11,454 matches
-
Thüringen - d. 22 august 2015, Asunción) a fost o artistă plastică și gimnastă germană. A fost prima gimnastă care a executat un flic-flack pe bârnă, în 1964. A concurat pentru Republica Democrată Germană, fiind multiplu medaliată cu argint și bronz olimpic la Olimpiada din 1968 și Olimpiada din 1972. A obținut deasemenea medalii la campionatele europene și mondiale, cea mai bună performanță internațională a sa fiind cea de campioană mondială la sărituri și la bârnă, în 1970. A urmat studii de
Erika Zuchold () [Corola-website/Science/319370_a_320699]
-
Elena Victorovna Davîdova ( (n. 7 august 1961, Voronej, Rusia) este o antrenoare de gimnastică și fostă gimnastă rusă, care trăiește în prezent în Canada. A concurat pentru Uniunea Sovietică la începutul anilor 1980, devenind campioană olimpică absolută la Moscova, în 1980. Este o inovatoare a gimnasticii, fiind una din puținele gimnaste care au introdus elemente și tendințe noi la toate aparatele. Elementele introduse de Davîdova au contribuit la creșterea gradului de dificultate a acestui sport, determinând
Elena Davîdova () [Corola-website/Science/319383_a_320712]
-
la sol au fost excluse ulterior (1993) din codul de punctaj al gimnasticii feminine, din motive de sănătate și siguranță, fiind considerate dificile și deosebit de periculoase. Este multiplă medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1980 de la Moscova, unde, pe lângă aurul olimpic câștigat în concursul pe echipe, a devenit și campioană olimpică la individual compus, învingând-o pe principala sa rivală, Nadia Comăneci, iar în concursul pe aparate a reușit să câștige o medalie de argint, la bârnă. În anul următor, la
Elena Davîdova () [Corola-website/Science/319383_a_320712]
-
punctaj al gimnasticii feminine, din motive de sănătate și siguranță, fiind considerate dificile și deosebit de periculoase. Este multiplă medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1980 de la Moscova, unde, pe lângă aurul olimpic câștigat în concursul pe echipe, a devenit și campioană olimpică la individual compus, învingând-o pe principala sa rivală, Nadia Comăneci, iar în concursul pe aparate a reușit să câștige o medalie de argint, la bârnă. În anul următor, la Campionatele Mondiale, deși accidentată, a mai câștigat încă patru medalii
Elena Davîdova () [Corola-website/Science/319383_a_320712]
-
paralele inegale. După retragerea din activitatea competițională și-a finalizat studiile universitare la Universitatea de Educație Fizică din Leningrad, luându-și ulterior și doctoratul în științe pedagogice. După absolvire, în 1987, a început cariera de antrenoare la Colegiul de rezerve olimpice din Leningrad și a devenit arbitră internațională. A antrenat și echipa națională de gimnastică a Uniunii Sovietice. Pe 1 iunie 1983 s-a căsătorit cu antrenorul de box Pavel Filatov, cu care are doi copii, Dimitri și Anton. Familia a
Elena Davîdova () [Corola-website/Science/319383_a_320712]
-
a făcut un tur al Bucureștiului pentru a permite publicului să vadă cupa, acesata fiind expusă în mai multe locuri publice: Piața George Enescu, Băneasa Shopping City, Pasajul Universității, Centrul Vechi, Regie, Arena Națională, Primăria Capitalei, Parcul Unirii și Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Fiecare finalistă a primit 9.000 de bilete, 20.000 de bilete au fost puse la dispoziție fanilor locali, iar 3.000 de bilete au fost disponibile fanilor la nivel mondial prin intermediul site-ului UEFA.com. În
Finala UEFA Europa League 2012 () [Corola-website/Science/319372_a_320701]
-
științe politice, drept, germană, franceză și istorie. Mai târziu, el a continuat studiile la Școala Superioară de Economie, unde a studiat științe economice și sociale. A fost președinte al Asociației Internaționale de Cercetași în 1932; a fost președinte al Comitetului Olimpic suedez, al Federației Regale Suedeze de Sport și a Asociației suedeze de vânătoare. A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei de Științe și al Academiei de Științe Militare. Unii jurnaliști și istorici recenți portretizează pe Gustaf Adolf ca
Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten () [Corola-website/Science/315631_a_316960]
-
masculin a României. Tot împreună cu echipa de volei masculin a României obține în 1963 la Campionatul European de Volei Medalia de Aur și în 1971 Medalia de Bronz. La Jocurile Olimpice din Japonia din 1964 au obținut locul 4, iar la Olimpice din URSS din 1980 Medalia de Bronz. De-a lungul carierei sale a antrenat echipele naționale de volei ale României, Turciei, Franței și Israelului. Tatăl lui a venit cu familia din Bitolia în România în jurul anului 1890. S-a căsătorit
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
asta pe 11 septembrie 1957, la meciul dintre Burevestnic și Spartak Moscova, care a avut loc la Moscova. În minutul doi al jocului pentru moscoviți a marcat А. Iliin, iar în minutele 8 și 9 au mai înscris doi campioni olimpici ai anului 1956 - N. Simonean și Tatușin (care ulterior în 1962-1963 a jucat pentru Zimbru). În minutul 19 a marcat din nou А. Iliin, stabilind scorul de 4-0. Burevestnik, fiind condusă de moscoviți, în timpul care a rămas de jucat, a
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
a remarcat atacantul Vladimir Țincler, legendă vie a fotbalului moldovenesc. Evoluând pentru formația Moldova, el a devenit primul și unicul jucător al clubului, inclus în topul celor mai buni 33 fotbaliști ai Campionatului URSS. El a evoluat și în selecționata olimpică a Uniunii Sovietice. În componența echipei Moldova, de asemenea s-au remarcat Nicolae Esin, Vladimir Vostroilov, Evgheni Larin, Anatol Morărița, Valeri Volostnîh, Valeri Colbasiuc și Anatol Mironov. În 1964 echipa a ocupat ultimul loc în clasament și a părăsit primul
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
invitați: academicienii Eugen Simion, Dan Berindei și Solomon Marcus, actorii Dan Puric și Maia Morgenstern, Radu Câmpeanu și Mircea Ionescu Quintus, președinți de onoare ai Partidului Național Liberal, poeții Ana Blandiana, Radu Cârneci și Marko Bela, multiplul campion mondial și olimpic Ivan Patzaikin, rapsodul Grigore Leșe ș.a. Își încheie colaborarea oficială cu SRR în aprilie 2013. Din ianuarie 2015 revine la Radio România Antena Satelor, ca realizator - reportaje (Lada de zestre), eseuri radiofonice (Gusturi românești), rubrica Rețeta zilei, precum și emisiunea „Focul
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
000 de membrii suporteri înregistrați. Sportivii și suporterii clubului sunt supranumiți și "Leões" (în română "Leii"). De-a lungul celor peste o sută de ani de existență, echipele și sportivii clubului au câștigat 50 de medalii de aur la competiții olimpice, mondiale sau europene, multe altele de argint sau bronz precum și sute de titluri naționale ori regionale. Puține cluburi din lume se mai pot mândri cu asemenea succese. Sporting este, după Barcelona, clubul cu cele mai multe titluri la toate disciplinele în competițiile
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
în competițiile la care participau. 1912 a fost anul mai multor succese obținute de atleții lui Sporting. Abilul António Stromp a strălucit în probele de 100m și 200m la Jocurile Olimpice desfășurate la Stockholm, în Suedia. António Stromp a fost primul olimpic al lui Sporting, cel care va plasa clubul pe calea de a deveni clubul cu cele mai multe succese olimpice din țară după numărul de participanți și medalii câștigate. Tot în 1912, Sporting va obține prima victorie dintr-o serie lungă de
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
António Stromp a strălucit în probele de 100m și 200m la Jocurile Olimpice desfășurate la Stockholm, în Suedia. António Stromp a fost primul olimpic al lui Sporting, cel care va plasa clubul pe calea de a deveni clubul cu cele mai multe succese olimpice din țară după numărul de participanți și medalii câștigate. Tot în 1912, Sporting va obține prima victorie dintr-o serie lungă de Campionate Naționale de cros. În 1917, s-a mutat baza sportivă. José Alvalade a permis construirea stadionului în
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Joăo Sobrinho și António Livramento, împreună formând cea mai strălucitoare echipă de hochei pe role. Atleții lui Sporting continuau să obțină victorii după victorii. Astfel Carlos Lopez a câștigat de trei ori mondialele de cros și a câștigat o medalie olimpică de aur în proba de maraton la Olimpiada din Los Angeles 1984 și una de argint în proba de 10.000m de la Jocurile Olimpice de vară din 1976 de la Montreal. Fernando Mamede devine, pentru cinci ani, deținătorul recordului mondial la 10
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Sporting este un club multidisciplinar, compus din mai multe departamete incluzând fotbal, futsal, atletism, handbal, și altele. Departamentul de fotbal este cel mai mare din punctul de vedere al bugetului și al popularității. Celelalte departamente (în rândurile cărora activează campioni olimpici sau mondiali) sunt conduse de profesioniști specializați în specificul fiecărui sport și au propriile lor organe de decizie. Fotbalul este cel mai popular sport în Portugalia iar liga portugheză este cea mai importantă competiție, din care cele mai bune echipe
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Saudite, și Yousuf Al-Thunayan. Căpitanul echipei Mohamed Al-Deayea deține recordul pentru cele mai multe meciuri la națională. Cunoscutul brazilian Rivelino a jucat pentru Al-Hilal din 1978 până în 1981. Clubul Al-Hilal a fost fondat pe data de 16 octombrie 1957 cu numele Club Olimpic. Numele clubului a fost schimbat în anul 1958, prin decretul regelui Arabiei Saudite, după un turneu care a fost ținut între cluburile Al-Shabab, Al-Riyadh și El-Kawkab. împrumutat de la FC Porto
Al-Hilal FC () [Corola-website/Science/316741_a_318070]
-
n. 12 ianuarie 1944, Beaufort, Carolina de Sud - d. 7 noiembrie 2011) a fost un campion mondial american de box, la categoria grea. Era poreclit "Smokin' Joe" („Joe, cel care dă gaz”). Înainte de a deveni profesionist, Frazier a fost campion olimpic de box amator (1964, Tokio), iar cele trei meciuri de box susținute împotriva lui Muhammad Ali (alias Cassius Clay) aparțin meciurilor clasice din istoria boxului. Primul meci împotriva lui Muhammad Ali a fost în anul 1971, Ali neavând nici un meci
Joe Frazier () [Corola-website/Science/316801_a_318130]
-
Occident până la mijlocul secolului al XX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a dezvoltat ca activitate de agrement. În prezent este un sport de combat în care armele folosite sunt floreta, spada și sabia. Este inclusă în programul olimpic încă de la prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne din 1896. Este și o part din disciplinele pentatlonului modern. Sportul este organizat și condus de Federația Internațională de (prescurtat FIE), la care în prezent sunt afiliate 145 de asociații naționale. Limba oficială
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
ce a executat atacul are prioritatea. Dacă niciun trăgător are prioritatea, ambii atacuri fiind simultani, nu este nicio tușă. La ambele arme, se interzice protejarea și substituirea suprafeței valabile cu o altă parte a corpului prin acoperire. În opinia campionului olimpic Brice Guyart, floreta este mai ales o armă de preciziune: pentru a avea succes, trebuie să impună un ritm fizic greu de urmat de adversarul, menținându-se în același timp preciziunea vârfului. Este încă de mai multe ori considerată ca
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
evidentă” sau „non-combat”: dacă un minut se scurge fără lovitură sau dacă o distanță excesivă (mai mare decât un pas-fandare) este menținută pentru mai mult de 15 secunde, meciul se oprește și trece direct la repriza următoare. În opinia campionului olimpic Éric Srecki, un spadasin bun trebuie să demonstreze anduranță și explozivitate; este mai bine să fie înalt, să aibă bratele lungi și să fie răbdător. Spada este singura armă la pentatlon modern. Fiecare meci durează un minut; ca și în
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
lovește câștigă asaltul. Spada feminină a fost introdusă la Campionatele Mondiale chiar în 1988 la Criterium-ul de la Orléans, franțuzoaica Brigitte Benon cucerind medalia de aur. Probele au apărut la Jocurile Olimpice chiar la Atlanta 1996, Laura Flessel fiind prima campioană olimpică la acestă armă. Spre deosebire de floretă și spadă, sabia este o armă de împungere, de tăiș și de contratăiș: tușele se pot executa cu vârful și cu ambele laturi ale lamei. Ca și la floretă, sabrerul poartă un "lamé" (vestă electrică
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
Ungaria; cuprinde primă, secundă și chintă. Mișcările fiind extrem de rapide la sabie, o probă de sabie este greă de înțeles de publicul larg. Cu toate acestea, mișcările pot fi foarte spectaculoși. Din cauza regulei de prioritate, atacul prevalează asupra apărarea. Campionul olimpic Mihai Covaliu descrie sabia ca „un sport simplu și dur, ca la ruleta rusească, în două minute poți fi sus sau jos”. În opinia dublului campion olimpic Jean-François Lamour, un sabrer bun este luptător și agresiv; trebuie să fie capabil
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
pot fi foarte spectaculoși. Din cauza regulei de prioritate, atacul prevalează asupra apărarea. Campionul olimpic Mihai Covaliu descrie sabia ca „un sport simplu și dur, ca la ruleta rusească, în două minute poți fi sus sau jos”. În opinia dublului campion olimpic Jean-François Lamour, un sabrer bun este luptător și agresiv; trebuie să fie capabil să ia decizii cu rapiditate și să aibă o capacitate bună de analiză. Pentru a evita deplasările permanente la un capăt la celălalt al planșei, orice mișcare
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
ori la mască. Sabie feminină a fost introdusă la Campionatele Mondiale chiar în 1999 la ediția de la Seul, azera Elena Jemaeva cucerind medalia de aur. Probele au apărut la Jocurile Olimpice chiar la Atena 2004, americanca Mariel Zagunis fiind prima campioană olimpică la acestă armă. Ținuta regulamentară este alcătuită din: Echipamentul este completat de armele, de o mască cu plasă metalică și, în competiție, de fire pentru aparatul electric de control al tușelor. Ținuta de scrimă a fost dintotdeauna realizată dintr-un
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]