14,215 matches
-
Oricum, nu vei observa diferența... O voce În difuzor: — Începe presurizarea. — Ăsta cine e? Întrebă Norman. — Barnes, răspunse vocea. Dar nu părea a fi Barnes. Era un sunet scrâșnit și artificial. Probabil că din pricina microfonului, spuse Ted și izbucni În râs. Vocea Îi era evident mai ascuțită. — E din cauza heliului, Norman. Ne presurizează cu heliu. Parc-ai fi Donald Duck, spuse Norman și izbucni la rândul său În râs. Vocea Îi suna pițigăiată, ca a unui personaj de desene animate. — Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scrâșnit și artificial. Probabil că din pricina microfonului, spuse Ted și izbucni În râs. Vocea Îi era evident mai ascuțită. — E din cauza heliului, Norman. Ne presurizează cu heliu. Parc-ai fi Donald Duck, spuse Norman și izbucni la rândul său În râs. Vocea Îi suna pițigăiată, ca a unui personaj de desene animate. — Vezi-ți de tine, Mickey Mouse, chițăi Ted. „Cled că am vădut o piticuță“, replică Norman. Râdeau amândoi la auzul propriilor voci. — Lăsați-o baltă, măi băieți, le transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la auzul propriilor voci. — Lăsați-o baltă, măi băieți, le transmise Barnes prin intercom. Treaba-i serioasă. Să trăiți, am Înțeles, dom' căpitan, spuse Ted, dar vocea Îi era acum atât de ascuțită, Încât devenise aproape neinteligibilă și iarîl apucă rîsul, glasurile lor subțiri ca ale unor școlărițe reverberând În interiorul cilindrului metalic. Pe lângă faptul că le făcea vocile Înalte și stridente, heliul mai avea și alte efecte. Vă e frig, băieți? Îi Întrebă Barnes. Într-adevăr, Începuse să li se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scutește-mă și tu. Zău așa! — Beth, vezi cum sunt așezate cablurile astea? spuse Harry. Se Îndreptă către peretele acela etanș. Vezi dacă trec de perete, de partea cealaltă a ușii. — Vrei să scapi de mine? — Încerc. Ea izbucni În râs, risipind Încordarea. — Bine, am să arunc o privire de partea cealaltă a ușii. După ce Beth plecă, Harry spuse: — E cam pornită. Știi povestea cu Ben Stone? Îl Întrebă Norman. — Care din ele? — Beth și-a făcut lucrarea de diplomă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry tastă: NU. SUNTEȚI O ENTITATE MULTIPLĂ? — Înțeleg ce spune. Crede că suntem părți ale aceleiași entități. — Păi, lămurește-l. NU. SUNTEM MAI MULTE ENTITĂȚI SEPARATE. — Și nu greșești spunând asta. ÎNȚELEG. EXISTĂ O ENTITATE DE COMANDĂ? Ted izbucni În râs: — la te uită ce Întreabă! Nu pricep, spuse Barnes. — Păi, zice: „Duceți-mă la șef“. Întreabă cine conduce aici. — Eu sunt șeful. Spune-i asta. Harry tastă: DA. ENTITATEA DE COMANDĂ ESTE CĂPITANUL HARALD C. BARNES. ÎNȚELEG. — CU „o“, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
DĂRUI CEEA CE ÎMI CEREȚl. — Mulțumim, Jerry. — Păi, sigur, făcu Barnes. Și crezi că o s-o facă Într-adevăr? VOM REVENI DUPĂ O SCURTĂ PAUZĂ PENTRU MESAJE DE LA SPONSORUL NOSTRU. După care ecranul se stinse. Împotriva voinței sale, Norman izbucni În râs. — E fascinant, zise Ted. Se pare că adună semnale de televiziune. — N-o poate face sub apă. Noi nu putem, dar se pare că el poate. Barnes zise: — Știu eu că Încă ne ascultă. Știu asta. Jerry, ești acolo? Ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fundul oceanului, pe care se reflectau luminile sale strălucitoare. Norman apăsă pe butonul intercomului. — Beth? Beth? — Sunt aici, Norman. — Ce faci acolo? Stai liniștit, Norman. — Ce faci acolo În submarin, Beth? — E doar o măsură de precauție, Norman. — O ștergi? Râsul ușor și relaxat al lui Beth se auzi prin intercom. — Nu, Norman, stai liniștit. — Spune-mi ce vrei să faci. Este secret. — Haide, Beth. Se gândi că exact asta-i mai lipsea, ca Beth să cedeze tocmai acum. Gândul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
răspunzi, Norman? Ți-e frică, Norman? Repetarea propriului nume Îl irită. Apăsă pe butoanele de deschidere a sasului. Apa Începea să pătrundă prin podea, inundând cu repeziciune compartimentul. — Ah, iată-te, Norman, acum te văd. Și Începu să râdă: un râs strident, ca un cotcodăcit.. Norman se Întoarse și văzu camera video montată pe robotul aflat Încă În sas. Îi făcu vânt, răsucind-o În altă direcție. Asta n-ajută la nimic, Norman. Se afla În afara astronavei, lângă sas. Explozibilele TEVAC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuprins de limpezimea vitraliului, V. tînăr este transparent. Toți trec pe lîngă el ca și cum nu l-ar vedea. Ai zice chiar că l-ar putea străbate. A devenit așa secretînd inerție: melancolia părăsitului de zeu. Doar Doctorul îl ia în rîs: „-Ce minunat ar fi să te ucizi pe căi legale, cerînd ca-n Atena, aprobarea Senatului“-spune el. „Eu mă dau în judecată pentru faptul de a mă fi torturat, de a-mi anulat valoarea și mă institui în parte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe vecie aici, colindînd, construind sau bolind prin vreo firidă, consolîndu-se cu virtutea de a fi păstrat curățenia orașului. Tînărul Doctor continuă: „-Dumnezeu are să te întrebe: „-Băi, deșteptule, tu crezi că Eu am lăsat Creația doar ca să se facă de rîs? Vrei să-i înveți pe alții? Te-oi fi crezînd însuși Șarpele.“ Cumva, are dreptate. Mă zbat și secret cuvinte dar adevărul scapă, imanent, totuși, sufletului meu ca întunericul pe care ochiul mi-l lăcrimează. V. tînăr, îi răspund: „-Am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
servindu-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu-și blînd o mînă pe pieptul meu. Aș vrea să-l întreb dacă acum caută nemurirea. Ar izbucni într-un rîs homeric văzîndu-mă aproape înviat. Aș vrea să-i spun că eternitatea e o deschidere care decurge normal. Căci viața, deși e închisă în moarte, e o chestiune pe care nimeni n-o poate epuiza. Și nici o împlinire, cît de mare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și inseminați de muște la marginea drumului.” „-Vrei să spui”-exclamă tînărul V.-“ că dacă-ți alungi din minte imbecilitatea cu care privești în jur ca și cum ai fi etern, renaști, cumva, te materializezi înapoi în Dumnezeu?” Tînărul Doctor izbucnește în rîs: „-Măi, ești incorigibil. Cine te-a învățat să întrebi așa, ca și cum n-ai face-o? Parcă văd că următoarea ta nelămurire va fi cum? Ia, mai lămurește-te și singur! Silindu-mă să-ți explic nu fac decît să-mi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-o cum înflorește, neumană, deplină și atotstăpînitoare împingîndu-ne spre fericirea înjunghiată a indestructibilității din zero absolut.” Doctorul mă împinge în lături. „-Lasă-mă în pace!”-spune el. „-Ești nebun, nebun de legat. Nici tu nu știi ce crezi.” Homericul hohot de rîs ce mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să-l văd cum se chinuie. „-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit care, cuprinzîndu-ne, ne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
crimă cu premeditare.” Surîd. Nu vreau să știe că, la rîndu-mi oscilez și îmi alung la fiecare pas teama, căci mintea îmi demonstreazăcă am dreptate: reușesc și judecă excrocii, criminalii; valorile sînt imediat închise, înecate în murdărie și luate în rîs iar noblețea și nevinovăția n-au parte decît de catastrofă. „-Da”-îi răspund. „-Căci răul premeditat, lipsit de sălbăticie, de degringolada bețiilor sexuale, devine astfel însăși demnitatea noastră. Judecătorul Suprem ne va iubi sau ne va urî așa cum încercam noi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate cît sîntem de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns sa crezi că toate gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în care am desenat în ploaia hapsână un pat de flori cu trupul înghețat de puritatea invadatorului de înțelesuri... Mă apasă un exil, în care mi-am lăsat cele două perfecțiuni de materie de dragoste ca un iad perforat de râsul îngerilor cu toată amfora îmbietoare a sângelui... Mă apasă statuile vânturilor ce încearcă adesea să mă convingă de naivitatea iubirilor de la prima vedere unde nu se cunoaște nici o deosebire în procesul neprevăzutului, verificându-mi oasele, cusute cu aerul condiționat al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cristalin, dă semnal, deja gândul îți zboară și nimic nu-l mai poate reține în clasă. Atunci să vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate, de chiot și râs de parcă, pentru o clipă, cineva ar fi dat drumul Veseliei din chilia în care până atunci fusese ferecată. Și cărui copil, oare, nu i-a plăcut recreația, momentul acela magic în care ți se pun în mișcare toate gândurile năstrușnice
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să-i pună, dar se temea să nu se dea de gol. De altfel, nu știa ce să creadă. I se părea de necrezut ce i s-a întâmplat și, destul de orgolios, nu ar fi vrut să fie luat în râs. S-a apropiat spășit, încet, cu cea mai potrivită expresie de nevinovăție pe care o putea înfățișa. Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-a vorbit bunicul mângâindu-i fruntea. Vino lângă mine
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de prietenoase! LUMEA COPILĂRIEI Lumea copilăriei este cea mai mare lume din lume. Ea nu are granițe. Niciun copil nu poate spune de unde începe și unde se termină lumea copilăriei sale. Copilăria este lumea viselor înaripate, lumea jocului și a râsului zglobiu. Este lumea inocenței și a fericirii. Ea este pretutindeni unde există copii și părinți care le pot clădi și apăra această lume. Cred că toți copiii au dreptul să trăiască în lumea copilăriei, adică să fie fericiți. După fiecare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
tatălui meu e Jack, iar la începutul anilor ’70, când jafurile erau știrile cele mai populare (de atunci trecute în umbră de abuzurile asupra copiilor), un unchi din America l-a salutat pe tata folosind cuvintele „Bună, Jack“1. Din cauza râsului, mie și surorilor mele aproape că ni s-a făcut rău. Și de fiecare dată când auzeam formula asta zâmbeam. Ei, poate că ar fi trebuit să fiți de față. — Am venit să-mi văd prima nepoată, a anunțat tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
școală în picioarele goale. N-aș mai suporta. Pe bune. Du-mă doar cu mașina, a încheiat ea cu un zâmbet de pisicuță ițit de sub bretonul lung negru. Tata a privit-o câteva secunde exasperat, după care a izbucnit în râs. —Bine, atunci, a cedat el zdrăngănind cheile de la mașină. Haide! Apoi mi-a dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un copil. —Noapte bună, Kate Nora, a spus el, punând poate prea mult accent pe „Nora“. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că fuseseră pe punctul să se despartă, dar că acum încercau să meargă înainte, în tot timpul ăsta mama și doamna Kelly au rămas țepene și cu niște fețe impenetrabile, zâmbind din colțurile gurii în vreme ce toți ceilalți se înecau de râs. Mamei nu i s-a părut absolut deloc amuzant că doamna Smith și-a vărsat paharul cu Bacardi și Cola (mie nu-mi prea plăcea Bacardi-ul, așa încât conținutul lui alcoolic era aproape intact) pe covorul cel bun din sufragerie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nasul din Hello-ul pe care îl citeam. Nu, sigur că nu e deschis. De ce dracu’ să fie deschis? Kate e aici, iar eu sunt tot aici. Bine, a zis ea, bine, bine. După care a început să se cocoșeze de râs. S-a așezat pe pat, zguduindu-se de râs, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Eu am stat și m-am uitat la ea cu un dezgust prost mascat. —Scuze, a zis Helen, ștergându-și ochii și încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu e deschis. De ce dracu’ să fie deschis? Kate e aici, iar eu sunt tot aici. Bine, a zis ea, bine, bine. După care a început să se cocoșeze de râs. S-a așezat pe pat, zguduindu-se de râs, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Eu am stat și m-am uitat la ea cu un dezgust prost mascat. —Scuze, a zis Helen, ștergându-și ochii și încercând să se controleze. Ămmmm, așa, scuze, scuze. — Ce se întâmplă? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]