Nu sunt decât un amator, dornic s) afle - un ucenic. În schimb, Îi pot spune ce am auzit de la niște observatori inteligenți și cu experient). Mulți dintre aceștia, Îi spun, cred c) Israelul ar fi trebuit s) se retrag) din Cisiordania de mult - evident, În condiții avantajoase. Nici o persoan) responsabil) nu vorbește despre o retragere care ar expune Israelul unor riscuri militare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îi suntem recunoscători. Eu nu am avut doar norocul să fiu bine sfătuit cu mutarea, dar am fost și generos primit la noua adresă de Radu Penciulescu, care mi-a dat șansa să mă alătur unui mic nucleu de tineri inteligenți și aventuroși, porniți să reinventeze regia. Sper, retrospectiv, că nu l-am deziluzionat pe Radu. Pluta, mărul și muza În mod miraculos, odată ajuns la Regie, am simțit că de acum puteam să lucrez cu adevărat. Aterizând la clasa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
carieră londoneză. Raul Julia, cunoscut actor de film și televiziune, a acceptat să-l joace pe Lopahin. George Voskovec, marele actor ceh, exilat de mulți ani din Praga, unde continua să fie o legendă, cu eleganța și cu umorul lui inteligent și cald, era făcut să-l joace pe Gaev. Pentru Trofimov l-am ales pe Michael Cristopher. Era actor, dar tocmai scrisese o piesă de succes pentru care avea să obțină În acel an premiul Pulitzer. Promitea mult pentru rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mei) și apoi ne-au urmat Înapoi până În orașele de la șes. Niște mâini de lemn bătute În cuie de trunchiurile din vechile parcuri ale stațiunilor balneare indicau direcția din care se auzea duduitul surd al fanfarei din pavilion. O alee inteligent concepută Însoțea aleea principală pentru vehicule; nu era peste tot paralelă cu ea, dar Îi accepta neconstrânsă rolul de ghid, Întorcându-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru a se Înscrie apoi În cortegiul de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă de la Început. Ceea ce Îmi amintesc cu adevărat din acest model floral neutru este inteligenta sa conexiune tematică cu grădini și parcuri de peste Ocean; căci dintr-odată, atunci când am ajuns la capătul potecii, tu și cu mine am văzut ceva asupra căruia nu i-am atras imediat atenția copilului nostru, pentru a se bucura pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot? O rochiță mai acătării! O pieptănătură mai dichisită! Păcat de părul tău. Un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fapt, loc, totul rezumându-se la acel interogatoriu șoptit, civilizat, dar nespus de tenace. Mai târziu, unchiul m-a dat pe mâna unui subaltern al lui, de la minister, un bărbat de vreo 45-50 de ani, pe care îl considera inteligent și cult, să stea de vorbă cu mine, să-mi „ridice moralul” dar să mă și „judece” puțin. Am fost o dată și pe la el pe acasă, stătea într-un bloc construit între cele două războaie, într-un apartament ce mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în vervă, într-o molipsitoare dispoziție excelentă (aceasta l-a împiedicat probabil să se îmbete), i-a reușit ceva, a avut o satisfacție, nu mai știu, cert e că perorează, se laudă, dar chiar și lăudăroșenia îi „iese”, e simpatic, inteligent. Laitmotivul său, neobositor, spumos, care mă amuză și mă înduioșează, e că „pe mulți i-ar fi putut băga el în galoși”. Îl cred, așa e, cu calitățile lui ar fi putut face mai mult decât mulți alții... Viața însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
elevi în ultimele clase de liceu sau poate chiar deja studenți. Această „întâlnire” am interpretat-o apoi, de-a lungul anilor, invariabil, ca un cadou de Anul Nou, ca un dar neprețuit. Cei doi erau atât de „reușiți”, atât de inteligenți, curați, frumoși, decenți etc., m-au impresionat atât de tare (dovadă și că nu i-am uitat până acum, în 1990, când scriu aceste rânduri) încât chiar în acea clipă am avut sentimentul limpede că mi se dă ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lunga și pustia, la acea oră matinală, rue Grenelle pare un coșmar liniștitor. * Parisul sfârșitului de secol XX e nu numai minunatul oraș pe care îl știu sau de care am auzit, dar și - rezultat al eforturilor postbelice tenace și inteligente - unul perfect organizat, neînchipuit de confortabil; într-atât, încât aproape te miri întâlnind pe străzi oameni bătrâni. Curați, îngrijiți cei mai mulți dintre ei. Dar totuși bătrâni. „Te pomenești că se și moare la Paris”, exclamă preșcolarul din mine, cea mai naivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de înțeleaptă cumsecădenie, urmărind cu privirea rarii trecători. În ziua aceea însă, nu știu cum, față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii și mii de oameni - uriaș stup uman zumzăitor -, vechile mele cunoștințe, câinii, mi se par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la telefon însă!), deoarece atunci a fost precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fie primul atât de nereprezentativ pentru noi? Simplu element accidental, necoordonat cu restul ființei noastre, în raport cu care poate provoca adesea mari surprize? * De ce prejudecățile sunt atât de redutabile? Pentru că ele nu constituie doar apanajul proștilor. Sunt universale. Nu o dată cei inteligenți le îmbrățișează cu aceeași fervoare. Nu sunt câtuși de puțin imuni - cum s-ar crede - față de ele. Ei doar le „argumentează” cu mai multă iscusință, făcându-le, în ultimă instanță, mai solide, mai rezistente. Nemuritoare. Prejudecățile au un singur dușman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă va face să mă simt ridicol. „Păi, ăsta-i bulgar”, se va fi spus, nu o dată, despre mine, bieții bulgari fiind, dintre toți vecinii noștri, cel mai prost cotați (nu de toți românii, firește, nu și de cel mai inteligent dintre scriitorii noștri, I.L. Caragiale, care evocă un bulgar „de viță”, „om umblat și deștept”; „povestea românește foarte frumos” și de la el a auzit, în copilărie, istoria repovestită în Pastramă trufanda). Nu-mi rămâne decât să-mi port crucea originii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu a constat nici în mașina cu aburi și nici în arbaletă, ci numai în civilitate, adică în relații civile, adică în norme de drept. Degeaba ești serios dacă nu știi să fii atent și dacă nu ești perspicace (atenția inteligentă e totdeauna perspicace). Cine contemplă cu atenție lucruri neluate în seamă, socotite insignifiante, efemere, acela are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii. Dar atenția acordată lucrurilor neînsemnate se numește frivolitate. Serioșii (pretinșii serioși) se sperie de frivolitate, fug de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți confrații și presupușii prieteni, dau cititorului un sentiment dezagreabil, adică, strict etimologic, de antipatie, de simțire antagonică, de inversul oricărei forme de simpatie. Această doamnă scrisese mai demult două texte filozofice foarte inteligente, deși, bineînțeles, nedeschizând câtuși de puțin vreo potecă în domeniu, Pyrrhus et Cinéas și Pour une morale de l’ambiguité, așadar două scrieri care atestau, dar inutil, inteligența autoarei precum și buna ei pregătire (era profesoară de filozofie). Inutil - zic -, deoarece
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
le sac ridicule où Scapin s’enveloppe / Je ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul din Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie veche, dar nu prea inteligentă (deși îi aparține lui Hobbes), pretinde că râsul vine din sentimentul propriei superiorități. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul decât cel ce râde. De fapt, râdem virtualmente de noi înșine. Cine nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
iar publicarea recentă a scrisorilor către Boicescu dă apă la moară versiunii incriminatorii). În acel timp au fost numiți, din afara „carierei”, în posturi de miniștri plenipotențiari, o mulțime de inși reputați ca serioși, de regulă economiști sau gazetari, câțiva realmente inteligenți, dar de departe inapți de comparație cu Mateiu Caragiale chiar din punctul de vedere strict profesional al diplomației. Evident, sorții nu au îngăduit verificarea acestei aserțiuni, o dau ca o convingere personală. Interesant e că, dacă eroilor săi favoriți, adică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spiritul de grup. Cu toate acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei rămân în esență justificate. Sub rezerva failibilității memoriei mele, articolul lui Suchianu comenta, bineînțeles ingenios, inteligent și amuzant, Balada chiriașului grăbit și În jurul unui divorț. Aceste două compuneri, cele mai populare ale autorului, sunt desigur și cele pe care în primul rând se bizuie contestarea calității sale de poet. În vremea noastră s-a uitat că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mei mai tineri se bazează pe argumentele adversarilor interbelici ai lui Camil Petrescu, adică pe operele lui nereușite (a fost, într-adevăr, un autor inegal), neținând seamă de cele bune sau nerecunoscându-le ca atare. De pildă, un prieten foarte inteligent și la care țin mult, când i-am vorbit recent de nerăbdarea mea de a citi Doctrina Substanței, s-a arătat mirat și mi-a declarat că nu poate face credit ca filozof autorului unui studiu despre Husserl ce nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
regretului. În piesa lui Mazilu nu putea fi vorba de așa ceva, ci numai de cele două eșecuri complementare : Don Juan nu reușește să scape de rolul lui Don Juan, Maria-Magdalena nu reușește să rămână în rolul ei adevărat. Singurele personaje inteligente și neticăloase din teatrul lui Mazilu sunt sortite eșecului. Profesiunea de critic de artă Nu numai o dată am auzit despre Andrei Pleșu aprecierea că ar fi un „filozof al artei”. Asemenea apreciere se vrea un elogiu maxim, presupunând că nimic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei nepoți, cam de aceiași vârstă, care ne petreceam vara la dânsa, la Corbeni. Nu știa nici să scrie și nici să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
inginer la Uzinele căilor ferate de la Nicolina, a devenit membru de partid și a fost chemat la Politehnică pentru a face doctoratul și pentru a se pregăti ca specialist. A fost exploatat de partidul comunist, care ducea lipsă de oameni inteligenți, serioși și bine pregătiți profesional. S-a căsătorit cu o ardeleancă pe care o scăpase de nenorocirile invaziei ungurești, care a absolvit Facultatea de Fizică și a fost profesoară de fizică la un liceu din Iași. Ca asistent universitar, l-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care unchiu ținea mai mult decât la propria-i viață. Decesul l-a afectat atât de mult, încât a concluzionat că dacă ar fi existat Dumnezeu, n-ar fi îngăduit să moară un astfel de copil nevinovat și atât de inteligent. Consluzia lui a fost, în disperarea lui, că nu există Dumnezeu, și plângând a făcut această declarație față de trupul neînsuflețit al Lilianei și față de toți care se aflau acolo îndurerați. În vârstă de 86 de ani, unchiul a făcut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat la confecționarea bărcilor cu ajutorul cărora se demontau minele marine, fără a se folosi vreun cui de metal în construcția bărcii. A avut patru copii. O fiică foarte inteligentă a făcut meningită și a murit la vârsta de 12 ani. Nenea Ghoerghe a fost atât de tare afectat de moartea fiicei lui, încât ne-am temut că-și pierde mintea sau că moare în timpul înmormântării fiicei lui. Ceilalți copii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]