11,798 matches
-
proprietari de societăți comerciale, evreii fiind frecvent bătuți, iar copii lor dați afară din școală. În anul 1941, sinagoga ortodoxă a fost devastată de legionari. După război, o parte importantă a evreilor din Brașov a emigrat spre Israel. La data recensământului populației din 1956 în oraș mai locuiau doar 1.759 evrei. Numărul lor a scăzut constant de atunci, astăzi fiind și mai mic. În prezent, în Brașov se află două sinagogi: una de rit neolog (construită în 1899-1901 și aflată
Sinagoga Neologă din Brașov () [Corola-website/Science/316565_a_317894]
-
Senokos (în bulgară "Сенокос", în română "Ceairlighiol") este un sat situat în partea de nord-est a Bulgariei în Regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud. Aparține administrativ de comuna Balcic. La recensământul din 2001 avea o populație de 696 locuitori. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau români. La recensământul din 2011, populația satului Senokos era de locuitori. Din punct de vedere etnic
Senokos, Dobrici () [Corola-website/Science/316642_a_317971]
-
Bulgariei în Regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud. Aparține administrativ de comuna Balcic. La recensământul din 2001 avea o populație de 696 locuitori. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau români. La recensământul din 2011, populația satului Senokos era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Senokos, Dobrici () [Corola-website/Science/316642_a_317971]
-
găsite niște inscripții pe arme și monete, ca și cea mai importanta atestare, o coală de zinc cu inscripția "ΔΟΒΝΟΡΗΔΟ ΓΟΒΑΝΟ ΒΡΕΝΟΔΩΡ ΝΑΝΤΑΡΩΡ", evident dedicată zeului Gobannos, legat în mitologia galică cu fierărie. Iulius Caesar menționează că niște documente de recensământ scrise cu alfabetul grec au fost găsite în regiuni locuite de elveții. O formație de folk metal Eluveitie folosește diverse inscripții galice, spre exemplu Plombul de la Chamalières, ca versurile iar liderul ei, Chrigel Glanzmann, încearcă să scrie și textele noi
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
înființate de asemenea, încă din anul 1961, două arii protejate ("sanctuare") pentru păsări migratoare: "Banks Island Migratory Bird Sanctuary" și "Thomsen River". În prezent, pe insulă se află o singură așezare permanentă, Sachs Harbour(), pe coasta de sud-vest, care la recensământul din 2006 avea o populație de 122 persoane. Insula a fost descoperită în anul 1820 de către exploratorul britanic Sir William Parry și numită în onoarea naturalistului Joseph Banks, președinte al Royal Society între 1778 și 1820. În cursul expediției lui
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
pereților de sud și vest, tencuiți la exterior cu același prilej, și-a făcut apariția o prispă îngustă, ridicată pe un soclu din piatră; alte reparații au avut loc în anii 1937 și 1990. Biserica este menționată atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773); harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 și conscripția din 1733 fac referire la o înaintașă medievală.
Biserica de lemn din Rădulești () [Corola-website/Science/316766_a_318095]
-
artist anonim în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cele trei icoane împărătești, executate în anul 1797 de zugravul Constantin Boghină din Brașov, precum și pictura tâmplei. Lăcașul, înscris pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03285), este menționat atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
un edificiu foarte valoros din bârne, înscris pe lista monumentelor istorice românești. Biserica, cu hramul „Buna Vestire” era descrisă în 1755 ca fiind „de lemn, veche, nesfințită” de conscriptorii episcopului sârb Sinesie Jivanovici al Aradului. Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
problemă a constituit-o și asigurarea dreptului la vot al locuitorilor din stânga Nistrului. Potrivitul Ministerului Dezvoltării Informaționale, în 2008, 58,7% din locuitorii transnistreni cu vârsta de peste 16 ani dețineau cetățenia moldovenească, date contestate de presa oficială transnistriană: potrivit datelor recensământului din noiembrie 2004, în regiune locuiau la acel momnt doar puțin peste 100 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova (19,4% din populația totală transnistriană). După declararea independenței Republicii Moldova autoritățile moldovene nu au putut crea condiții pentru organizarea votării în
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
a comunității, dar și din lipsa facilităților pentru această etnie (școli și biserici în limbă proprie), au fost în cea mai mare parte asimilați de populațiile conlocuitoare. În ciuda faptului că autoritățile din România recunosc existența unei etnii găgăuze acceptând la recensăminte declararea apartenenței la aceasta , numărul celor care s-au declarat ca atare la recensământul din 2002 a fost extrem de redus: doar 45 de persoane. În anul 1930, numărul găgăuzilor din județele Tulcea și Constanța se ridica la aproximativ 1.000
Găgăuzii din România () [Corola-website/Science/315081_a_316410]
-
limbă proprie), au fost în cea mai mare parte asimilați de populațiile conlocuitoare. În ciuda faptului că autoritățile din România recunosc existența unei etnii găgăuze acceptând la recensăminte declararea apartenenței la aceasta , numărul celor care s-au declarat ca atare la recensământul din 2002 a fost extrem de redus: doar 45 de persoane. În anul 1930, numărul găgăuzilor din județele Tulcea și Constanța se ridica la aproximativ 1.000 de persoane, din care 752 persoane în județul Constanța. În județul Tulcea, cele mai
Găgăuzii din România () [Corola-website/Science/315081_a_316410]
-
localitatea Suceveni intră în componența districtului Storojineț (în ) a Ducatului Bucovinei, guvernat de către austrieci. Autoritățile austriece au introdus condicile bisericești, în care se înregistrau cununiile, nou născuții și decesele. Preotul satului îndeplinea și funcția de ofițer al stării civile. Conform recensământului din jurul anului 1800, satul avea 70-80 de case, iar până în 1840 numărul acestora a crescut la 100-110 case. Între anii 1848-1851 are loc desființarea iobăgiei în Bucovina. În anul 1860 a fost desființată prima biserică (din lemn) a satului care
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
schimbat denumirea satului din Suceveni în Șiroka Poliana. În anul 1944 se redeschide școala din sat care, în 1974, devine școală medie. Începând cu anul 1991, satul Suceveni face parte din raionul Adâncata a regiunii Cernăuți a Ucrainei independente. La recensământul din 1989, majoritatea locuitorilor din sat s-au declarat români . Prin Decizia nr. 133 din 2 martie 1995, Rada Supremă a Ucrainei a schimbat denumirea satului din Șiroka Poliana în Suceveni, denumire purtată anterior. . În prezent, satul are 1.661
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
s-au declarat români . Prin Decizia nr. 133 din 2 martie 1995, Rada Supremă a Ucrainei a schimbat denumirea satului din Șiroka Poliana în Suceveni, denumire purtată anterior. . În prezent, satul are 1.661 locuitori, preponderent de naționalitate română. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Suceveni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
a practica agricultura în condiții de secetă. Teritoriul pe care s-au stabilit aceștia este străbătut azi de frontiera româno-bulgară. Din cele cinci așezări, cea mai importantă era "Dokuz Agaç" ("Nouă copaci"), azi Măgura. Erau singurele așezări arăbești din Europa. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea, însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
tătari) legate de respectarea unor norme religioase cu vederi mult mai conservatoare în ceea ce privește religia de arabi.. De asemenea, există un număr semnificativ de arabi creștini. Aproximativ 5.000 de persoane cetățeni de state arabe trăiesc azi în România. Datele ultimului recensământ arată că, în 2002, în România se aflau 1180 de sirieni, 811 irakieni, 704 libanezi și 559 iordanieni. În urma conflictelor armate din Orientul apropiat, mulți arabi s-au refugiat în Romania împreună cu nevestele lor de origine română. Cele mai importante
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
Nuestra Señora de , cunoscut mai ales ca , este capitala administrativă a Boliviei, capitala Departamentului La Paz și, în același timp, cel mai mare oraș din Altiplano. Conform recensământului din 2001, orașul La Paz avea o populație de 789.585 locuitori. Astăzi are o populație estimată la 877.363 locuitori. Împreună cu orașele alăturate El Alto și Viacha, alcătuiește cea mai mare zonă urbană a Boliviei, având o populație de peste
La Paz () [Corola-website/Science/315154_a_316483]
-
indivizilor populațiilor nordice este estimat la 15 mii, iar cel de după vânători — la doar 700 capete. Începând cu anii 1980, populațiile de balene au crescut în număr până la 5500-6570 balene în Atlantic și câteva sute în Pacific. În anii ’90, „recensământul” a fost făcut utilizând tehnologii mai noi, și anume înregistrarea repetată a indivizilor însemnați. Cifrele rezultate sunt: 10600 capete în Atlanticul de Nord și aprox. 1100 în Marea Barents. Numărul inițial al indivizilor populațiilor nord-pacifice este rotunjit la 10-15 mii
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Guanajuato este orașul capitală al statului mexican omonim. Se găsește la coordonatele , la circa 370 km nord-vest de capitala federală Ciudad de México, la o altitudine de 1.996 m deasupra nivelului mării. Conform recensământului din anul 2005, populația orașului era de 70.798 de locuitori. Orașul Guanajuato este înconjurat de municipalitatea al cărui sediu este. Municipalitatea avea o populație de 153.364 de locuitori și o suprafață totală de 996,74 km, conform aceluiași
Guanajuato, Guanajuato () [Corola-website/Science/315266_a_316595]
-
din anul 2005, populația orașului era de 70.798 de locuitori. Orașul Guanajuato este înconjurat de municipalitatea al cărui sediu este. Municipalitatea avea o populație de 153.364 de locuitori și o suprafață totală de 996,74 km, conform aceluiași recensământ. Orașul Guanajuato se găsește la marginea vestică a municipalității, care cuprinde și alte localități, dintre care Marfil, Yerbabuena și Santa Teresa sunt cele mai importante. Guanajuato, deși este capitala statului omonim, este al cincilea oraș în ordinea mărimii populației, fiind
Guanajuato, Guanajuato () [Corola-website/Science/315266_a_316595]
-
cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada interbelică, satele Veselia și Balca au făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși (în Veselia) și din ucraineni (în Balca). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 220 locuitori din satul Veselia, 219 erau ruși (99.55%) și 1 român. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 450 locuitori din satul Balca, 432 erau ucraineni (96
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși (în Veselia) și din ucraineni (în Balca). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 220 locuitori din satul Veselia, 219 erau ruși (99.55%) și 1 român. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 450 locuitori din satul Balca, 432 erau ucraineni (96%), 12 ruși (2.78%) și 6 români (1.22%). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
satele Veselia și Balca au fuzionat, formând un singur sat cu numele de Veselia-Bâlca. Începând din anul 1991, satul Veselia-Bâlca face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 237 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Veselia-Bâlca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.606 locuitori din sat, 2.438 erau ucraineni (67.61%), 1.032 ruși (28.62%), 93 români (2.58%), 23 evrei (0.64%), 6 bulgari și 1 polonez. În sat a
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
există aici o fabrică de cherestea și un atelier de fabricare a țiglei. Satul are 2 oficii poștale: Divizia (cu codul 68150) și Divizia 1 (cu codul 68151) . În timpul alegerilor, în sat au fost înființate 2 secții de votare. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Divizia era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]