15,863 matches
-
la Paris pentru a studia filosofia. Îl descoperă pe poetul portughez Fernando Pessoa, după ce citește traducerea în franceză a poemului Tabacaria. Entuziasmul său îl va face să descopere limba și cultura Portugaliei, țară care îi va deveni o a doua patrie. » A primit, printre alte distincții literare, premiul „Medicis Etranger“ în 1987, premiul european „Jean Monnet“ în 1994 și premiul „Nossack“ al Academiei din Leibniz în 1999. În cursul campaniei electorale din 1995, protagonistul romanului său Susține Pereira a devenit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
solicite scriitorului o dezmințire, ceva scris din care să reiasă că el trăiește, că e bine! Poetul a refuzat solicitarea, dar cum era vorba la mijloc și de niște bani pe care i-ar fi pierdut de la un ziar, „Glasul Patriei”, iar cheltuielile familiei le erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase nimic
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
erau mari, o astfel de dezmințire a scris-o Radu, feciorul... Tot Radu dezvăluie cum, deși tatăl lor era pe patul de suferință, imediat după ieșirea din închisoare, când de mult nu i se publicase nimic, instantaneu, cei de la „Glasul Patriei” i-au solicitat o colaborare. Să scrie, să-i fie publicată în gazeta oștirii purtătoare de petlițe verzi o poezie dedicată Păcii, că tocmai subiectul era la modă și făcea impresie bună în străinătate. Mai ales că, atunci, la Moscova
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941 Călinescu, G., Ulysse, Editura Univers, București, 1967 Cioculescu, Șerban, Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972 Cioculescu, Șerban, V. Voiculescu. Portet, în „Glasul patriei", an. III, 1963, nr. 14/10 mai Cioculescu, Șerban, Breviar: Pe urmele lui Vasile Voiculescu, în „România literară", an XVII, nr. 10/8 martie 1984, retipărit în anexele la vol. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii Române
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
a presei bârlădene, 1970-2008, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura PIM. Iași, 471p. Personalități moldave, Editura PIM, Iași, 2008, 591p. Bucovina în presa vremii (Cernăuți, 1811-2008), Ediția A II-a aniversară (90 de ani de la revenirea Bucovinei la patria mamă România în 1918), Editura PIM, Iași, 552p. Bucovina pământ românesc, presa din Rădăuți-Siret 1893-2008, Ediția a II-a aniversară, Editura PIM, Iași, 2008, 257p Carte... Editura PIM, Iași, 2009, 412p. Elogiu muncii. Cartea cărților mele. Editura PIM, Iași, 2009
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
unește: istorii, biografii, idei. Împreună și alături de alții - greci, turci, armeni, maghiari, germani, țigani etc. -, nu întotdeauna în armonie, adesea în tensiune și uneori în conflicte și tragedii, românii și evreii sunt o parte dintr-o istorie comună, au o patrie comună - deși sunt inevitabil definiți înainte de toate de experiențele proprii fiecăreia, de lumile simbolice în care trăiesc separat. Chiar dacă diversitatea României s-a pierdut în bună parte, risipită de istorie, ea mai poate fi recuperată încă în spațiul comun al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
n-am plecat din greșeală. Dar niciodată n-am încercat să uit România, nici măcar în primele perioade, perioada liceului și perioada armatei, când m-ar fi ajutat poate să uit, fiindcă trebuia să învăț atâtea lucruri noi în noua mea patrie. Nici nu pot spune că mi-am cultivat prea mult rădăcinile românești pe acea vreme: n-am avut timp, n-am avut cărți, nu mă interesa, aveam alte priorități și urgențe, toate acestea împreună. Dar, pe la mijlocul stagiului militar, într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
În niciun caz aceia care au tălmăcit și răstălmăcit versurile quasi-anonimului poet „pașoptist”: „Fie pâinea cât de rea/ Tot mai bună-n țara mea!”. Dar cine ar fi încântat azi de ideea unei monografii complete despre românii trăitori dincolo de fruntariile patriei? Desigur, nu autorii campaniei imbecile de mai acum cinci ani îndreptată contra celor care „n-au mâncat salam cu soia”. Și nu pseudo politicienii care așteaptă doar aplauzele sau dolarii înstrăinaților, știind bine că aceștia nu evaluează sentimentul patriotic în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o grădină, dintr-o țară, nu dintr-un pustiu. Cei puternici își adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se însoară deoarece s-a logodit pentru totdeauna cu... Germania. Femeile care se atașau de el nu aveau decât să se sinucidă! (două cazuri). El se considera 81 „logodnicul” providențial, predestinat să salveze țara. Cum? Prin trimiterea la moarte, în numele patriei, a milioane de ostași; ordonând cu sânge rece, în scopul „salvării” poporului german, uciderea a milioane de ne-germani, evrei în primul rând. „Salvatori” de acest tip au mai fost în istorie, de la capii revoluției franceze de la 1789 până la „salvatorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în galeria marilor figuri ale istoriei naționale. Grandomania sa militaristă l-a făcut să reia comanda inițială din vara anului 1941 („ordon treceți Prutul!”) în variante succesive vădit iraționale: treceți Nistrul, treceți Niprul, treceți Donul, eventual și Oceanul! În numele aceleiași patrii atotîncăpătoare și atotsuferitoare a ordonat marșul spre moarte a sute de mii de soldați, ori a decis suprimarea a mii de etnici evrei. Mă uit înapoi, la cei trei studenți îngenunchiați în fața 82 umbrei lui Ștefan cel Mare, invocată (și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lume ce cunoaște evoluții rapide și adesea surprinzătore este firească și onorantă, fie că ai rămas legat de „vatra străbună”, fie că ți-ai găsit un rost în spațiul „euro-atlantic”. În fond, nu spuneau strămoșii noștri latini: Ubi bene, ibi patria? (Unde este bine, acolo este patria). Altfel-zis, oriunde te-ar arunca valurile vieții, porți în suflet valorile locului și ale comunității tale (patria); acestea sunt garanția 90 participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adesea surprinzătore este firească și onorantă, fie că ai rămas legat de „vatra străbună”, fie că ți-ai găsit un rost în spațiul „euro-atlantic”. În fond, nu spuneau strămoșii noștri latini: Ubi bene, ibi patria? (Unde este bine, acolo este patria). Altfel-zis, oriunde te-ar arunca valurile vieții, porți în suflet valorile locului și ale comunității tale (patria); acestea sunt garanția 90 participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii au spus-o chiar mai percutant
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ai găsit un rost în spațiul „euro-atlantic”. În fond, nu spuneau strămoșii noștri latini: Ubi bene, ibi patria? (Unde este bine, acolo este patria). Altfel-zis, oriunde te-ar arunca valurile vieții, porți în suflet valorile locului și ale comunității tale (patria); acestea sunt garanția 90 participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii au spus-o chiar mai percutant: Omul sfințește locul. (Și nu invers!). În fine, să notăm și a doua implicație a sentenței latine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii au spus-o chiar mai percutant: Omul sfințește locul. (Și nu invers!). În fine, să notăm și a doua implicație a sentenței latine: conștiința apartenenței la o patrie depinde de binele ce îți umple existența, mai prozaic spus, de calitatea vieții. Din moment ce te bucuri de un standard superior de civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sfântă mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia lui 115 Stalin? Ce fel de om își poate adjudeca o patrie împânzită cu închisori și lagăre de muncă, cu spânzurători și gropi comune? În logica jurnalistei mele, mari patrioți ar trebui să fi fost și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gropi comune? În logica jurnalistei mele, mari patrioți ar trebui să fi fost și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de benzină, în hainele rupte pe transportul în comun, în lungii ani de așteptare pentru instalarea unui telefon fix, în visul cu un kil de cașcaval și un pachețel de cafea „date” de 1 mai și 23 august etc. În „patria” dictatorului N. Ceaușescu (implicat în asasinate, în comerț cu droguri și arme) existau și drepturi: dreptul la muncă în primul rând! Dreptul la muncă voluntar obligatorie și la muncă silnică! Apoi veneau la rând dreptul de a alege și a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În niciun caz aceia care au tălmăcit și răstălmăcit versurile quasi-anonimului poet „pașoptist”: „Fie pâinea cât de rea/ Tot mai bună-n țara mea!”. Dar cine ar fi încântat azi de ideea unei monografii complete despre românii trăitori dincolo de fruntariile patriei? Desigur, nu autorii campaniei imbecile de mai acum cinci ani îndreptată contra celor care „n-au mâncat salam cu soia”. Și nu pseudo politicienii care așteaptă doar aplauzele sau dolarii înstrăinaților, știind bine că aceștia nu evaluează sentimentul patriotic în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o grădină, dintr-o țară, nu dintr-un pustiu. Cei puternici își adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se însoară deoarece s-a logodit pentru totdeauna cu... Germania. Femeile care se atașau de el nu aveau decât să se sinucidă! (două cazuri). El se considera 81 „logodnicul” providențial, predestinat să salveze țara. Cum? Prin trimiterea la moarte, în numele patriei, a milioane de ostași; ordonând cu sânge rece, în scopul „salvării” poporului german, uciderea a milioane de ne-germani, evrei în primul rând. „Salvatori” de acest tip au mai fost în istorie, de la capii revoluției franceze de la 1789 până la „salvatorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în galeria marilor figuri ale istoriei naționale. Grandomania sa militaristă l-a făcut să reia comanda inițială din vara anului 1941 („ordon treceți Prutul!”) în variante succesive vădit iraționale: treceți Nistrul, treceți Niprul, treceți Donul, eventual și Oceanul! În numele aceleiași patrii atotîncăpătoare și atotsuferitoare a ordonat marșul spre moarte a sute de mii de soldați, ori a decis suprimarea a mii de etnici evrei. Mă uit înapoi, la cei trei studenți îngenunchiați în fața 82 umbrei lui Ștefan cel Mare, invocată (și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lume ce cunoaște evoluții rapide și adesea surprinzătore este firească și onorantă, fie că ai rămas legat de „vatra străbună”, fie că ți-ai găsit un rost în spațiul „euro-atlantic”. În fond, nu spuneau strămoșii noștri latini: Ubi bene, ibi patria? (Unde este bine, acolo este patria). Altfel-zis, oriunde te-ar arunca valurile vieții, porți în suflet valorile locului și ale comunității tale (patria); acestea sunt garanția 90 participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adesea surprinzătore este firească și onorantă, fie că ai rămas legat de „vatra străbună”, fie că ți-ai găsit un rost în spațiul „euro-atlantic”. În fond, nu spuneau strămoșii noștri latini: Ubi bene, ibi patria? (Unde este bine, acolo este patria). Altfel-zis, oriunde te-ar arunca valurile vieții, porți în suflet valorile locului și ale comunității tale (patria); acestea sunt garanția 90 participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii au spus-o chiar mai percutant
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ai găsit un rost în spațiul „euro-atlantic”. În fond, nu spuneau strămoșii noștri latini: Ubi bene, ibi patria? (Unde este bine, acolo este patria). Altfel-zis, oriunde te-ar arunca valurile vieții, porți în suflet valorile locului și ale comunității tale (patria); acestea sunt garanția 90 participării active la înmulțirea binelui pe care îl cauți și altundeva (ubi). Românii au spus-o chiar mai percutant: Omul sfințește locul. (Și nu invers!). În fine, să notăm și a doua implicație a sentenței latine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]