11,658 matches
-
privind proprietățile magnetice ale solidelor. Contribuțiile sale în domeniul fizicii solidelor au găsit numeroase aplicații utile, în mod deosebit în dezvoltarea unităților de memorie pentru calculatoare. Prin anul 1930 a sugerat că ar putea exista un alt fel de comportament magnetic decât cele cunoscute, comportament denumit antiferomagnetism, opus ferimagnetismului. La temperaturi mai înalte decât o anumită limită (temperatura Néel) acest comportament încetează. Néel a arătat în 1947 că materialele pot prezenta și ferimagnetism. Néel a dat și o explicație pentru magnetismul
Louis Eugène Félix Néel () [Corola-website/Science/311204_a_312533]
-
temperaturi mai înalte decât o anumită limită (temperatura Néel) acest comportament încetează. Néel a arătat în 1947 că materialele pot prezenta și ferimagnetism. Néel a dat și o explicație pentru magnetismul slab al anumitor roci, făcând posibil studiul istoriei câmpului magnetic terestru.
Louis Eugène Félix Néel () [Corola-website/Science/311204_a_312533]
-
Un transformator este o mașină electrică statică care transferă energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în altul (secundarul transformatorului), funcționând pe baza legii inducției electromagnetice. Un curent electric alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune electrică alternativă în înfășurarea secundară. În circuitele și rețelele electrice, transformatorul realizează transfer de energie (electrică) dintr-un circuit (rețea) de anumiți parametri - tensiune U, curent I
Transformator () [Corola-website/Science/311843_a_313172]
-
transformator este o mașină electrică statică care transferă energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în altul (secundarul transformatorului), funcționând pe baza legii inducției electromagnetice. Un curent electric alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune electrică alternativă în înfășurarea secundară. În circuitele și rețelele electrice, transformatorul realizează transfer de energie (electrică) dintr-un circuit (rețea) de anumiți parametri - tensiune U, curent I, rezistență R - , în energie
Transformator () [Corola-website/Science/311843_a_313172]
-
funcționează în gol (i=0, adică circuitul secundar este deschis). Dacă se aplică transformatorului tensiunea alternativă u de valoare efectivă U în primar apare curentul de intensitate i și valoare efectivă I. Acesta, conform legii Biot-Savart, dă naștere unui flux magnetic alternativ având valoarea instantanee Φ = Φcos ωt. Acest flux variabil care străbate spirele ambelor înfășurări face să apară în cele N spire ale primarului o tensiune electromotoare (t.e.m) de autoinducție: iar în secundar, t.e.m. este: Facem raportul
Transformator () [Corola-website/Science/311843_a_313172]
-
la rândul său un flux Φ care, conform legii lui Lenz, este de sens contrar fluxului creat de curentul primar, denumit flux de regim Φ. Având în vedere faptul că transferul de putere din primar în secundar (realizat prin cuplaj magnetic) face să apară o serie de pierderi de natură electrică și magnetică (prin efect Joule în înfășurări și pierderi prin curenți turbionari și histerezis în miezul de fier) valoarea maximă a fluxului Φ este mai mică decât valoarea maximă a
Transformator () [Corola-website/Science/311843_a_313172]
-
de sens contrar fluxului creat de curentul primar, denumit flux de regim Φ. Având în vedere faptul că transferul de putere din primar în secundar (realizat prin cuplaj magnetic) face să apară o serie de pierderi de natură electrică și magnetică (prin efect Joule în înfășurări și pierderi prin curenți turbionari și histerezis în miezul de fier) valoarea maximă a fluxului Φ este mai mică decât valoarea maximă a lui Φ. Diferența celor două fluxuri constituie fluxul principal prin transformator și
Transformator () [Corola-website/Science/311843_a_313172]
-
cu anul 1920, dezvoltarea unor metode electrofiziologice, în primul rând a electroencefalografiei (EEG) de către Hans Berger, a putut pune în evidență modificările electrice produse în creier, în stare normală sau patologicică. În neuroștiința cognitivă actuală se utilizează în special rezonanța magnetică nucleară funcțională (fMRI) și [[Tomografie cu emisiune de pozitroni|tomografia cu emisiune de pozitroni (PET). Cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale se pot măsura activitățile cerebrale cu un înalt grad de rezoluție temporo-spațială, în timp ce tomografia cu emisiune de positroni permite punerea în
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
pune în evidență modificările electrice produse în creier, în stare normală sau patologicică. În neuroștiința cognitivă actuală se utilizează în special rezonanța magnetică nucleară funcțională (fMRI) și [[Tomografie cu emisiune de pozitroni|tomografia cu emisiune de pozitroni (PET). Cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale se pot măsura activitățile cerebrale cu un înalt grad de rezoluție temporo-spațială, în timp ce tomografia cu emisiune de positroni permite punerea în evidență a modificărilor metabolice (consumul regional de [[oxigen]] sau de [[glucoză]]) în repaus precum și în timpul unor activități motorii
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
impulsului unghiular". Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii. Stern și Gerlach (1922) au urmărit să măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi într-un câmp magnetic neomogen și încercând să verifice formulă teoretică : μ=-"m"μ (unde μ este proiecția momentului magnetic orbital, iar μ este magnetonul Bohr-Procopiu). În experimentul lor, un fascicol
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii. Stern și Gerlach (1922) au urmărit să măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi într-un câmp magnetic neomogen și încercând să verifice formulă teoretică : μ=-"m"μ (unde μ este proiecția momentului magnetic orbital, iar μ este magnetonul Bohr-Procopiu). În experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obținuți cu ajutorul unui cuptor se deplasează după direcția axei
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
axei proprii. Stern și Gerlach (1922) au urmărit să măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi într-un câmp magnetic neomogen și încercând să verifice formulă teoretică : μ=-"m"μ (unde μ este proiecția momentului magnetic orbital, iar μ este magnetonul Bohr-Procopiu). În experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obținuți cu ajutorul unui cuptor se deplasează după direcția axei "x", întâlnind în drum un câmp magnetic orientat după axa "z", adică perpendicular pe direcția de
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
teoretică : μ=-"m"μ (unde μ este proiecția momentului magnetic orbital, iar μ este magnetonul Bohr-Procopiu). În experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obținuți cu ajutorul unui cuptor se deplasează după direcția axei "x", întâlnind în drum un câmp magnetic orientat după axa "z", adică perpendicular pe direcția de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
Bohr-Procopiu). În experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obținuți cu ajutorul unui cuptor se deplasează după direcția axei "x", întâlnind în drum un câmp magnetic orientat după axa "z", adică perpendicular pe direcția de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
cuptor se deplasează după direcția axei "x", întâlnind în drum un câmp magnetic orientat după axa "z", adică perpendicular pe direcția de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta care
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta care ar acționa asupra sa ar fi nulă, deoarece forță magnetică acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate că și asupra polului sau sud. S-a dovedit că atomii în starea "s" posedă toți același moment
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta care ar acționa asupra sa ar fi nulă, deoarece forță magnetică acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate că și asupra polului sau sud. S-a dovedit că atomii în starea "s" posedă toți același moment magnetic, iar proiecția acestuia pe axa aleasă poate lua doar două valori: μ=±μ
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
omogen, forța rezultanta care ar acționa asupra sa ar fi nulă, deoarece forță magnetică acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate că și asupra polului sau sud. S-a dovedit că atomii în starea "s" posedă toți același moment magnetic, iar proiecția acestuia pe axa aleasă poate lua doar două valori: μ=±μ. O bară feromagnetica, atârnata de un fir de cuarț, este magnetizata cu ajutorul unui curent ce trece prin bobina, bară efectuând apoi oscilații de torsiune. Măsurarea experimentală a
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
efectuând apoi oscilații de torsiune. Măsurarea experimentală a factorului giromagnetic a condus la următoarele rezultate: Pentru a explica rezultatele celor două experimente, Uhlenbeck și Goudsmidt (1925) au emis ipoteză, conform căreia electronul posedă, pe lângă momente orbitale, și momente cinetic și magnetic proprii. Aceste momente au primit denumirea de "spin electronic", în legătură cu încercarea de a le lega de mișcarea de rotație a electronului în jurul axei sale proprii. Momentul cinetic propriu al electronului este: "|s|=sħ=½ħ", astfel încât proiecția este: "s=mħ=±½ħ
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
în legătură cu încercarea de a le lega de mișcarea de rotație a electronului în jurul axei sale proprii. Momentul cinetic propriu al electronului este: "|s|=sħ=½ħ", astfel încât proiecția este: "s=mħ=±½ħ". După introducerea spinului electronului au fost fundamentate atât proprietățile magnetice ale substanțelor, cât și structura de multiplet a liniilor spectrale emise de atomi. Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul ca particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
un indiciu esențial într-o lucrare din 1924 a lui E.C.Stoner care arăta că pentru o valoare dată a numărului cuantic principal (n), numărul de nivele de energie ale unui singur electron în spectrul metalelor alcaline într-un câmp magnetic extern, unde toate nivele de energie degenerate sunt separate, este egal cu numărul de electroni din învelișul închis al gazelor rare pentru aceeași valoare a lui n. Aceasta l-a condus pe Pauli la observația că numerele complicate de electroni
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
înălțimilor și duratelor muzicale). Piesa „Oxygene IV” a fost publicată ca single și a devenit una dintre cele mai cunoscute piese de muzică electronică. În 1978 a urmat discul "Equinoxe". În 1981 a fost lansat "Les Chants Magnétiques" (în engleză, "Magnetic Fields"). Doi ani mai târziu, Jarre a creat "Musique pour Supermarché", într-un singur exemplar. În anul următor, a lansat discul "Zoolook". În 1986 a apărut albumul "Rendez-vous". În acel an Jarre a organizat un concert extraordinar în Houston pentru
Jean Michel Jarre () [Corola-website/Science/311358_a_312687]
-
de În oricare formulare, legea lui Coulomb este exactă doar când obiectele sunt staționare, și rămâne aproximativ corectă pentru sarcini în mișcare lentă. Aceste condiții sunt cunoscute împreună sub numele de "aproximarea electrostatică". Când are loc mișcarea, sunt produse câmpuri magnetice care modifică forțele asupra fiecărei componente. Interacțiunea magnetică dintre sarcinile în mișcare poate fi considerată o manifestare a forței din câmpul electrostatic, dar ținând cont de teoria relativității a lui Einstein.
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
exactă doar când obiectele sunt staționare, și rămâne aproximativ corectă pentru sarcini în mișcare lentă. Aceste condiții sunt cunoscute împreună sub numele de "aproximarea electrostatică". Când are loc mișcarea, sunt produse câmpuri magnetice care modifică forțele asupra fiecărei componente. Interacțiunea magnetică dintre sarcinile în mișcare poate fi considerată o manifestare a forței din câmpul electrostatic, dar ținând cont de teoria relativității a lui Einstein.
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
a continuat cu lucrări de chimie și a studiat condensabilitatea gazelor și a lichidelor. Prima legatură între magnetism și electricitate este făcuta în 1820. Pe când se pregătea pentru o conferință pe care urma să o țină, a descoperit că acul magnetic al busolei devia de la nordul magnetic ori de câte ori acționa întrerupătorul unui circuit electric alimentat de la o pilă voltaică. Întâmplarea l-a convins despre faptul că în jurul unui fir prin care trece curent electric se creează un câmp magnetic care se propagă
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]