14,286 matches
-
crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă. Plînge, dar Guță nu aude. Dă chiar să plece, dar Pamela țipă și-l blestemă. Guță chiar s-a hotărît să plece, cînd apare tînărul. Țineți-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în casă, Vasile prinde și el gustul bătăii și Ileana este servită zilnic cu o porție zdravănă de tot. Floricica s-a născut cu niște ochișori bulbucați exact ca ochii lui Eugen și din acest motiv a crescut fără nici un pic de iubire din nici o parte. Avea fața suptă, privirea veșnic tristă și cute adînci pe fruntișoara ei micuță. Suporta bătaia și niciodată nu plîngea. Părea resemnată că viața înseamnă doar suferință și cîte o rară, o foarte rară bucurie, constituită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înseamnă doar suferință și cîte o rară, o foarte rară bucurie, constituită dintr-o bombonică oferită de oameni miloși, sau chiar cîte un cubuleț de zahăr. Cînd oameni mai cu suflet îi ofereau acele bucurii, fețișoara ei se lumina un pic și afișa un zîmbet care te ducea cu gîndul spre o iconiță cu un îngeraș. Fetița nu era frumoasă fizic, dar emana o frumusețe interioară ce-ți amintea invariabil de îngerașii Domnului și care frumusețe dispărea instantaneu la cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
babuinul... Ca să le fie tuturor greață de el. Că mie îmi și întrece! Treci la injecție! Un mare gînditor a făcut o afirmație care a șocat o lume întreagă. Spunea marele filozof că "bătrînii au foarte multă înțelepciune, dar nici un pic de caracter". Viața m-a pus în situația ca de multe ori să fiu de acord cu afirmația aceasta ciudată. Ar exista și o explicație, profund omenească, pentru acest comportament cam bizar la bătrîni. Teama de neputință se transformă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
curmi existențe inutile. Ori un animal, ori el, totuna. Doar că este mai nociv, mai dăunător. Și, mai ales, știe tot, despre alcool, despre mișcurici, despre Pămînt, despre gravitație. Mulțumesc Ție că le închei ciclul existenței! Doar că este un pic prea lung... Cînd am auzit ce crede domnul Pantalon despre mine, adică despre noi toți, înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și de primarul locului. Nu numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule primar. Oamenii de pe aici nu erau războinici însă erau harnici și prosperau în comerțul cu etruscii. Romanii au luat tot ce-au găsit. Oare să fie un pic de ranchiună în vocea blîndă pe care o ascult? Un regret, o părere de rău? Știe omul acesta cine constituie rădăcina sa? Mă frămîntă imagini cu vechime de peste două milenii, imagini deteriorate de filme făcute de ignoranți și de sforțări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de frig. Pentru că iarna e invers. La noi, crapă pietrele de frig, iar aici iarăși este bine. Înghit în sec și trec la alte gînduri. Brännö Rödsten Încercam un sentiment ciudat, nedefinit complet, cu contururi opace, și poate și un pic de detașare față de viața de toate zilele. În fond, eram puțin liber, puțin anonim și, de asemenea, puțin mai neimportant pentru toată lumea. Tramvaiul mă poartă vesel, cu fluierături la curbe, cu cîțiva blonzi și cîteva blonde. Mai încolo, stau Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un program cu suedezii ca să diminuăm suferința copiilor care au făcut copii, suferința fetițelor cărora li s-au luat păpușile și li s-au pus copilași în brațe. Vîntul nordului îmi alină oful și biciul său îmi face bine. Un pic de durere, o lacrimă, un strigăt de nefericire pot să alunge somnul, indiferența și lipsa de acțiune. Pot să ne facă să ne înfigem unghiile în Brännö Rödsten (Piatra Roșie) și să nu ne lăsăm luați nici de cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pun mîna la cap, mă dau doi pași în dreapta, apoi în stînga. Întreb: Pe 14 raza a mai fost vizibilă? Nu, niciodată n-am mai văzut-o de atunci. Unde ai văzut-o? Aici. Și nu s-a deplasat un pic? Ba da, pînă aici. Aaa, a arătat direcția. Du mata o dreaptă prin aceste puncte și măsoară 13 m, apoi sapă. Chiar, ce chestie. Nu mi-ar fi dat prin gînd! Ne despărțim. Eu calm și señor Lázaro sub presiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici un control. Nu mai spune? Asta-i chiar culmea, fără control... Nu? Este o țară a nimănui? N-am mai continuat discuția, dar eu mi-am format convingerea că o fi fost o neatenție din partea domnului López, dar și un pic de patriotism. Chiar așa, fără control?! Umor latino-american Señor Escandel Zambrana Eduardo era un om serios, funcționar public, îmbrăcat decent și foarte orgolios. Mergea pe jos la serviciu, țanțoș, grav și metodic. Adică avea un ritm al său, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
perete îmi zîmbește amical. O fi văzut? Poate îmi zîmbește așa frumos pentru că sînt eu un bărbat irezistibil! Hm! N-aș prea crede! Pipăi discret locul cu pricina. Nu, nu mai dau de piele. Țesătura și-a mai revenit un pic. Luăm o pauză de cafea de 15 minute. Toți se îndreaptă spre locul indicat. Eu îmbrac haina. Lăsați haina, mă îndeamnă un coleg. Nu las haina, cum s-o las?! Stau cît pot cu spatele mai spre pereți. Reuniunea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viața! Alerg la dejun, întîrzii puțin. Se servește supă cu niște linguri mici, mici de tot. Ridic lingura neatent și supa se revarsă în farfurie. Stropi grei sar pe cravată. Pe cravata mea albăstruie, dar și pe costum. Puneți un pic de sare, mă sfătuiește gazda. Un altul pățește la fel. Îi întind sarea cu o mare satisfacție. Dar tot sînt necăjit. La ora trei și jumătate mă prezint la întîlnirea prevăzută cu o lună înainte. Sînt condus ceremonios în antecameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deși la vîrsta lui... Știi ce-s astea? Omul ridică tricoul și-mi arată pe spate niște crestături de cuțit, paralele, studiate. Îmi arată și limba, crestată și ea. No hablo español... Ei, dar văd că vorbești totuși, înțelegi un pic, nu? Da, foarte puțin... Astea sînt rămase de la Regula Bastonului. Se așează la masă, dă mîna, se prezintă. Apoi continuă: Regula Bastonului provine din Congo, din Angola și din Zair. Sclavii au adus cu ei un "enganga". Un ce? Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-și face griji. În fond, n-au nici o treabă toată ziua și chiar toată noaptea. În zare se vede o bărcuță. Treaba ei. Nici ea n-are grija mea, eu de ce aș avea grija ei? Numai că sînt cam umed. Picuri grei vor să străbată sprîncenele. Unii chiar reușesc. Dar ce, se liniștesc acolo?! Merg mai la vale și-mi intră în ochi. Mă ustură ochii și scot batista leoarcă. Mi-i tare sete. O să comand patru beri, sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rînduri chinuite de zbuciumul Reîntoarcerii. Bine v-am regăsit. O, cît de dor îmi era de voi! Nu, nu-i prea devreme salutul meu. Cît mai este de la Madrid? O azvîrlitură de băț! De aceea vă rog să primiți un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acte. - Intâlnirea cu tine, mărite Spirit, a venit ca o adevărată mană cerească. Prin spusele tale am început să văd parcă mai limpede faptele domnești și întâmplările din acele vremuri. - Mă bucură ce-mi spui și dacă mai îngădui un pic ți-aș mai da un sfat. - Il voi asculta și respecta cu sfințenie. - Umblând și cercetând cele izvoade domnești, să nu te pierzi în mărunțeli, ci să iei în seamă faptele cu adevărat mari și pilduitoare... Ascultam vorbele Spiritului domnesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
plasă. Era apoi satul, care începea de la cele două poduri și se ducea până în fund, de unde începeau câmpurile. Și mai era și mahalaua (nu în sens peiorativ). Deci, Maricica (sau Viorica) Țăruș venea din mahala. De aceea, poate, era un pic mahalagioaică. Era una din fetele mai băiețoase. Se băga printre noi de multe ori. Și chiar ne concura la năzbâtii. Sunt convins că îmi dai dreptate, pe atunci, nu prea aveam clară noțiunia de frumusețe feminină. Dar, din câte îmi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ne cunoaștem de la distanță, știind fiecare ce produse avem, și chiar din ce zonă a Moldovei le aducem. Drumurile ce la fac sunt foarte obositoare și riscante. După cum cred că ați observat, de câte ori vin la dumneavoastră să mă odihnesc un pic, pur și simplu adorm din picioare, nu am puterea de-a mă abține nici măcar când sunt întrebat de dumneavoastră, despre ce mi-i mai drag, de zona natală, Valea Racovei, de mama, surorile și frații mei din Pungești. Trebuie să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și coborât, spunând că aici are treabă, la unitatea militară. Deci și ea are un fecior militar concluziona el, călătorind mai departe, prinzând la Buhăești, trenul de Buhăești-Roman, și dându-se jos în gara Băcești. Și aici a avut un pic de noroc. Spre Gârceni, localitate prin care trebuia să treacă Săndel, pentru a ajunge la Pungești, erau și alți călători văzuți de el, după direcția în care se-ndreptau. Îi ajunge imediat din urmă îi salută respectos și după ce primește
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Racovei. - La vale se poate da drumul altfel la pas, văd că mergeți mai repede zise Săndel, ajungând din urmă gârcenenii. - Da, e adevărat, dar sunt și alte cauze ! Ne apropiem de casă, ca și soarele amezii. Chiar dacă obosim un pic, ne odihnim imediat. De fapt avem și multe treburi de făcut. Iată, mâine-i 24 decembrie, câte nu sunt de făcut la casa omului în ajun de Crăciun ?! Dumneata poți să mergi mai încet, că mai ai mult până la Pungești
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
drum. Au intrat în sat. Și-au luat rămas bun cu urări de « Sărbători fericite și mulți ani », fiecare îndreptându-se spre casele lor, iar Săndel se gândi să treacă pe la rudele lui, familia Solomon Nicolae, să se odihnească un pic, măcar și poate va găsi și ceva de mâncare, că simțea mare nevoie de așa ceva, hrana rece dată de la școală era în cufărul de elev, ce se afla pe undeva...cine știe pe unde ! Ajuns în preajma gospodăriei unchiului Neculai Solomon
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ce-i cu tine, de unde vii, de ce ești îmbrăcat militar? - Apoi ce să fie, sunt elev al Școlii tehnice militare din Sibiu și vin în concediu de sărbători. - Aaa ! acum pricep eu. Dar hai în casă să te odihnești un pic. Ai făcut de la gară, pe timpul acesta, peste zece kilometri. Cred că ești obosit. Dar n-ai cufăr, raniță, sau alt bagaj? - Vă mulțumesc pentru invitație (Săndel scuturând bine bocancii de zăpadă, evită să dea răspunsul cu privire la bagaj), dar nu voi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
casei poate fi subțiri pentru anumite urechi, și să nu fie motiv de neplăceri în perioada următoare. - Ați auzit de necazurile domnul învățător Averescu ?! Ce a făcut omul acesta ca să fie atât de urmărit încât să nu mai aibă un pic de liniște în casa lui și să stea mai mult fugar?! E adevărat, a fost comandantul centrului de premilitari și atât tot. Ca director de școală și ca ofițer în rezervă, era cel mai potrivit pentru așa ceva. Dar după mintea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
unghiului de vedere, bălăcăreala la prețuri mici, agitația noroioasă a multor politicieni și gazetari sar în ochi. Îți vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicați-vă, măcar pentru o clipă, din mlaștina intereselor voastre imediate. Luați un pic de înălțime! Luați un pic de distanță față de harța zilnică, față de combativitatea partizană și față de voi înșivă! Desprindeți-vă, într-un minim elan igienic, de măruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii și nevroze. Respirați mai amplu, priviți, scurt, spre mijlocul cerului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]