10,956 matches
-
rural a fost abordată de Ikka Alanen, de la Universitatea Jzvaskyla, Finlanda, Jouko Nikula și Leo Granberg, Universitatea din Helsinki, În comunicarea Rural Entreprises in Russia - The Period of Stabilization. Au fost aduse În discuție mai ales mutațiile produse În Karelia rusească, district aflat, până la căderea regimului comunist, În spațiul sovietic, cu o populație de origine finlandeză În cea mai mare parte. Sistemul sovietic a fost caracterizat de autori ca un sistem „de negociere și patrimoniu”, strategiile de adaptare În noul context
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
legitimitate, autoritate și guvernarea locală. Abordând problemele admnistrației locale În comunicarea Adaptation Strategies of Village Administrations: Qualitative Case Studies, Inna Kopoteva, de la Universitatea din Helsinki, remarca absența programelor concrete de dezvoltare locală la nivelul administrațiilor aflate În atenție (În Karelia rusească), precum și precaritatea infrastructurii din rural ca o barieră a comunicării dintre administrațiile locale și centrul de district. Așa cum remarca și David Brown, de la Universitatea Cornell din New York, unul dintre coordonatorii dezbaterilor, problemele din țările foste comuniste sunt comune, diferențe apărând
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și mărunțit, amestecat cu piureu de cartofi fierți în apa în care a fiert peștele și, la urmă, frecat cu ulei de măsline, pătrunjel și ouă, unele tari, altele bătute ca pentru omletă. Preparatul este aproape identic vorschmack-ului finlandez ori rusesc (care face parte din zakuski, „antreuri“ în rusă; de altfel, cuvântul vorschmack înseamnă chiar „gustare la începutul mesei“). Este limpede: stufatul nu l-am inventat noi, românii, și este foarte posibil să nu-l fi inventat, de fapt, nimeni, originea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
strâns din călătoriile gastronomice prin lumea largă, inclusiv algele japoneze. Pe acest considerent ar putea afirma Păstorel (deși el nu a prins anii în care s-a afirmat Noua Bucătărie Franceză) că Franța are o bucătărie, în timp ce specificitatea, originalitatea bliniilor rusești nu este suficientă pentru a le acorda rușilor acest statut. E bine să fii original, dar, dacă nu te ajută maica natură, nu ajungi la mare lucru. Am citit o carte incorect intitulată Bucătăria tibetană. Autorul a depus un efort
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
amestecate cu biscuiți mărunțiți, bucățele de carne de porc sărată, totul îmbogățit cu unt și puternic condimentat cu piper și sare.“ Însă atunci când acest haos culinar este intenționat, rețeta capătă alte valențe gastronomice. Pentru comparație, gândiți-vă la celebra ciorbă rusească numită soleanka (numele vine de la solenia, „varză acră“), descoperită de către Radu Anton Roman și în Basarabia, deși într-o formă oarecum diferită de original. Întâlnim aceeași dezordine și incongruență în materie de ingrediente (rinichi de vită, carne de vițel, de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
anumită tehnologie de preparare. Aceasta este fierberea secvențială, în două etape, iar cele mai cunoscute zemuri astfel gătite sunt acea bouillabaisse (denumirea provine din expresia „quand ça bouille, tu baisses le feu“, adică „atunci când fierbe, scazi focul“) din Provence, uha rusească, szegedi halászlé (maghiară, bineînțeles) și ciorba noastră pescărească. În Delta Dunării, la fel ca pe malurile Mediteranei sau ale râului Moskva, mai întâi se pun în apă „chiticii“, adică peștii mici, care se lasă la foc până se topesc; zeama
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
căci supa aceasta o făceau pescarii din ce le rămânea nevândut după o zi de trudă pe mare), o matelote din Normandia (diferite specii de calcan, scoici, creveți), o caldeirada portugheză (anghilă, merlucius, dar și homar, creveți, scoici), o uha rusească (începând din secolul al XVIII-lea, aceasta se face exclusiv cu pește, în special din specii de apă dulce), o kakavia sau o psarósoupa avgolémono de la greci. Trebuie remarcat faptul că există și o variantă „nobilă“ a supei rusești de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
uha rusească (începând din secolul al XVIII-lea, aceasta se face exclusiv cu pește, în special din specii de apă dulce), o kakavia sau o psarósoupa avgolémono de la greci. Trebuie remarcat faptul că există și o variantă „nobilă“ a supei rusești de pește. Uha, favorita țarului Ivan cel Groaznic, a ajuns, în secolul al XIX lea, pe mâna lui Carême, care a „franțuzit“ rețeta: în zeama de pește, concentrată și strecurată, se fierb doar fileuri de pește alb, împreună cu câteva felii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
foi de lăptucă sau de varză. Referindu-se la sarmale, Păstorel concluzionează: „Într-un tratat de gastronomie comparată, sarmaua turcească nu și-ar afla loc decât ca o variantă grosolană a unei mâncări care, trecută prin bucătăria moldovenească și cea rusească, a devenit excelentă.“ Însă și asupra acestui subiect marele nostru gastronom are rezerve: „Sarmalele se fac și cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că au un gust mai fin, dar fac reverență oricărui vin de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în afară de ceapă și sare. O zicală citată de Elena NiculițăVoronca este edificatoare în acest sens: „Borșul poate să fie și «de topor»; pui toporul în borș să fiarbă, dar dacă are într-însul ce-i trebuie, tot e bun.“ Borșul rusesc sau ucrainean, precum și barscz ul polonez se făceau, pe vremuri, din rezultatul fermentației rădăcinilor de brânca-ursului (crucea-pământului, Heracleum sphondylium, sau barscz în poloneză); frunzele și tulpinile tinere erau mai apoi fierte, adăugându-se și ele supei acre. Maria Dembinska, în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ucrainenii au abandonat planta sălbatică și au început să pună la fermentat sfeclă. Aceasta a fost mai întâi plantată în Ucraina, regiune care, în scurt timp, a devenit cea mai mare producătoare de sfeclă din est. Cel mai vechi borș rusesc se cheamă malorossiiskii borșci, din vechiul nume al Ucrainei, acesta fiind unul dintre argumentele care susțin originea ucraineană a tuturor borșurilor acrite cu sfeclă fermentată; un alt argument este faptul că bucătăria ucraineană cunoaște cele mai multe variante ale rețetei fundamentale. Procedeul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care a fost călit morcovul, acesta din urmă având un gust dulceag prea pronunțat. De asemenea, unii mai pun în ciorba de burtă gogoșar murat, tăiat în șuvițe de mărimea celor de carne; acest adaos este inspirat de rassol ’nik-ul rusesc, care se acrește cu zeamă de murături. În varianta bulgărească (ca și în aceea poloneză, numită flaki) se simte o influență occidentală, italienească mai precis; ciorba lor de burtă mai conține bulion de roșii și ardei, iar la final se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
scandinavă, smörgasbord-ul fiind sursa inspirației. Printre nenumăratele zakuski servite de către ruși, multe sunt de origine orientală, turcească probabil, iar între acestea se află și o variantă mai complicată a salatei noastre de vinete (numită la ei baklazhanaya ikra, adică echivalentul rusesc al lui caviar d’aubergines, „caviar de vinete“ ), un fel de mâncare cu ulei, făcut din vinete coapte, ardei (gogoșari), roșii, morcovi, ceapă, usturoi... Altfel spus, e chiar zacusca noastră, cea care în fiecare toamnă umple 90% din borcanele țării
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vinete coapte, ardei (gogoșari), roșii, morcovi, ceapă, usturoi... Altfel spus, e chiar zacusca noastră, cea care în fiecare toamnă umple 90% din borcanele țării. Când și unde a apărut termenul zacuscă în limba română? Probabil destul de recent, în vremea ocupației rusești dintre 1806 și 1812, iar aria inițială de folosință era Moldova. În Bucureștiul de pe vremea lui Caragea (anul 1817), descris de Nicolae Filimon, el nu exista, antreurile din acea perioadă fiind numite „mezelicuri“ (din turcescul mezelik, aflat și la originea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Adrianopole; nimic din delicatesele gastronomice ale Orientului nu lipsea pe masa ciocoiului, mai împodobită chiar decât a stăpânului său“ (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi). În Moldova, cândva pe la finalul secolului al XIX lea, atunci când zacusca, în sensul de colecție rusească de aperitive, a migrat dinspre bucătăria boierească spre cea târgoveață, înțelesul termenului s-a modificat reducționist, o parte a zacuscăi, și anume amestecul de vinete coapte, gogoșari, ceapă, roșii, usturoi etc., ajungând să monopolizeze sensul cuvântului, excluzând semantic toate celelalte
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
noi și mai ales în care orice urmă a unui trecut, relativ foarte apropiat, să se fi stins atât de complet și de repede ca la noi.“ Ce cauză a avut această schimbare radicală? Influența occidentală, paradoxal stimulată de cea rusească, începând chiar din timpul ocupației Principatelor de către armatele țariste, între anii 1806 și 1812. Tot Radu Rosetti își amintește că în acea perioadă „cucoanele adoptaseră aproape toate costumul european“. Această influență era vizibilă și în rândurile micii boierimi, chiar a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
înalte, aristocratice, ne permite să observăm absența cvasitotală a preparatelor specific românești, precum și succesivele influențe care - cu excepția anilor ’50-’90 ai secolului trecut - au definit mesele protipendadei: cea italiană, cea turcească, cea polonezo-rusă, cea franceză (la început, exercitată prin intermediere rusească). Ultima dintre acestea rămâne și în prezent dominantă. Triste concluzii și sumbre perspective Radicalismul lui Păstorel Teodoreanu, care neagă existența unei „bucătării românești“, capătă acum noi dimensiuni. Am putea afirma că România are multe „bucătării“, fiecare regiune având elementele sale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu bulgarul, cu polonezul ori cu turcul și alta e să le anexezi, fără război, mâncărurile lor vrednice de luare aminte. Papricașul unguresc, ghiveciul sârbesc [turcesc, la origine, n.n.], mâncările cu unt și cu smântână poloneze, borșul, icrele și marinatele rusești, musacaua și imanbaialdiul turcesc le am cucerit fără luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la Câmpia Turdei și de la Plevna...“ „Umor din partea autorului, naivitate din partea personajului său“, ar putea replica un tradiționalist, spunând că la fel de bine ar putea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
aceea a unui porumbel bucurându-se de apariția, în cuibul său, a unui ou străin, lăsat acolo de un cuc. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Așa cum am precizat mai sus, o mare parte dintre preluările culinare turcești, rusești, poloneze, grecești, bulgărești ori maghiare au avut destul timp pentru a fi modificate creativ de bucătăria noastră târgoveață. Dar mai tot ce a apărut în „era furculition“ a rămas formă fără fond. Și astfel, din influență în influență, am ajuns
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spre potrivit. 16 flori de bostan 2 ouă bătute 2 cartofi 1 felie de pâine înmuiată în lapte 1 cățel de usturoi tocat 2 linguri parmezan ras 3 linguri pătrunjel tocat 2 lingurițe măghiran ulei de măsline sare UHA (Supă rusească de pește, cu lămâie și mărar) Uha, cea mai veche supă rusească, consta inițial din fierberea oricărui aliment într-o cantitate mare de apă. Abia pe parcursul secolului al XVII lea s-au creat, în cuhniile curții imperiale ruse, rețete specifice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
felie de pâine înmuiată în lapte 1 cățel de usturoi tocat 2 linguri parmezan ras 3 linguri pătrunjel tocat 2 lingurițe măghiran ulei de măsline sare UHA (Supă rusească de pește, cu lămâie și mărar) Uha, cea mai veche supă rusească, consta inițial din fierberea oricărui aliment într-o cantitate mare de apă. Abia pe parcursul secolului al XVII lea s-au creat, în cuhniile curții imperiale ruse, rețete specifice de uha. În secolul al XVIII lea, această supă a fost asociată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle d’un poète și À l’Inconnu), iar cele scrise în rusește, în placheta Zavitki hrizantemî (1937). D. este și autoarea romanului În ghearele vulturului (1937), iar în 1941 anunța că avea gata de tipar volumele Lacul himerelor, Cei de prisos și Cetatea lui Arald. A tradus versuri de Rabindranath Tagore. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
În 1976 apare postum eseul Dostoievski în conștiința literară românească, cu o prefață de Alexandru Paleologu. Din păcate neterminat, eseul include și dezvoltă mai multe articole: Exegeze dostoievskiene, B. Fundoianu și cazul Dostoievski, Descoperirea lui Dostoievski, Romanul românesc și influența rusească. SCRIERI: Tinerețe ciudată, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1943; Moartea cotidiană, București, 1946; ed. pref. Ana-Maria Boariu, postfață Monica Pillat, București, 1979; Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, București, 1947; Mozaic istorico-literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
dezvoltate, aproape rurale, nu există un teren propice formării burgheziei. Excepție fac Nij-ni-Novgorod și Pskof și, în mod excepțional, Saint-Petersburg. Ciudat este faptul că într-un astfel de context, s-a putut prefigura, și încă de timpuriu, o conștiință națională rusească. La început, încă din secolele XI-XIV, aceasta s-a manifestat sub forma unui reflex de supraviețuire în fața amenințării suedeze și mongole, luînd expresia unei afirmări religioase și etnice în raport cu musulmanii orientali, cît și cu creștinii occidentali. În plan practic, această
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]