12,937 matches
-
pe sintagma aleasă și fiecare imagine, se reține „sursă electronică ce lucrează în comutație”. Făcând analogii, se adoptă soluția unei surse de sudură, la care se înlocuiește transformatorul convențional (greu și voluminos), alimentat la frecvența rețelei, cu un transformator cu miez din ferită (mic și ușor), alimentat cu o tensiune de înaltă frecvență provenită de la circuit electronic ce lucrează în comutație. Căutarea în alte domenii sau „în alte lumi” cere atenție din partea subiectului. Spiritul de observație trebuie să fie o caracteristică
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
din Paul Claudel (Cinci mari ode) și din Friedrich Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), T. cultivă simfonismul psaltic îmbibat de aluzii mitologice și religioase, călătorind în timp și în geografii spirituale unde supraabundența, grandilocvența și poza profetică amenință să sufoce miezul sensibil al viziunilor. Acumularea marilor teme orfic-biblice în recitativul amplu, croit pe tiparul „marelui fluviu” al lui Perse, reprezintă însă o zonă aparte în poezia română contemporană. Două eseuri, Ion Pillat. Ceremonia naturii (1972) și Paul Verlaine (1974), „explică” prea
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
solemnitatea, religiozitatea vor caracteriza de multe ori și textele ce alcătuiesc volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul sunând deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și umblătură/ Mă-ntorceam la miezul nopții din sat/ ca un pui de satană-nțărcat” (Ucigă-l toaca) sau: „Unde mi-am încropit eu culcușul/ A venit și-a stuchit spiridușul/ Că de tot ce-am avut le-a fost milă/ Și lui Flămânzilă și lui Setilă
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
la Securitate n-am auzit să fi fost... Se pare că și el era unul dintre informatori și nu se știe nimic de el. Și fratele meu a fost ucis... Dumneavoastră cum ați fost arestată? Noi am fost ridicați la miezul nopții de 15 spre 16 august... Acuma, noi știam deja ceva... pentru că erau În sat foarte mulți „muncitori”, securiști Îmbrăcați În muncitori la primărie, și se-ntreba toată lumea oare de ce-au venit... Și pe vremea aceea nu era voie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi n-am spus nimănui... Și noi chiar venisem de la nașa noastră de cununie, că am fost s-o felicităm, că era Maria. Și când am auzit... am știut că-i vorba despre noi. Și-așa o și fost. Pe la miezul nopții o bătut tare În ușă, ne-am trezit și am zâs către soțul meu: „Du-te și deschide, că au venit după noi”. Săracu’ s-o sculat... Se treziseră amândouă fetițele la zgomotul ăla... Cea mare avea patru ani
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a venit la Salcia. Și la Salcia a fost cu mine În pat. Îmi amintesc că păstrase În colțul zeghei o inimă de creion chimic și o cărpuliță din asta, și a făcut pe ea pătrățele de șah. Și din miezul ăla de pâine cu săpun și cu vârful lingurii am modelat niște piese de șah cum nu fac ăștia la strung... Și la o percheziție au dat ăștia de ele: „Cine le-a făcut, mă?” „Eu.” „Du-te-n pizda
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la o percheziție au dat ăștia de ele: „Cine le-a făcut, mă?” „Eu.” „Du-te-n pizda mă-tii, că nu poți tu să faci așa ceva.” „Fac, domnule!” „Ia, vino Încoace la bucătărie. Păi din ce faci?” „Păi din miez de pâine. Ia, dă-i, măi, o pâine.” Îi dau pâine, a luat miezul și cojile le-a băgat pe sub zeghe... și mi le-a adus mie. Știi? A fost salvator pentru mine, Îți spun! Și i-a făcut șefului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Du-te-n pizda mă-tii, că nu poți tu să faci așa ceva.” „Fac, domnule!” „Ia, vino Încoace la bucătărie. Păi din ce faci?” „Păi din miez de pâine. Ia, dă-i, măi, o pâine.” Îi dau pâine, a luat miezul și cojile le-a băgat pe sub zeghe... și mi le-a adus mie. Știi? A fost salvator pentru mine, Îți spun! Și i-a făcut șefului de tură, care era acolo, piese cu săpun. Și Îi zice ăsta: „Bă, dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ales de afacerile veroase ale speculanților, versurile cele mai bune ale lui Bacalbașa amintind de acelea ale unui „cupletist“ care peste puțin timp va entuziasma publicul bucureștean, Constantin Tănase: „Toate sunt de-o modă nouă, / Jumările fără ouă, / Lămâile fără de miez, / Pilaful fără orez, / Birjele sunt fără cai, / Plă tești studiu introductiv 21 39. Constantin, Ioan și Anton Bacalbașa, Pardon!, revistă umoristică în trei acte și un tablou, București, 1899, pp. 35-36. mult și nimic n-ai, / Pâinea e fără făină
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu desăvârșire. D-abia venisem în București și camarazii mă fac să-i cunosc deliciile. Bine înțeles în mod platonic. Într-o duminică seara fusesem la teatru în companie, dar la ieșire ne opri răm în fața sălii Bossel. Era aproape miezul nopții: măștile, unele intrau și altele ieșeau. Pe stradă tinerii le apostrofau și „se legau de ele“. Măștile ripostau și mergeau repede. În serile de bal mascat, joile și duminicile, era un spectacol pe care nu-l mai vedem astăzi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
explozie. Toată afacerea a ținut vreo 15 sau 20 minute, apoi monitoarele s-au retras pe brațul Măcinului.74 Rușii hotărâră însă să se descotorosească de aceste monitoare care erau supărătoare. Într-o noapte fără lună, cam pe la 1 după miezul nopții, câteva bubuituri mă deșteptă. Și fiindcă locuiam aproape de malul Dunării, am ieșit repede: însă liniștea se restabilise. anul 1877 355 rugându-l pe domnitor să primească medalia „pentru Virtutea militară“ acordată „în amintirea“ zilei de 15 mai „când Măria
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intensități, mobiliza cuvintele dicționarului. Alternativ sau succesiv: pe cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pentru dînsa, nimic nu era constant, sigur sub soare. În orice lucru zăcea o primejdie, o forță obscură care putea deveni, în clipa următoare, potrivnică. Binele era corupt de un rău insesizabil. La capătul seninului pîndea furtuna. Bucuriile conțineau în miezul lor o amărăciune care interzicea exaltarea. Din cauza numeroaselor sale interdicții - „nu face asta!”, „nu face aia!” - mi se părea că merg „pe margini de ziduri”, gata să cad în orice clipă, că lumea e strîmtă și că cineva îmi observă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
clădire a ARLUS-ului, cel de vizavi, al Zuței, rămăsese în picioare. Am dat să urc, dar n-am putut din cauza întunericului, care, mai sus de mezanin, era compact, sinistru, impenetrabil. Am căutat un telefon public: nu funcționa nici unul. După miezul nopții m-a cuprins o dorință irepresibilă de a mă întoarce la Bacău, acasă. Gara de Nord era paralizată. Am revenit lîngă blocul Zuței, în care mai locuiau N. Steinhardt, regizorul Jean Georgescu, o fiică a pictorului Löwendal ș.a. Între timp, numărul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căldură e în oraș. Te sufoci în troleibuz, nu alta!” Apoi, intelectualul nostru se precipită: „Pa, te pup mult de tot! Vreau să ajung barem cu 5 minute înainte de începerea serialului...” * Revenit acasă, adorm de fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la operație, „pipăi” încă lucrurile. Cînd ies în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un «modșle» de socialism inadapté à notre pays et à notre époque” („Le rapport de Georges Marchais, Construire le socialisme à la française”, în „L’Humanité”, jeudi 4 février 1982, p. 3). *Alexandru Davila - scrie Ioan Massoff în Actorul de la miezul nopții (Ed. Cartea Românească, 1974, p. 275) - își păstra manuscrisele în „cele cinci lădițe de zahăr, din acelea de 25 de kilograme, cum erau pe vremuri. Bolnav, nu se mai despărțea de ele.” Stric, oare, efectul frazei dacă adaug că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît de supărat, încît cred că nimic din ceea ce a trăit de-a lungul celor șaptezeci de ani ai săi nu-l mai bucură. * Am recuperat ziua pierdută, abia la miezul nopții, printr-un gînd inspirat. *„Corabia care nu are decît proști la bordul ei și care plutește în voia vînturilor va putea, poate, să reziste cîtva timp; dar va fi fatal pierdută, căci proștii nu se gîndesc la primejdie” (Karl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cineva a încercat să forțeze poarta ce dă în Aleea Parcului. Am mers la geam să văd cine-i, însă n-am zărit pe nimeni. Pe la zece s au răcit caloriferele. Treptat, m-a cuprins o stare de amorțeală. Aproape de miezul nopții, mi-am făcut un pat din scaune, în biroul din față. Învelit cu paltonul, am vrut să ațipesc. N-a fost posibil nici un minut. Cel de sus freca aparatul de radio, căutînd să prindă cît mai clar „Europa liberă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lumină. S-a golit spațiul din jurul meu și legătura cu Dv. și Dl. Severin Însemnează foarte mult. De Paști am fost cu toții aici, acasă, și, ca un făcut, ne-am adunat din cele patru zări. Smaragda sosea din Japonia la miezul nopții din Vinerea Mare, Barbu, fiul lui Tudorel din Amsterdam, tot atunci, și la aceiași oră. Tudorel și cu soția lui, Gabi, veniseră În Marțea Săptămânii Mari, Remus de la Craiova, ca să aștepte pe Smaragda la aeroport, a sosit Înainte de prânz, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să Împărtășesc cuiva care chiar Înțelege ce-i spun, ce fac, ce caut, ce sper... Numai că vine rar răgazul scrisului. Iată, nici nu știu când au trecut două ceasuri În care v-am așternut toate astea... și se apropie miezul nopții. Azi am scris șase note la „Sburătorul”, V și această epistolă. În următoarele 722 săptămâni mi-ar trebui zile de câte... cincizeci de ore! Dar, ca să nu ne ieșim din mână, să ne mai jucăm puțin și cu șaradele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să-mi mai spuneți cui ați mai trimis-o și ce ecouri aveți. Presupun că marilor reviste literare din Iași, Cluj și București ați expediat-o. Vom mai vorbi despre asta. Acum va trebui să Închei, căci e trecut de miezul nopții și mai am Încă treabă. Aceste ultime săptămâ ni până la 1 noiembrie, termenul de predare al agendelor sunt cum nu vă pot spune de grele. Dar cred că vă Închipuiți. Probabil ați primit un plic recent, În care lansam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
povestitorului mort În 1928, fiind prietenă și colegă de școală cu soția mea, Eugenia D. 855 TATOS, Teodor 389 1 (Fălticeni, 21.4.1967) Dragă Domnule Eugen, Sunt sigur, că În un mediu spiritual de Regiune, ești de acum În miezul a tot ce este artă, creație și posibilități, În Suceava. N-am mai fost de astă toamnă, pe acolo, am trăit În vizuină ca un urs, care se teme de frig și acum, deși razele soarelui sunt Încă timide, am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
anilor. Probabil vreun tânăr care voia să fie poet cu orice preț, chiar În lipsa muzelor inspiratoare... 858 Damian 392, sau așa ceva. Pleacă de aici, În munții Apuseni (...). Eu voi nota, de câte ori Îmi va veni În gând câte ceva care ar avea miez. Vremea frumoasă mi-a permis să mai iau vreo câteva schițe (...). Pe aici, din unghiul de vedere al vieții literar-artistice, nimic care să te intereseze. Sărutări de mâini mamei matale, de asemenea Doamnei. Cu cele mai deosebite sentimente și distinsă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
foame!), am ajuns să-l simt tot mai aproape, să-l iubesc ca pe un frate. Sărmanul, plătise de atâtea ori pentru aceeași faptă. S-a distrus destinul unui om, dar În schimb fusese apărat principiul „sacrosanct” al proprietății!... În miez de noapte, când mă chinuia insomnia, stăteam mult de vorbă cu el, În gând. De-a lungul istoriei, mulți și-au pus masca atașamentului sincer față de o cauză, au practicat excesul de zel și astfel... au continuat să apară noi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
rușine pentru țara aceasta a noastră că minciuna a ajuns la rangul întâi. Lingăii dau telegrame, raportând că recolta e bună, că a fost adunată și depozitată, iar noi citim telegramele în ziare, vedem recoltele pe câmp deteriorându-se până în miez de iarnă și ne mirăm. De ce se vorbește de bunăstarea poporului, dacă el pur și simplu n-are de unde-și procura nici cele mai elementare alimente necesare vieții?! Să nu fim puși în situația de a porni, în grupuri mari
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]