11,710 matches
-
vor forma astfel se vor deosebi de cele de astăzi". În viitor vor exista multiple posibilități de afirmare a identității. Eul va putea alege! (9 bis). În viitor este posibil să se găsească și o soluție la ceea ce se numește "singurătate computerizată" singurătate provocată de izolarea oamenilor care lucrează cu ordinatorul. O poziție asemănătoare față de educația în viitor adoptă și JOHN NAISBITT în cartea sa Megatendințe (zece noi direcții care vor transforma viața), (1982). La el se observă o mai mare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel se vor deosebi de cele de astăzi". În viitor vor exista multiple posibilități de afirmare a identității. Eul va putea alege! (9 bis). În viitor este posibil să se găsească și o soluție la ceea ce se numește "singurătate computerizată" singurătate provocată de izolarea oamenilor care lucrează cu ordinatorul. O poziție asemănătoare față de educația în viitor adoptă și JOHN NAISBITT în cartea sa Megatendințe (zece noi direcții care vor transforma viața), (1982). La el se observă o mai mare apropiere față de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu-i nici o deosebire” . Diametral opus gândirii lui Raghin, I. Gromov demonstrează necesitatea acțiunii, a luptei pentru libertate, protestând cu toată ființa împotriva împilării și a sclaviei. Desele convorbiri ale doctorului cu bolnavul, atitudinea ciudată a lui Raghin pricinuită de singurătate și de completa lui izolare de viață, dau motiv celor din jur să creadă că a înnebunit și el și, astfel, iată-l internat în același salon nr. 6. Aici tot sistemul filosofic propovăduit mai înainte, suferă cea mai cumplită
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
noua lui stare sufletească. Caută motivarea ei în mediul înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit, ros de conștiința propriei nevinovății, mai are un dușman: singurătatea (...) N-are unde să plece. De aceea e obsedat mereu de întrebarea: «ce să facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în stare să facă față situației și se lasă copleșiți de greutățile vieții
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
ani, mi-am exprimat nemulțumirea față de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu, a uitat cum la chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca prieten chemat de un om chinuit de singurătate (soția lui era plecată undeva departe și el nu putea suporta singurătatea). La care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă ajuta să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care, spuneam eu, a uitat cum la chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca prieten chemat de un om chinuit de singurătate (soția lui era plecată undeva departe și el nu putea suporta singurătatea). La care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană niște formulare importante și urgente pentru mine. Am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să-și clădească o fericire modestă, pe măsura oamenilor de rând. Au avut visuri, speranțe, planuri de viitor, dar totul s-a năruit însă, când o boală năpraznică și nemiloasă, a lovit mica lor fericire. Desigur, Jan a plâns în singurătatea sa, nimeni nu l-a compătimit, nimeni nu i-a stat alături, nimeni nu s-a ocupat de sufletul lui. În vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pentru halate al camerei de spital. Chiar și acuma, dupa mulți zeci de ani, îmi dau lacrimile când îmi amintesc de gingășia și semnificația profundă a acelui dar de Crăciun, primit în atmosfera grea de boală, de neliniște și de singurătate dintr-o cameră rece și întunecată de spital. Am cunoscut însă și mulți oameni care au trăit Crăciunul în temnițe, unde singurătatea era cu atât mai grea cu cât gândurile zburau la cei dragi de acasă, pe care nu i-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și semnificația profundă a acelui dar de Crăciun, primit în atmosfera grea de boală, de neliniște și de singurătate dintr-o cameră rece și întunecată de spital. Am cunoscut însă și mulți oameni care au trăit Crăciunul în temnițe, unde singurătatea era cu atât mai grea cu cât gândurile zburau la cei dragi de acasă, pe care nu i-au mai văzut de mulți ani și pe care poate nu aveau să-i mai vadă niciodată. Printre lacrimi și suferințe, sufletul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
exact. M-au scârbit întotdeauna oamenii cu psihologie de funcționar. Trebuie să opui unei lumi incoerente o gândire viciată, alterată. Deși e groaznic de greu. Să fii singur și să scrii. Nu orice prost reușește asta. Nu orice prost suportă singurătatea, nu oricine se suportă. O carte înseamnă un regim de viață special, trebuie să i te dedici, o carte presupune paravane, baraje senzoriale. De asta, boala era atunci, în momentul despre care încerc să vă povestesc, o adevărată șansă. 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Sau din provincie migram în București. Nu se poate ști care era casa mea. Poate de-aia azi, pentru mine, aproape oricine altcineva devine „Celălalt“. Ce spun e, desigur, o expresie a orgoliului de a fi diferit, dar și a singurătății pe care uneori trebuie s-o resimt. Dar din toate astea pot trage și un ce profit. Pentru mine, orice experiență e inedită. Orice ieșire în oraș devine un fel de teren antropologic. Tehnicile de de-familiarizare ale antropologului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zicea Țopescu, pe care n-am înțeles niciodată de ce unii îl consideră un mare comentator, când el nu e decât un tip rigid și inexpresiv. Toate astea prevesteau cariera de prozator, mă învățau să fiu singur. Exercițiu pentru acomodare la singurătate. Cariera de prozator! Hai să fim serioși. Fără cuvinte mari. V-am spus, n-am fost pregătit pentru viață, imatur. Și boala a venit prea repede. M-a luat din faza de coacere. Zicea popa de la mine de la țară, inconștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
distribuiam, cu rectificările necesare situației deplasărilor zilnice, ordinele, unele nemaicorespunzând tragicelor momente, ale Marelui Car tier, având harta pe masă, păstrată și azi În „muzeul“ fami liei mele, cu toate Însemnările ei evocatoare, după atâția ani, ale acelor nopți de singurătate În fața imenselor răspun deri: mă-ntor ceam spre poștă, pe aceeași uliță În care, la aceeași casă, sin gura luminată, chefuia În fiecare noapte o lume Înne bunită după zaiafeturi, cu cântece și râsete stridente de femei, ca Într-o biserică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
descoperit scriitoarei și citito rilor: scrisori a căror surprinzătoare valoare literară s-a relevat printr-o in discreție a prietenului căruia i se adresase călă toarea „cu tocurile În guste“ și fără vreun gând de a le vedea vreodată tipărite. [...] Singurătatea și oboseala scriitoarei „cu picioarele subțiri și călătoare ca niște suveici de aur“ au dat totuși - și asta numai pe urma miracolului literar pomenit - roade neașteptate și pulsând din plin În paginile cu descrieri de călătorie prin Ba nat, Țara
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au de-a face și dacă ești vrednic de atenția și de ofrandele lor. Regulă generală: o friptură din cele numite mai departe și Încredințată unui grataragiu născut, iar nu făcut, trebuie mân cată În mare și solemnă liniște și singurătate, În colțul cel mai obscur al cârciumii, fără pâine, fără cartofi prăjiți și nici o salată, adică „În gustul ei“, cum se zice, scos la iveală numai cu sarea și cu ardeiul verde tocat mărunt pe marginea talerului tău. Într-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al altora, neluate azi În seamă de nimeni, nici chiar de bărbații lor, și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută mâinile plângând după un trecut ce nu vrea să dis pară din amintirea lor Îndărătnică; sau, În sfârșit, singurătatea mea de astăzi, hrănită doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic de această usturătoare invectivă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În casă la mine.“ Aproape ca și prietenul meu, eram și eu cât pe aci să fiu adus de o cochetă, cu binișorul, la situația de plâns a pro fesorului Unrath din filmul Îngerul albastru, găsindu-mi scă parea În singurătatea și În scrisul meu de astăzi. [...] Care să le fi fost - mă Întreb eu acum, la spartul târgului, eu și cu prietenul meu, ajunși amândoi la capătul expe riențelor noastre cu femeile -, care să le fi fost, mă Întreb, intențiile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nepoții lor prost-crescuți, asemenea mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și chircită din aspră văduvie și cu copii mici pe brațe, mirosind azi toată a petrol prost din lampa ce-i Încăl zește singurătatea. Sau Maia cea puțintică la trup, dar plină de vioiciune, mama bunului meu prieten și camarad de la Ideea Europeană Mano lache Bucuța, pe care o aveam dumi nica la noi la masă, când o ridicam, mititica de ea, sus În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răspunsul: întrebarea legată de Irina - unde dispăruse, cum de-l abandonase așa, fără nici o explicație, după ce, tot timpul de când se cunoscuseră, ea îl învăluise cu iubirea sa și cu fidelitatea sa, amândouă nedezmințite? O săptămână a durat starea lui de singurătate și de dezorientare pe șantier, ca și starea de perplexitate în ceea ce o privește pe tânăra doctoriță. Apoi, într-o seară, a venit dezlegarea enigmei și totul s-a așezat într-o altă lumină, în adevărata lumină. Era târziu, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am fost umiliți fiecare dintre noi. Sper, Ilie să se acomodeze și cu libertatea noastră. Care poate fi un jug și mai greu.Ilie Ilașcu a fost tare, fiindcă a fost singur, va fi la fel de puternic și în continuare când singurătatea celorlalți o va amenința pe a lui?!. După cei nouă ani de detenție, zilele trecute ( 5 mai 2001), Ilie a fost la Taxobeni. în alți ani ori de câte ori ajungeam în această localitate , mama eroului, doamna Natalia , alerga într-un suflet de la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
gândiți, cum o să trăiesc eu? Nu știu!” Erau întrebări pe care mereu și le punea și ni le adresa și nouă, celor veniți în acea seară de octombrie, să-i alinăm cât de cât dorul de fiu, cumplita sărăcie, durerea singurătății, durerea ce o simțea din cauza nepăsării autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și Aneta Grosu. Cu această ocazie Aneta Grosu mi-a luat un interviu și a publicat un articol în ziarul “Flux”, la data de 14 noiembrie 1998, cu titlul: “Ca și Ilie Ilașcu, mama lui luptă cu frigul, foamea și singurătatea”. în cursul lunii decembrie 1998 sosesc din California, de la Elvira Opran, Nicu Popa, Ionela Opran Hubbard, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, ajutoare pentru mama patriotului Ilie Ilașcu și pentru familile grupului Ilie Ilașcu. Mă hotărăsc să duc aceste ajutoare la Taxobeni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
televizor. Era de fapt o propunere mai veche, ce mi-o făcuse ziaristul Valentin Țigău, în speranța că voi putea găsi la Iași posibilitatea să ducem la Taxobeni un televizor pentru mama Natalia Ilașcu, cu care să-și mai alunge singurătatea. Am stabilit să aștept în dimineața zilei de 10 mai, la centrala telefonică de lângă Biserica Banu din Iași, mașina ce va veni de la Suceava, cu care să merg la Taxobeni să o luăm pe mama Natalia Ilașcu, în acel istoric
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Nou”, remarcă făcută și de Mihai Vicol care a mai spus printre altele la această întâlnire: „Mama lui Ilie are nevoie de un televizor și aflând asta domnul redactor-șef, domnul Teodorescu, dăruiește acest televizor mamei Natalia, care înseamnă alungarea singurătății. Eu vreau să vă mulțumesc pentru absolut tot, pentru generozitatea și marea omenie de care ați dat dovadă.” Stăpânit de mari emoții, am spus și eu câteva cuvinte, spunând: „M-am întâlnit cu dl. M. Vicol la lansarea de carte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
păreri despre orice. Logic ar fi ca, atunci când nu-ți place o emisiune, să nu te uiți. Tot logic însă e să te uiți și să-ți faci sânge rău. Faptele au și o logică negativă. Ar mai fi și singurătatea, care are logica ei. Domnul despre care vorbesc locuiește singur într-o garsonieră. Copiii i-au plecat, iar soția i-a murit. Unica sa plăcere e să se uite seară de seară la toate emisiunile care-l enervează. După ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]