13,698 matches
-
cu aerul pe care-l vor fi avut aztecii văzând "bastonul" cu care conchistadorii ucideau victima îndreptîndu-l spre ea. Obosit de drum, de distanțe și de melancolii mă uit cu o vagă perplexitate, la început, la tinerii care aruncă în obrazul trecătorilor o pulbere parfumată. Apoi îmi amintesc ceea ce am citit despre vechile sărbători care se celebrau în Mexic când înspica porumbul. Tinere fecioare dansau atunci cu pieptul gol, apoi culegeau florile plăpânde și dansând, cântând, în procesiune solemnă, azvârleau peste
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
reclamă care recomandă "berea Moctezuma". Undeva, într-un gang, un tânăr indian se odihnește sau așteaptă ceva, așezat pe ultima treaptă de la intrarea unui magazin, și îngînă un cântec pe care nu-l aude nimeni în afară de el; un bătrân cu obrazul măsliniu cotropit de o barbă țepoasă și albă s-a așezat mai la o parte și privește în gol; vânzătorii de ziare, voceadores, își continuă melopeea, mașinile își continuă goana prin oraș și, poate, tocmai în acest timp arheologii au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-o pe un pat de frunze, rugîndu-se Fecioarei ca pasărea să zboare la cer. Așa l-au surprins jandarmii și l-au doborât. În acest exemplu se vede, cred, foarte clar că asprimea mexicanului își poate arăta pe neașteptate un obraz sentimental, descoperire care nu încetează să-i mire pe toți străinii. Și uneori chiar pe mexicani. Ei au uitat motivele pentru care i-au fost puse șarpelui aripi, dar povestesc legenda ca și cum ar face o destăinuire pe care la rândul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unui mexican să moară numai pentru că el nu vrea să-și recunoască teama. Din moment ce tot murim, cel puțin să nu ne lăsăm umiliți de moarte, pare să fie logica mexicană. Singurul lucru pe care i-l putem opune este un obraz destins. Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură închisă cu un cap de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fel de rană fierbinte. Pământul - în cea mai mare parte a Mexicului ― suferă de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o tămăduiesc numai temporar. Când această boală reizbucnește, țărâna capătă culoarea pietrei, pământul se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume de a vorbi despre secetă, surprinzător. Aproape tandru, aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi-i dădeau zilnic părinții îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde am văzut, într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis din nou geamul. E o amintire vagă și totuși extrem de persistentă, căreia nu-i pot prinde deloc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe tot drumul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Iar într-un colț mai e cineva, aproape estompat de focul palid al oglinzii de la toaletă. Numai când se mișcă devine vizibil, și atunci doar prin luciri și accente: textura aspră a părului, un ochi cu o privire perversă, un obraz adipos... Băiatul străin se ridică, vine spre mine, mă ia după umăr și-mi șoptește ceva la ureche. Mă smulg țipând fără zgomot, în timp ce sora mea, ridicată și ea în picioare, privește totul neliniștită, cu mâinile pe lângă corp și gurița
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cealaltă petrecută peste pântec și ajungând cu vârful degetelor pe șoldul din partea opusă. El, cu pielea mai roșcată decât ea, o izbește cu toată puterea. Ea ține capul pe spate, astfel că pielea gâtului este întinsă la maximum, are mușchii obrajilor contractați și vârful limbii i se plimbă rapid între dinții dezgoliți. Bărbatul iese din ea, o întoarce și-o trântește pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O lovește peste obraz. Ea îl mușcă de bărbie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întinsă la maximum, are mușchii obrajilor contractați și vârful limbii i se plimbă rapid între dinții dezgoliți. Bărbatul iese din ea, o întoarce și-o trântește pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O lovește peste obraz. Ea îl mușcă de bărbie cu aceeași ură, după care el își întețește mișcările, lovind-o tot mai violent între genunchii pliați. O pleznește pe neașteptate peste fese și pulpe. Iese iar din ea, o apucă de un braț și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
municipale și își acoperă pudic cu mânuța, în boschetele de forsithia, dâmbul lustruit dintre coapse. Același gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
buruiana otrăvitoare a amintirii, sare-n picioare, fulgerată în adâncul inimii. Sclipirea a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce faptă oribilă a copleșit-o. I-a rămas numai greața, ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca de bucle suple, de bolți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am umblat o vreme privind florile, apoi ne-am așezat pe iarba-ncîlcită. Corolele tindeau să se-nchidă deasupra capetelor noastre. Ne-am lungit unul lângă altul și am stat acolo, schimbând din când în când cîte-o vorbă, toată dimineața. Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a 61 doua sticlă, și apoi a apărut îmbrăcată ca un arlechin, cu un pulovăr verde fosforescent și ciorapi roșii cu model floral. își făcuse gura carmin, trecând peste conturul buzelor ca să le facă mai groase, își pusese pe umerii obrajilor farduri vulgare și ieftine. Am coborât treptele împreună, am trecut puntea, dar în dreptul unei vile de lemn dat cu păcură s-a răzgândit. Mi s-a smuls din mâini și-a dispărut în clădire. Am înjurat-o în gura mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o scăriță sucită și mai îngustă, până în podul de sub cupolă, să mă văd mai tânăr, cu obrazul mai rotund, cu ochi mai mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un băiețel de opt-nouă ani, privind înspăimîntat în susul scărilor crescute deodată la proporții monumentale. Urcam șovăitor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe de vopsea și un puf de lemn putred
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o strângi până îți iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de mintea mea, ci secretată de 85 glandele corpului meu, expectorată de plămânii mei, stoarsă din testiculele mele, eviscerată din burta mea, țâșnită din carotidele mele. Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar unul cu orbite violete, cu obrajii supți, cu măselele căzute, cu coastele ieșite prin piele, stând acolo, lângă nori, în camera sufocant de îngustă, fără prieteni, fără femei, fără rude, fără seamăn pe lume. Așa aveam să fiu toată viața. Iar viața mea avea să fie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bruiau imbecilii din dormitor, care dezbăteau cu neașteptată pasiune problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care nu erau altceva decât niște chiloți negri de dantelă, un sutien, o fustiță mini, niște ciorapi de damă, un furou și alte asemenea chestii. Am rezistat câteva momente, înjurîndu-i în gând, dar când s-au apucat să-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și am fugit din cameră în râsetele tuturor. "Jigodii ce sînteți, jigodii imbecile", repetam aproape cu voce tare de-a lungul culoarelor pustii. Mă simțeam 122 jignit, îmi simțeam pulsul în tâmple
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe banca de jos a tribunei, pe fetele noastre, aranjate și înțolite mai mult ca oricând, uitîndu-se plictisite pe sub gene. Chiar și în lumina pâlpâitoare și palidă puteai să-ți dai seama de sclipirea culorilor de pe pleoapele lor, de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină. 126 Unghiile le erau lăcuite, chiar și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]