11,267 matches
-
City Tower Observatory- singurul zgârie-nori din Hamamatsu; este un simbol al orașului. Este construit în formă de muzicuța pentru a aminti că Hamamatsu mai este numit și "Orașul muzicii". Clădirea găzduiește magazine, restaurante, Hotelul Okura, iar la etajul 45 un observator. Monumentul Chopin- o replică scară de 1:1 a faimoasei statui în bronz a lui Chopin " Art Nouveau" de Wacław Szymanowski. Castelul Hamamatsu- este construit pe dealul de sud al parcului, lângă primăria orașului de către Tokugawa Ieyasu. Legile sale au
Hamamatsu () [Corola-website/Science/316932_a_318261]
-
decât ale luminii roșii (de exemplu, infraroșii, microunde și unde radio), deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie. O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
opusă față de lumina roșie. O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator, analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
spre roșu pentru un spectru fără caracteristici identificabili, trebuie să se cunoască lungimea de undă a luminii emise în sistemul de referință în care sursa este în repaus, cu alte cuvinte, lungimea de undă ce ar fi măsurată de un observator aflat în mișcare solidar cu sursa (într-un sistem de referință propriu). Cum în aplicațiile astronomice, această măsurătoare nu se poate efectua direct, se folosește în schimb metoda cu linii spectrale descrisă aici. Deplasările spre roșu nu se pot calcula
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
se măsoară "z", distincția dintre deplasarea spre roșu și cea spre albastru este doar o chestiune de semn al lui "z". De exemplu, deplasarea spre albastru cauzată de efectul Doppler ("z" < 0) se asociază cu obiecte ce se apropie de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mari. Analog, deplasarea spre roșu cauzată de efectul Doppler ("z" > 0) se asociază cu obiecte ce se îndepărtează de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mici. Tot astfel, deplasările
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
efectul Doppler ("z" < 0) se asociază cu obiecte ce se apropie de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mari. Analog, deplasarea spre roșu cauzată de efectul Doppler ("z" > 0) se asociază cu obiecte ce se îndepărtează de observator și cu deplasarea spectrului luminii spre energii mai mici. Tot astfel, deplasările spre albastru gravitaționale se asociază cu lumina emisă dintr-o sursă aflată într-un câmp gravitațional mai slab observat în cadrul unui câmp gravitațional mai puternic, iar deplasarea spre
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
calcula formule pentru cazuri particulare importante ale deplasării spre roșu în anumite geometrii particulare ale spațiu-timpului, așa cum rezumă următorul tabel. În toate cazurile, modulul deplasării ("z") este independent de lungimea de undă. Dacă o sursă de lumină se îndepărtează de observator, atunci are loc deplasarea spre roșu ("z" > 0); dacă sursa se apropie de observator, atunci are loc deplasarea spre albastru ("z" < 0). Aceasta este valabilă pentru toate undele electromagnetice și este explicată de efectul Doppler. Ca o consecință, acest tip
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
ale spațiu-timpului, așa cum rezumă următorul tabel. În toate cazurile, modulul deplasării ("z") este independent de lungimea de undă. Dacă o sursă de lumină se îndepărtează de observator, atunci are loc deplasarea spre roșu ("z" > 0); dacă sursa se apropie de observator, atunci are loc deplasarea spre albastru ("z" < 0). Aceasta este valabilă pentru toate undele electromagnetice și este explicată de efectul Doppler. Ca o consecință, acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare Doppler spre roșu". Dacă sursa se îndepărtează
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
are loc deplasarea spre albastru ("z" < 0). Aceasta este valabilă pentru toate undele electromagnetice și este explicată de efectul Doppler. Ca o consecință, acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare Doppler spre roșu". Dacă sursa se îndepărtează de observator cu viteza "v", atunci, ignorând efectele relativiste, deplasarea spre roșu este dată de formula unde "c" este viteza luminii. În cazul efectului Doppler clasic, frecvența sursei nu se modifică, iar mișcarea recesională cauzează iluzia de frecvență mai mică. O tratare
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
relativității restrânse, deviații care pot fi corectate prin introducerea factorului Lorentz "γ" în formula efectului Doppler clasic după cum urmează: unde, factorul Lorentz se exprimă prin relația: în care "c" reprezintă viteza luminii, și "v" este viteza relativă a sursei față de observator. Acest fenomen a fost observat pentru prima oară într-un experiment efectuat în 1938 de Herbert E. Ives și de G.R. Stilwell și numit experimentul Ives-Stilwell. Cum factorul Lorentz depinde doar de modulul vitezei, acesta determină ca deplasarea spre roșu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Pentru cazul special al sursei în mișcare pe o direcție normală (θ = 90°) față de detector, deplasarea relativistă este cunoscută sub numele de deplasarea spre roșu transversală, și determină o deplasare dată de expresia: deși obiectul nu se îndepărtează instantaneu de observator. Chiar dacă sursa se îndreaptă spre observator, dacă există o componentă transversală a mișcării, atunci există o viteză limită la care dilatarea temporală anulează deplasarea spre albastru și pentru viteze mai mari decât această viteză limită de apropiere a sursei, lumina
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
mișcare pe o direcție normală (θ = 90°) față de detector, deplasarea relativistă este cunoscută sub numele de deplasarea spre roșu transversală, și determină o deplasare dată de expresia: deși obiectul nu se îndepărtează instantaneu de observator. Chiar dacă sursa se îndreaptă spre observator, dacă există o componentă transversală a mișcării, atunci există o viteză limită la care dilatarea temporală anulează deplasarea spre albastru și pentru viteze mai mari decât această viteză limită de apropiere a sursei, lumina acesteia va fi deplasată spre roșu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Ca rezultat, fotonii propagați prin spațiul în extindere sunt „întinși”, creând o deplasare cosmologică spre roșu. Aceasta diferă de deplasarea dată de efectul Doppler și descrisă mai sus prin aceea că diferența de viteză (respectiv transformarea Lorentz) dintre sursă și observator nu se datorează schimbului clasic de impuls și energie, și că fotonii își măresc lungimea de undă și deci se deplasează spre roșu din cauză că spațiul prin care se propagă ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen și izotrop. Pentru calculul efectului de deplasare spre roșu, se folosește ecuația geodezicii pentru o undă de lumină plană, adică unde Pentru un observator ce privește frontul unei unde luminoase la o poziție formula 9 și la un moment de timp formula 10, acel front de undă a fost emis la un moment formula 11 în trecut și la o poziție aflată la o distanță formula 12. Integrând
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
a luminii nu este aceeași pentru cele două poziții și momente considerate din cauza variaței proprietăților metricii. Când unda a fost emisă, ea avea o lungime de undă de formula 13. Următorul maxim al undei luminoase a fost emis la un moment Observatorul vede următorul maxim al undei luminoase observate cu o lungime de undă formula 14 care sosește la un moment de timp Deoarece al doilea maxim este din nou emis de la formula 12 și este observat la formula 9, se poate scrie următoarea ecuație
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
spre roșu în expansiunea cosmologică, Harrison spune: „Lumina pleacă de la o galaxie aflată în repaus în regiunea sa de spațiu, și este în cele din urmă primită de observatori în repaus în regiunea lor locală de spațiu. Între galaxie și observator, lumina se deplasează prin regiuni vaste de spațiu aflat în expansiune. Ca rezultat, toate lungimile de undă ale luminii sunt „întinse” de expansiunea spațiului. Pur și simplu.” Vezi Harrison, p. 315. „Creșterea de lungime de undă de la emisia la absorbția
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
sau Aurel Băeșu. Prin cultură și rafinament, operă să aduce o notă aparte față de marii săi congeneri. Un plus de catifelare a atmosferei pe care o degajă și o spontaneitate- aparentă care acuza sentimentul vieții care anima personajele sale. Excelent observator al oamenilior înzestrat cu humor, Nicolae Popa ne-a lăsat o galerie de portrete de o acuitate a observației și o siguranță a desenului ce își găsesc cu greu pereche în arta noastră.Ele nu au nimic din spațiul caricaturii
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
punctele Lagrange: cel în care atracția gravitațională a M2 anulează parțial atracția gravitațională a M1. Punctul L din sistemul Soare - Pământ este ideal pentru a face observații asupra Soarelui. Aici obiectele nu sunt niciodată umbrite de Pământ sau de Lună. Observatorul Solar și Heliosferic (SOHO) staționează într-o orbită Halo în L, iar Exploratorul de Compozitie Avansat (ACE) este într-o orbită Lissajous, în același punct Lagrange. Punctul L Pământ - Lună facilitează accesul ușor la orbitele lunare și ale Pământului cu
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
L se află pe linia definită de cele două mase mari, dincolo de cel mai mic dîntre ele. Aici forța gravitațională a celor două mase mari egalează forța centrifugă a masei mici. Punctul L Soare - Pământ este un bun loc pentru observatoare astronomice în spațiu. Pentru că un obiect în L va menține aceeași orientare fața de Soare și Pământ, ecranarea și calibrarea sunt mult mai simple. Este, totuși, puțin dincolo de întinderea umbrei Pământului, astfel că radiația solară nu este complet blocată. Sonda
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
obiect în L va menține aceeași orientare fața de Soare și Pământ, ecranarea și calibrarea sunt mult mai simple. Este, totuși, puțin dincolo de întinderea umbrei Pământului, astfel că radiația solară nu este complet blocată. Sonda pentru Anizotropia Microundelor Wilkinson și Observatorul Spațial Plank sunt deja pe orbită în jurul L. Observatorul Spațial Herschel, Sonda Gaia, și Telescopul Spațial James Webb vor fi plasate în L Soare - Pământ. L Pământ - Lună ar fi o bună locație pentru un satelit de comunicație care să
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Soare și Pământ, ecranarea și calibrarea sunt mult mai simple. Este, totuși, puțin dincolo de întinderea umbrei Pământului, astfel că radiația solară nu este complet blocată. Sonda pentru Anizotropia Microundelor Wilkinson și Observatorul Spațial Plank sunt deja pe orbită în jurul L. Observatorul Spațial Herschel, Sonda Gaia, și Telescopul Spațial James Webb vor fi plasate în L Soare - Pământ. L Pământ - Lună ar fi o bună locație pentru un satelit de comunicație care să acopere partea îndepărtată a Lunii. Dacă masa obiectului mai
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
de 11 milioane de euro, reprezintă cea mai mare finanțare obținută în întreaga regiune de vest a României pe secțiunea dedicată infrastructurii educaționale. Lucrările au durat până în vara anului 2013, în podul clădirii fiind amenajat și un spațiu pentru un observator astronomic. Sala festivă a colegiului, în care predomină elementele în stil baroc, este o încăpere special destinată evenimentelor oficiale (decernarea de premii, conferințe, serbări, festivitățiile de început/sfârșit de an școlar etc) prevăzută cu toate dotările tehnice necesare desfășurării unor
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
aparat foto cu care pot fi studiate principalele fenomene astronomice. Cu ajutorului calculatorului conectat la internet se păstreză legătura cu alte cercuri astronomice și licee din țară. Odată cu renovarea din 2011, Colegiul Național "Moise Nicoară" dispune acum și de un observator astronomic situat în podul edificiului. În cadrul colegiului funcționează o cantină unde iau masa zilnic peste 80 de elevi și profesori. Meniul servit este unul stas, adaptat la preferințele elevilor. Catedra de biologie dispune de un laborator și de un depozit
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
alte dispozitive care necesitau controlul uman la data experimentului. În mod ciudat, niciun dispozitiv de înregistrare din lume nu perceput nimic pe durata celor două minute: înregistrările corespunzătoare acelei perioade sunt goale. Acest lucru pare a veni în sprijinul "efectului observatorului" din teoria cuantică. Absența conștiinței întregii rase umane a trimis "realitatea" într-o stare de nedeterminare. Odată cu revenirea conștiinței, realitatea a colapsat în cea mai probabilă configurație, adică obiectele în mișcare au mers mai departe în direcția spre care se
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
la scurtă vreme după căsătorie". După afirmația sa, acesta este unul dintre cele două cazuri aduse de dr. Watson în atenția lui Sherlock Holmes, celălalt fiind cazul nebuniei colonelului Warburton, care i-a oferit detectivului un teren propice pentru un observator ager și original". Cazul nebuniei colonelului Warburton este un caz inedit, el nefiind povestit de Arthur Conan Doyle. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 41-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]