12,551 matches
-
Sabău să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj, iar în anul următor, la Radio București, cu Orchestra Radioteleviziunii Române, dirijată de Victor Predescu. Un articol din ziarul județean "Pentru socialism" din 22 august 1956, consemna succesul remarcabil și ținuta artistică a tânărului solist vocal Nicolae Sabău, pe o scenă din București, marcând astfel debutul unui destin artistic. În anul 1959 ia ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
24 februarie 1932-d.16 decembrie 2008, București) a fost un istoric și filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, din cadrul Universității din București, autorul unor studii ce privesc literatura latină, între care remarcabilă este "Istoria literaturii latine". Prin vastitatea operei sale, publicată la cele mai mari edituri din străinătate, se înscrie în rândul celor mai mari profesori români de Limbi Clasice (Latină cu precădere) din perioada postbelică. De altfel, Eugen Cizek este unul
Eugen Cizek () [Corola-website/Science/307654_a_308983]
-
și greutățile ei. Astfel, în anul 1898, Băncilă a pictat celebrul tablou intitulat "Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă armata română. Compoziția picturii "Recrutul" a fost realizată cu o adâncime psihologică remarcabilă prin contrastul reușit dintre nepăsarea frizerului, bărbierului și gradatului în opoziție cu deznădejdea plină de spaimă a părinților recrutului, a babei și a moșneagului. Lucrarea este, în schimb, deficitară la amplasarea personajelor și în nerespectarea proporțiilor. Altfel, prin tehnici deosebit de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
activitatea pe care Octav Băncilă a efectuat-o începând din anul 1907 și până în 1916 a însemnat pentru el faza de apogeu a carierei sale artistice. A realizat o seamă de lucrări care au rezistat timpului și a avut reușite remarcabile, așa cum a obținut cu picturile din ciclul 1907 și cu expozițiile din anul 1914 și 1915, care nu se vor mai repeta. După trei/patru luni după închiderea expoziției de la București din anul 1915, respectiv în luna martie 1916, Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pe lucrări anterioare anului 1911, și anume în compoziția "Flămândul" realizat în anul 1908. Băiețașul care privește lihnit de foame vitrina unei cârnățării este cu siguranță un copil al orașului care caută de lucru. Lucrarea are în sine, o realizare remarcabilă în stilul realismului critic, având un spirit combativ de înaltă semnificație, o cromatică atent aleasă și așezată pe tușe orânduite pe netezimi sclipitoare, limpezi și precise, totul aducând cu măestria relevată de pictura "Muncitorul". Un pas înainte în pictura lui
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cu tușe în pete și rotocoale cu petale trandafirii compuse dintr-o cromatică bazată pe nuanțe de alburi care cad unele peste altele. "Cizmarul" se caracterizează prin tușe prelungi, fără rotocoale sau pete de culoare aruncate pe pânză, aparent grăbit. Remarcabil, iese în evidență un desen de grup cu patru evrei, mai mult siluetele lor decât fizionomiile, intitulat " Consiliul" (cunoscut și ca "O afacere bună" - 1907). Aceștia sunt înfățișați în fața unei prăvălii unde se sfătuiesc. Toți au umbrele și caftane, stau
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cărămizii; una realizată în 1916 cu o cromatică dominată de roșu și alb și alta pe fond liliachiu cu verde, brun și roșu. Caracteristica generală a tematicii țiganilor din România, este că niciun personaj, femeie sau bărbat, nu este vesel. Remarcabilă este pictura intitulată "Talpa Iadului" realizată în anul 1913, care înfățișează o țigancă bătrână, care la prima vedere are o imagine hidoasă, dar care în final cucerește privitorul cu atitudinea ei datorată privirii pline de inteligență. Baba are dinții ieșiți
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
replici ulterioare. "Aglaia" nu a fost o nomadă, ea locuia în mahalaua Galatei și muncea din greu pentru existență. Ea și-a păstrat frumusețea de-a lungul anilor, cu toate că și atunci când era tânără chipul ei nu exprima prea multă fericire. Remarcabilă este și pictura "Stănică" care înfățișează un țigan care are în atitudinea lui trăsături mândre de bulibașă, dar din care transpare viața grea pe care o ducea într-o societate care marginaliza o etnie întreagă. Portetele reprezintă, în opera lui
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
dar înfățișarea lor nu are o adâncime psihologică pe care aceștia ar fi meritat-o. Mai reușite sunt portretele executate după modele și astfel, au rezistat timpului personaje cu o notorietate redusă cum a fost de exemplu Ion Kalinderu (1904). Remarcabile sunt portretele violoncelistului Andrei Chefneux (1925), al verișoarei sale Lucia Mantu (1914), "Portretul de familie" (1900), precum și portretele unor profesori și cărturari ieșeni. Majoritatea portretelor realizate în perioada anilor 1920 - 1930, au în execuția lor adâncimea psihologică și măiestria realist
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
se întorc de la coasă, având uneltele după ei. Așa sunt lucrările "Sfârșitul unei zile de muncă, Dragostea", "Popas în pădure, Întoarcerea din pădure" sau "Idila" unde moșneagul pare că-i povestește babei ceva din tinerețe, în timp ce ea deapănă fuiorul. Peisaje remarcabile fără personaje umane sunt "Casa de la munte, " și "Piatra Holdiței". Aceste imagini suferă, în schimb, de o fixitate a imaginii specifică fotografiei, fapt care contravine unei arte care se dorește a fi dinamică și expresivă. Semnificativă este "Femeie cărând vreascuri
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Tablourile pe care pictorul le-a creat la Agapia (1914), la poalele Ceahlăului și pe râul Bistrița (1930 - 1935), precum și popasurile în pădure dau exuberanță și amploare și peisajul este plin de măreție și strălucire prin includerea omului în el; remarcabil distingându-se dintre peisaje lucrarea denumită "". Ținând cont de atmosfera artistică care s-a manifestat în anii de studii pe care Octav Băncilă i-a petrecut la München, criticul Anton Coman în monumentala monografie pe care i-a dedicat-o
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
(în limba rusă: город-герой, "gorod-gheroi") este un titlu onorific acordat pentru eroismul remarcabil al apărătorilor orașelor sovietice în timpul Marelui Război Pentru Apărarea Patriei (luptele de frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial) din 1941 - 1945. Titlul a fost acordat la 12 orașe din Uniunea Sovietică. În plus, Fortăreața Brest a
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
ideologia revistei, de la primul până la ultimul număr, fără disocieri dar un curent comun numit semănătorism a existat. Văzut în ansamblul său, datorită unui important public cititor, sămănătorismul a rămas alături de mișcarea poporanistă a lui Spiru Haret unul din curentele ideologice remarcabile ale începutului de secol XX. Apariția lui a contribuit nu numai la culturalizarea maselor dar și la dezvoltarea interesului față de problema țărănească, țărănimea fiind aflată tocmai în acei ani în criză, criza culminând cu răscoalele din anii 1907. Se cansideră
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
lumii", în regia lui Gheorghe Vitandis și în compania actorilor Colea Răutu, Liviu Ciulei sau Toma Caragiu. Moare la 12 decembrie 1974 în București, măcinat de tuberculoză fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou” din zona Mihai Bravu. Pentru activitatea sa remarcabilă ca solist instrumentist de muzică populară la Teatrul „Constantin Tănase” din București, în 1968 i se decernează medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a. În 1955 primește Premiul II la Concursul internațional al Festivalului Tineretului de la Varșovia. Articole biografice
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
satul Ireasca, comuna Gohor, județul Galați, dintr-o familie în care cântecul tradițional era cultivat în mod permanent, mama sa numărându-se printre cele câteva cântărețe recunoscute ale localității. Manifestând de timpuriu aptitudini muzicale deosebite, dublate și de o voce remarcabilă, prin jurul vârstei de 20 de ani devine solistă a ansamblului folcloric "Rapsodia Dunării" din Galați. Rămâne aici doar un an continuându-și ascensiunea artistică în cadrul orchestrei "Trandafir de la Moldova" din Vaslui, a cărui solista va fi între anii 1964 și
Mioara Velicu () [Corola-website/Science/306503_a_307832]
-
în țară, înregistrările de radio și televiziune, discul, îi aduc, odată cu consacrarea pe plan național și angajarea între anii 1980 și 1996, la unul dintre ansamblurile de primă mărime ale țarii, ansamblul "Ciocârlia" din București, al Ministerului de Interne. Este remarcabilă, de la debut și până în prezent ținuta sa artistica echilibrată, în permanență raportare la valorile tradiționale ale cântecului popular românesc și într-o constanta ascensiune, pe drumul performanței artistice. Performanță ce se realizează pe de o parte în plan repertorial, prin
Mioara Velicu () [Corola-website/Science/306503_a_307832]
-
mari ale regatului au funcționat băi publice, cu instalații sanitare interioare și diferite alte facilități pentru igienă, care erau absente în orașele europene. Cel mai cunoscut monument al artei cruciate poate fi considerat Psaltirea Melisendei, un manuscris împodobit cu miniaturi remarcabile, (o comandă executată între anii 1135 și 1143, aflat acum în depozitele British Library), și capitelurile sculptate din Nazaret. Până la cucerirea mamelucilor, în regat existau numeroase picturi murale și mozaicuri, majoritatea lor fiind distruse de musulmani. Numai cele mai puternice
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la gradul de profesor suplinitor iar în 1913 a fost ales rector. În 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă fiind fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. În 2010 a fost ales membru
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
titular. La 1897 susține teza de licență, la 1901 începe cariera de pedagog de la profesor suplinitor ca la 1913 să fie ales rector. La 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
tendințe artistice concentrate asupra Renașterii italiene. Tabloul "Plângerea sub cruce" (1503), care se găsește acum în Pinacoteca din München, este una din cele mai vechi opere ale lui Cranach care s-au păstrat până în ziua de azi și cea mai remarcabilă operă caracteristică pentru începuturile vieneze ale pictorului. Se poate recunoaște stilul gotic german tardiv și influența lui Dürer. Foarte evident în acest tablou este dialogul între tematica compoziției (Martiriul Domnului) și răspunsul naturii, cu tunetul înăbușit al furtunii. La invitația
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
propriei sale personalități reprimate, parte din cauza ipocriziei sociale. Așa cum sugerează titlul filmului, starea personajului se reflectă în muzică. Fie clasică, fie country, aceasta susține descrierea diferitelor locuri-capcană (diverse moduri de viață) în care se află Bobby. Un film de o remarcabilă observație, care rămâne în mintea spectatorului.” - David Pirie (Monthly Film Bulletin, 1971)
Cinci piese ușoare () [Corola-website/Science/306590_a_307919]
-
trecerea spre Manierism. Pe numele adevărat Paolo "Caliari" sau "Cagliari", artistul a căpătat cu timpul numele de "Veronese", după orașul în care s-a născut. Stabilit de tânăr la Veneția, Veronese este - alături de Titian și Tintoretto - unul din cei mai remarcabili reprezentanți ai școlii venețiene de pictură a secolului al XVI-lea. Paolo Caliari (zis "Veronese") s-a născut în anul 1528 la Verona. De la tatăl său, Gabriele Caliari - un pietrar cu solide cunoștințe de sculptură și arhitectura - a învățat să
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
viața unui sclav" (""Miracolo dello schiavo""). Această operă, elaborată la vârsta de 30 de ani, entuziasmează pe contemporani, în ea se regăsește echilibrul ideal: cantitatea și calitatea, culoarea și forma sunt introduse în scenă în mod alternativ, corelate în mod remarcabil cu concepția structurală a tabloului. "Scuola" refuză totuși această operă, considerându-o prea originală. Nu au lipsit și alte critici. Astfel scriitorul Pietro Aretino (1492-1556) îi impută grabă cu care lucrează (""fă presto"") și - din această cauză - înclinația spre neglijență
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
Gilda și Violetta în spațiul magic al celebrei Arene din Verona a fost salutat cu mare entuziasm și de spectatori, si de critică de specialitate, obținând premiul pentru cel mai triumfator debut în 2001 pe imensă scenă italiană. Alte angajamente remarcabile care s-au soldat cu succese de proporții i-au fost oferite de Deutsche Opera din Berlin (unde a interpretat toate cele patru roluri feminine principale din Povestirile lui Hoffmann - Olympia, Antonia, Giulietta și Stella - , Regina Nopții, Violetta) Opera de
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]
-
mâinile dogelui, Consiliului alegea în fiecare an un "Sfat al celor zece" ("Consiglio di Dieci"), însărcinat cu siguranța publică, și care cu timpul a devenit cel mai puternic organ în stat. Autoritățile construiesc edificii cât mai frumoase și angajează artiști remarcabili. Patriciatul numără aproape 2.500 de venețieni și aceștia reprezintă cam tot atâția potențiali clienți pentru artiștii epocii. Bisericile și instituțiile laice de binefacere, cunoscute sub numele de ""scuole"", sunt alte surse importante de comenzi pentru artiști. în pictură este
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]