10,972 matches
-
VCN Examinările electrofiziologice furnizează informații legate de localizarea leziunii în cadrul unității motorii (neuron motor periferic, placa neuro-motorie, fibra musculară). RADICULOPATIA ȘI PLEXOPATIA La nivelul mușchilor afectați evaluarea inițială pune în evidență recrutarea scăzută a potențialelor de acțiune a unității motorii relevând o afectare structurală sau funcțională a axonilor. După aproximativ 2-3 săptămâni apar potențialele de fibrilație și undele ascuțite pozitive care sugerează degenerarea axonală. Potențialele de acțiune a unității motorii polifazice, de amplitudine scăzută și cu instabilitate temporală caracterizează regenerarea activă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
experimente. Bazându-se pe experimentul profesorului său, Bacquerel, studenta Marie Curie a descoperit elemente cu nivel radioactiv superior uraniului: poloniul (de 700 de ori mai radioactiv decât uraniul) și radium (de un milion de ori mai radioactiv). Aceste experimente au relevat lumii științifice existența pe pământ a unor particule ce pot produce propria lor energie, fără o sursă exterioară cum ar fi energia solară. În următorii 40 de ani au fost descoperite și alte elemente radioactive naturale. Primul izotop radioactiv folosit
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
ale culturilor naționale ca pe un alt context pentru simbolism. Interesul pentru simbolism în artele plastice a apărut târziu, după cel de-al Doilea Război Mondial, cu o serie de expoziții internaționale care l-au adus în atenție și au relevat inconsistența prejudecății minoratului său estetic. În Franța, Anglia, Germania, Polonia, Cehia termenul a fost recuperat estetic, în Austria el a fost înglobat în Sezession. În cultura română, simbolismul în artele plastice a fost considerat un epifenomen care nu a trezit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este efemeră, de doar șase numere, dintre care două duble. Revista Ileana constituise o punte de contact, înlesnind cunoașterea de o parte și de cealaltă a artiștilor în vogă, cei mai mulți de orientare simbolisto-secesionisto-decadentă, iar consultarea nomenclatorului de apariții în revistă relevă decupajul noilor sensibilități artistice. Analiza minuțioasă a revistei și a editorialului în care Bogdan-Pitești își expune programul destul de vag-conformist al revistei relevă însă un fapt important. Acesta concepe revista nu doar ca pe un loc geometric al întâlnirii artei românești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de cealaltă a artiștilor în vogă, cei mai mulți de orientare simbolisto-secesionisto-decadentă, iar consultarea nomenclatorului de apariții în revistă relevă decupajul noilor sensibilități artistice. Analiza minuțioasă a revistei și a editorialului în care Bogdan-Pitești își expune programul destul de vag-conformist al revistei relevă însă un fapt important. Acesta concepe revista nu doar ca pe un loc geometric al întâlnirii artei românești cu arta occidentală -, în treacăt fie spus, ca și în revista Zolotoe Runo, o parte dintre articolele publicate sunt scrise în franceză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și situația ingrată a Poloniei a cărei unitate statală este desființată pentru mai bine de 100 de ani. Arta preia o parte din dezideratele naționale, în primul rând pe acela ale unei Polonii libere. În cazul Ungariei, fenomenul simbolist se relevă difuz cu nume importante care nu-și primesc numaidecât recunoașterea, o parte dintre artiștii simboliști maghiari fiind recuperați tardiv, precum Lajos Gulácsy, Tivadar Csontváry, Jánosz Vaszary, Jósezf Rippl-Rónai. Simbolismul maghiar în artele plastice prezintă numeroase similitudini cu cel românesc, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la pictura neoimpresionistului Seurat: "l'âme des choses"10. Acest caracter difuz dispare acolo unde filiația onirică este asumată ca în cazul viziunilor embrionare ale lui Odilon Redon, sau a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se dizolvă într-un climat estetizat. Nu este prima oară când o provocare politică primește un răspuns cultural, estetic, iar din acest punct de vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de familie decadent îl au operele care înregistrează excesul de civilizație, hiperrafinamentul adesea transpus la nivel estetic în cadrul unor civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se cere reconsiderat din pespectiva unei realocări a imaginii într-o sintaxă specifică. Propunerea teoretică lui John Reed, ilustrată cu pictori și graficieni ca Gustave Moreau, Aubrey Beardsley, Fernand Khnopff, Bresdin, Charles Ricketts, Gustave Klimt, Félicien Rops, Jan Toroop etc. relevă însă absența unui model deplin funcțional în datele precizate de autor, poate cu excepția lui Aubrey Beardsley. O serie de texte, romanul decadent fiind un exponent al acestora, se prezintă adeseori ca largi tapiserii, pe care le desfășoară o écriture artiste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor masculine, androginia fiind numitorul comun al majorității reprezentărilor masculine: Orfeu, Oedip, Prometeu etc. "Principiul său al bogăției necesare (richesse nécessaire, s.n.) predomină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împrumută elemente ale picturii lui Mantegna, Triumful lui Cezar, iar Pețitorii (1862) se bazează pe un tablou celebru al secolului său, elocvent pentru pictura academică, aparținându-i lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847). Intrând în laboratorul estetic al pictorului, Rapetti relevă faptul că Moreau își apropie tema tot prin intermediul picturii și nu al literaturii, cu toate că este calificat drept "peintre "littéraire"". În ce-l privește pe John Reed, identificarea lui Moreau cu decadentismul "depinde mai degrabă de temele și subiectele sale decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă permanenta și insuportabila tensiune a contrariilor care împing experiența umană către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la Moreau chiar sursa artei și a cunoașterii însoțită în mod obligatoriu de exacțiunile cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Flaubert, creatorul nu numai al lui Sallambô, dar și al Tentației sfântului Anton. Abundența de detalii vizionare a acestei ultime opere apare în mod particular apropiată, în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maeștri sunt organizate muzeal de către pictor care se ocupă în ultimii ani ai vieții de ultima sa operă: Muzeul Gustave Moreau. Acest fapt demonstrează intenția pictorului de a oferi o viziune coerentă a operei sale, pe un portativ tematic care relevă armonicele stilistice. După contabilitatea ținută de Gilbert Durand 56, avem 25 de reluări ale temei Himerei, 6 ale temei Sirenelor, 6 ale Messalinei, 13 ale Pasifeei, 16 ale Elenei, 3 ale lui Circe, 10 ale Medeei, 5 ale Dalilei și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat de forțele destructurante, obscure
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresie a unei sensibilități educate la școala simbolismului. Lucrările pictorului englez reclamă o calificare superioară a privirii educate, deschizând către o percepție asociativă în cea mai bună tradiție simbolistă. Orizontul aperceptiv este redimensionat de această nouă sensibilitate sinestezică, efectul contemplării relevând capacitatea de a marca aproape simultan și generativ câmpuri estetice diferite, care se află deja în genele artistice ale pictorului simbolist de la sfârșitul secolului la care sensibilitatea prerafaelită contribuise din plin. Într-o altă scrisoare, Dobrogeanu-Gherea este cel care justifică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încordată pasiune"78. La un deceniu și ceva de la articolul lui Petică, prerafaeliții continuau să servească drept reper, dar nu cu succes, așa cum remarcă Adrian Maniu cu privire la pictura pictorului simbolist Alexis Macedonski, fiul poetului "rozelor ce mor". Critica lui Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
succes, așa cum remarcă Adrian Maniu cu privire la pictura pictorului simbolist Alexis Macedonski, fiul poetului "rozelor ce mor". Critica lui Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una din temele majore ale picturii sale. O altă inspirată paralelă între pictura acestuia, Regele Cophetua și cerșetoarea fecioară, și cea a lui William Holman Hunt, Trezirea conștiinței (1853) privitoare la raportul dintre viață și artă și raporturile dintre sexe relevă nu doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița este reprezentată bidimensional, ceea ce implică un efect suplimentar de abstractizare. A treia Atenă din reprezentările lui Klimt relevă întregul potențial subversiv pe care îl aduce arta lui Klimt, dar și schimbarea de paradigmă cu un reflex deriziv, parodic, însă fără intenție satirică. Imaginea Atenei este frontală, zeița fiind înarmată până în dinți cu armele tradiționale, specifice hoplitului, coiful și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evoluționiștii postulează o teorie a artei destinată omului, prin care arta devine o expresie a vieții psihice și sociale, idealiștii consideră teoria artei pentru Dumnezeu, "Arta pentru Dumnezeu" ("l'art pour Dieu"), unde arta ajunge cult al artei și ea "relevă înainte de toate religia". Cu cât o operă va fi mai inutilă, cu atât ea va avea șansa de a câștiga în frumusețe, aici Theophile Gautier constituind un reper inconturnabil: "Arta supremă, aceea unde jocul atinge un maximum, este ornamentația, dragostea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maruflată pentru sala Consiliului Tehnic Superior din clădirea ministerului, la solicitarea lui Delavrancea, pe atunci ministru al Lucrărilor Publice, și distrusă în război în 1944, atât cât ni s-a păstrat într-o schiță pregătitoare, tabloul Peisaj de munte, nu relevă un caracter simbolist. Tot pierdut este și panoul decorativ realizat pentru casa inginerului P. Stăuceanu. Un alt panou decorativ, Întoarcere de la câmp (aflat la Muzeul Național de Artă al României), relevă un caracter idilic, nu lipsit de o poezie a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-o schiță pregătitoare, tabloul Peisaj de munte, nu relevă un caracter simbolist. Tot pierdut este și panoul decorativ realizat pentru casa inginerului P. Stăuceanu. Un alt panou decorativ, Întoarcere de la câmp (aflat la Muzeul Național de Artă al României), relevă un caracter idilic, nu lipsit de o poezie a verii. Mai aproape de "stilul 1900" sunt cele două panouri decorative realizate pentru Palatul Republicii, în 1938, "naturi moarte cu flori și cărți pe un fundal marin"175, ecou recuperabil, crede Sanda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]