11,679 matches
-
un sentiment de totală năruire, ca și cum m-aș fi trezit deodată singur într-un cimitir, fără nimeni lângă mine căruia să mă plâng, de la care să aștept mîngîîere. Parcă fusesem rupt în zece bucăți, căci îmi simțeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei... Ascultam lăcrămând, dar fără ca durerea să-mi crească, Ce ne putea face mai mult decât să ne despartă? Dacă m-ar bate oricât, dacă m-ar pălmui, aș suferi oare mai mult? O vedeam cu fața însîngerată, dar nu rănile ei îmi sfâșiau inima, ci însăși făptura ei, prezența ei, pe care o știam departe. ― Au închis-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească apă, și chiar rachiu, ca să-i spele rana, și au avut întotdeauna de mâncare... - Porumb uscat, rădăcini, câțiva pesmeți, o întrerupse Darie zâmbind. În a cincea zi, o bucată de ciocolată, pe care a găsit-o Iliescu în buzunarul unui soldat german, mort. Treceau convoaie de prizonieri pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m, tot e rău. — Te-ai speriat, atîta tot. — Nu, domnule. M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să se-ntindă. De cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să arunce mica ancoră, dar pînĂ la urmă reuși, lăsĂ ceva frînghie și vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei chiar de la-nceput. — Cine-s Ăștia buni? PĂi un grec solid din Chicago - Ăsta se bagă oriunde-i zici. Mai bun ca el nu vezi. Mai am un francez din Marsilia - Ăsta are umărul stîng În ghips și două răni care supurează Încă și a cerut să iasă din spitalul de la Palace special pentru spectacolu’ Ăsta; trebuie să fie prins de alții În curele cînd intră-n tanc și nu știu cum dracu’ reușește să lupte. Fizic, vreau să zic. Ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ce zice? mă-ntrebă extremadurianul. Zice că l-au găsit pe tovarășul pe care-l căutau. Extremadurianul nu spuse nimic. Toată dimineața fuseserăm În locul acela din care plecase francezul Între două vîrste. Fuseserăm acolo, prin praf, fum, Înconjurați de zgomot, răni, moarte, frică de moarte, vitejie, lașitate, toată nebunia și ratarea unui atac lipsit de succes. Fuseserăm acolo, pe terenul acela arat pe care nici un infanterist nu l-ar fi putut străbate fărĂ să fie ucis. Te aruncai la pămÎnt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a cuprins frica În timpul bombardamentului și atunci s-a Împușcat În mînĂ, ca să fie scos din prima linie. Acum ascultau și ceilalți soldați. CÎțiva dintre ei dădeau din cap aprobator. — Ei, continuă extremadurianul, unora dintre băieții Ăstora le sînt bandajate rănile și apoi sînt trimiși Înapoi În prima linie. E corect așa. Da, spusei. Așa și trebuie să fie. — Așa și trebuie să fie. Doar că băiatul Ăsta s-a Împușcat atît de rău, că și-a spulberat osul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Asta nu-i din nici o carte. Nu pot să văd nimic. Nici nu vreau. Pune-ți degetele pe șale. Simți cum degetele ei ating gaura aia imensă În care ar fi Încăput o minge de baseball, cicatricea grotescă rămasă de pe urma rănii În care chirurgul Își băgase tot pumnul cu mănușa de cauciuc cînd i-o curățase, cicatricea care se Întindea dintr-o parte a șalelor În cealaltă. Simți cum Îl atinge Înăuntru și se cutremură brusc. După cîteva secunde ea-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doare mereu? Doar dacă mă atinge sau mă lovește cineva. — Și măduva spinării? — A fost atinsă foarte puțin. Și rinichii, dar ei sînt În regulă. Șrapnelul mi-a intrat pe o parte și a ieșit pe cealaltă. Am și alte răni mai jos, pe picioare. — Enrique, te rog, iartă-mă. N-am de ce să te iert. Da’ nu-i prea plăcut că nu pot face dragoste, și-mi pare rău că nu-s mai voios. Putem face dragoste după ce se vindecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Primind răspunsurile dorite, taică-său spuse: — Noi doi ne Întoarcem după rucsacuri. PÎnă atunci Juma, adună lemne și face focul. Am trusa medicală În rucsac. Trebuie să ajungem la ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara aia, În timp ce stătea la foc, David se uita la Juma, cum ședea acolo cu fața cusută și coastele rupte, și se-ntreba dacă elefantul Îl recunoscuse atunci cînd Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă la o gară cu o secție de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-a ajutat să vadă de sergent. I-a curățat rana, care era undeva Între claviculă și gît, și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște hîrtie și niște șervete, pe care le-a Înfășurat pînĂ a făcut un fel de dop și l-a strîns tare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care era undeva Între claviculă și gît, și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște hîrtie și niște șervete, pe care le-a Înfășurat pînĂ a făcut un fel de dop și l-a strîns tare peste rană cu una din mînecile de la cămașa sergentului. L-au Întins, ca să stea cît mai bine, și tata l-a spălat pe față. Se lovise cu capul de podea și nu era conștient Încă, dar tata zicea că nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu una din mînecile de la cămașa sergentului. L-au Întins, ca să stea cît mai bine, și tata l-a spălat pe față. Se lovise cu capul de podea și nu era conștient Încă, dar tata zicea că nu-i o rană gravă. CÎnd am ajuns În gară l-au dat jos și detectivul l-a coborît și pe prizonier. Acesta din urmă era alb la față și avea o umflătură vineție pe tîmplă. CÎnd l-au coborît, avea un aer caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drum. Nu era mort, dar fusese Împușcat În plămÎni. L-am ridicat cît de ușor am putut și l-am așezat cît se putea de confortabil, după care i-am scos tunica și cămașa, i-am dat cu sulfamidă pe răni și Claude l-a acoperit. Era frumușel și nu părea să aibă mai mult de șapteșpe ani. Se chinuia să vorbească, dar nu reușea. Încerca să suporte totul așa cum auzise el că trebuie. Claude a luat tunicile de pe două cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum nu se gândește că mai sunt și suflete păcătoase, care sunt copleșite de frumusețile dăruite de ea... „Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te salut oraș din basme cu conture iluzorii/ Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii” - îmi răspunde ieșeanul cu versurile Topârceanului, mijindu-și ochii asupra Iașilor. Rămânem așa o bucată de vreme
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin;” . . . . . . . . . . . Nu au adus granița de la Nistru la Prut? Au adus-o! Și am să pun degetul pe rană, vere! Adu-ți aminte ce scria în 1919 mareșalul Ion Antonescu în cartea „Românii, originea, trecutul, sacrificiile și drepturile lor” referitor la rușii care în primul război mondial „Veniți în număr mare, pentru a ne ajuta, rușii s-au instalat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul se apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se află aici de la 8 noiembrie 1834 - o fac eu pe a toate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înecat. Un căpitan englez, care a insultat-o, a dispărut și el în apele Loirei. Așa cum, de fapt, îi spuseseră vocile, Jeanne d’Arc a fost, în ziua de 7 mai, rănită. O săgeată a nimerit-o în piept, dar rana nu a fost foarte gravă. Oricum, satisfacția victoriei domina orice durere trupească. - Majestate, trebuie să-i urmărim pe dușmani. Să nu le dăm răgaz să se regrupeze, să-și organizeze forțele și să redevină periculoși - a sugerat tânăra. - Noi credem
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
în ispită, decât campaniile lungi și periculoase. în cele din urmă, s-a acceptat un nou asalt asupra Parisului. Tentativa, nefiind temeinic pregătită și nici executată cu elanul cuvenit, a eșuat, însă. Tânăra luptătoare a fost din nou rănită. O rană și mai dureroasă a fost provocată de atitudinea regelui și a apropiaților lui. Totul s-a încheiat printr- un armistițiu cu ducele Burgundiei, iar Jeanne a fost nevoită să rămână pentru o vreme la Curte. Acolo s-a văzut din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
chestie delicată...Treabă cu dichis...Numai eu îi știu descântecul. Nu cumva la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte babe, dar o dușcă de rachiu face minuni. Vrei chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
voi știți una și bună: „Ce ne mai spui în astă seară, Pâcule?” Da’ fumul la ce îți ajută? a întrebat într-o doară Ion Cotman, cel tăcut din fire, dar cu un suflet bun de să-l pui pe rană... Să vă pot vedea pe îndelete cum stați cu gurile căscate și ascultați polojăniile mele. Mitruță s-a învârtit ca un prâsnel și cât ai clipi s-a întors cu țoiurile pe care le-a așezat fiecăruia dinainte. Uite ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că de, toată iarna și o bucată de primăvară am cam pierdut-o pe acasă. De parale nici vorbă - a pus degetul pe rană Pâcu. Intâi să văd câtă marfă ați adus și pe urmă să vorbim de parale. Eu zic să ne dai ceva în plus acum, să ne prindem și noi nevoile, și pe urmă ne-om socoti noi, jupâne - a grăit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu: Stiu eu de ce spui tu asta, dar nu-ți pune mintea cu el. Dă-i să facă treabă până a scoate limba de un cot și îi deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în postura de om stânjenit, nesigur pe el. Și asta-l marcă, chiar dacă recunoștea, nu avea o mare afecțiune față dânsul, fapt explicabil fiindcă fusese prizonier la nemți o perioadă îndelungată, lipsise mult din copilăria lui. După întoarcere, suferise din cauza rănilor căpătate în timpul războiului, și psihic din cauza prizonieratului. Cu gândul la tata, se-ntoarse în timp. În vremurile bune, pe când era copil, într-o seară de iarnă târzie, întunericul își dovedise supremația asupra zilei, alungându-i pe gospodari în casă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]