11,011 matches
-
folosința cuvântului cu referire la om în Noul Testament în vreun fel nu poate implica un astfel de concept. În Biblie, cuvântul "nemuritor" se aplică numai la Dumnezeu: „"A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu, să fie cinstea și slava în vecii vecilor! Amin"” (1 Timotei 1:17). Aceasta este singura apariție a acestui cuvânt în Scripturi. Imortalitatea inerentă este atribuită doar Divinității: „"(...) fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
a fost publicat la București, în 1899. Numele autorului nu apare în ediția princeps. Sami Frashëri era conștient în 1899 că Imperiul Otoman se va destrăma. În aceste condiții, exista riscul ca teritoriile locuite de albanezi să treacă sub stăpânire slavă sau elenă. Cererea de obținere a unei autonomii în cadrul Imperiului Otoman nu avea cum rezolva situația. Acesta este pericolul pe care-l întrevede, de fapt, Sami Frashëri. Soluția sa este o Albanie independentă. Exista și un alt pericol: diversitatea religioasă
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
o literatură scrisă și nici un alfabet propriu? Libertatea de care s-au bucurat - la adăpostul munților - este cheia, după Sami. Desigur că pierderea libertății ar antrena dispariția limbii și deci a identității albaneze. Deja, apreciază Sami, propaganda și pătrunderea limbilor slave și a celei grecești erodează naționalitatea albaneză. Guvernul turc trebuie forțat, spune Sami, să-i lase pe albanezi să-și cultive limba. De asemenea, Biblia trebuie citită în albaneză și albanezii creștini trebuie să aibă biserici independente de greci sau
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
de Est), precum și Munții insulari ai Panoniei - situați în sudul acesteia. Arealele geografice adiacente sunt Câmpiei Panonice sunt denumite uneori ca fiind peri-panonice. Dacă în literatura geografică ungară se folosește termenul de „Bazin Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
1766 până la moartea sa. A fost fiul lui Frederick al V-lea al Danemarcei și a primei lui soții, Louise a Marii Britanii, fiica regelui George al II-lea al Marii Britanii. Ca deviză el și-a ales: ""Gloria ex amore patriae"" ("Slavă, prin dragostea de patrie"). Christian s-a născut în primele ore ale dimineții de 29 ianuarie 1749 în apartamentul reginei de la Palatul Christiansborg, reședința regală din Copenhaga. A fost singurul fiu al regelui Frederic al V-lea al Danemarcei și
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
decât timpul. Un exemplu în engleză este "I wish I knew", unde verbul are forma de "past-tense" „timpul trecut”, dar exprimă o acțiune dorită în prezent. Categoria gramaticală a timpului este legată de cea a aspectului. De pildă în limbi slave, precum cele din diasistemul slav de centru-sud, în care aspectul este o categorie gramaticală sistematic exprimată mai ales prin afixe care formează perechi de verbe, unul de aspect imperfectif, celălalt perfectiv, există unele restricții de asociere a timpului cu aspectul
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
se afle Thibaud baron de Champagne și Brie, Ludovic, baron de Blois și Chartres, amândoi nepoții regelui Franței. Simplă întîmplare, speculată de Petro din Capua, căci înrolarea acestor bărbați vestiți în rândurile cruciaților-spune mai departe cronicarul-a adus o mare slavă <evenimentului> pe pămât ... Cât despre participarea vreunui cap încoronat, nici vorbă. Filip al II-lea August fusese într-o cruciadă și îi era de ajuns, iar vecinul său Ioan Fără de Țară nici nu intra în discuție, regatul aflându-se pradă
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
dealul Floricăi. Și au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s'au rugat odată Horia pentru norodul său și să fie închinată celor care fără de număr și fără de nume s'au jertfit pre ei întru slava și mărirea norodului român. Și, de preste moarte, împlinindu-se gândul lui Ion I. C. Brătianu, s'au târnosit această sfântă biserică acum, în anul dela Hristos 1941, luna Mai, ziua cea de-a patra.”"
Biserica de lemn din Albac () [Corola-website/Science/316497_a_317826]
-
venirea slavilor, cu trei sau patru sute de ani în urmă; va să zică în secolul al VIII - IX-lea.”" Această influență însă n-a schimbat caracterul romanic al limbii române. Structura gramaticală, fondul principal de cuvinte sunt de origine latină, iar elementele slave n-au participat la cele mai importante transformări ale limbii române care o deosebesc atât de limba latină, cât și de alte limbi romanice. În legătură cu dialectele Hodoș afirmă: "„Presupunem că limba noastră și dialectele au format odată o singură limbă
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
avea 43 de slove. Alfabetul chirilic este un "„vechi alfabet slav creat de de frații Chiril și Metodiu în sec. al IX-lea și întrebuințat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe”". Acest alfabet a fost redus de Ion Heliade-Rădulescu. După 1850, s-a mai folosit un alfabet latin amestecat cu chirilice. E. Hodoș amintește că cea mai veche încercare de folosire a literelor latine a fost făcută de Luca Stroici
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Trinitas când înaltă stâlpi în formă de Cruce preamărește Sf. Treime, dar și iubirea nesfârșita a lui Dumnezeu pentru lume. Brațul vertical arată coborârea lui Dumnezeu Fiul spre noi, iar brațul orizontal arată ridicarea noastră spre viața veșnică și spre slavă iubirii Sf. Treimi". IPS Daniel a acordat diplomă de onoare "Ștefan cel Mare și Sfânt" mai multor persoane care au contribuit la realizarea Crucii de pe Dealul Păun: Ion Nani - director general al SC Antibiotice SĂ Iași, Florin Osadeț - director tehnic
Crucea Trinitas de pe Dealul Păun () [Corola-website/Science/316891_a_318220]
-
ciment, înalt de 2,75 metri. La data inaugurării, el a fost dedicat eroilor suceveni căzuți în războiul antifascist. A fost renovat în noiembrie 1993, prilej cu care a fost schimbată placa de marmură cu o alta cu următoarea inscripție: "„Slavă eternă eroilor suceveni căzuți pentru triumful neamului și gloria patriei”", monumentul fiind dedicat eroilor suceveni din războaiele din 1877-1878, 1916-1918 și 1941-1945. La intrarea din partea nord-vestică a parcului se găsește bustul lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), operă a sculptorului Gheorghe
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
de funcționarii, ofițerii și scriitorii ruși ajunși pe meleagurile basarabene. Astfel, în notele de călătorie publicate în anul 1910 la Varșovia, scriitorul A. Nesterovschi atrăgea atenția că „elementul activ este cel românesc”. Populația română exercitând o influență enormă a grupurilor slave, a reușit să le românizeze. De asemenea, N. Butovici, într-o carte apărută în 1916 la Kiev, arată că deși a trecut mai mult de 100 ani de la anexare, în Basarabia „nu domnește limba rusă ci cea moldovenească care are
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
află în partea central-vestică a județului Tulcea (la limita "Podișului Babadag" cu "Podișul Cosmincei"), pe teritoriul sudic al satului Fântâna Mare, în apropierea drumului județean (DJ222R) care leagă localitatea Stejaru de satul Cerbu, pe drumul dintre satul Fântâna Mare si Slava Rusă(Mânăstirea Uspenia). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a
Rezervația de liliac Fântâna Mare () [Corola-website/Science/328937_a_330266]
-
regiunii. În ciuda misiunilor creștine din 1124 -1128, la moartea lui Bolesław în 1138, cea mai mare a Pomeraniei fusese din nou pierdută. De-a lungul următoarelor secole, regiunea Pomeraniei a fost germanizată, deși în zonă au mai rămas mici comunități slave sau poloneze. La începutul secolului al XX-lea, în Pomerania locuiau aproximativ 14.200 de persoane vorbitoare de poloneză, în special în regiunea estică, în apropierea graniței Prusiei Apusene, și aproximativ 300 de vorbitori de cașubă, dintr-o populație totală
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
fost folosită pentru convingerea coloniștilor polonezi și a „repatriaților” să se organizeze în comunități solide, loiale noului regim și pentru justificarea expulzării locuitorilor germani. Exceptată de la expulzare a fost comunitatea „autohtonilor”, care număra aproximativ trei milioane de locuitori de origine slavă din Mazuria (mazurieni), Pomerania (cașubi), și Silezia Superioară (silezieni). Guvernul polonez a urmărit să oprească câți mai mulți „autohtoni” din motive propagandistice, de vreme ce prezența lor în fostele teritorii germane era folosită pentru demonstrarea caracterului polonez intrinsec al regiunii. Au fost
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
65.000 de germani. Expulzarea germanilor din Teritoriile Recuperate în primii ani după încheierea războiului a prefigurat o campanie amplă de îndepărtare a dovezilor controlului german asupra regiunii . Peste 3.000 de toponime germane au fost înlocuite cu unele poloneze , slave medievale. În acest proces au fost folosite numele slave sau poloneze de dinainte de germanizare, sau în cazul în care astfel de nume nu erau disponibile, s-a trecut la traducerea denumirilor germane sau pur și simplu la inventarea unor denumiri
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în primii ani după încheierea războiului a prefigurat o campanie amplă de îndepărtare a dovezilor controlului german asupra regiunii . Peste 3.000 de toponime germane au fost înlocuite cu unele poloneze , slave medievale. În acest proces au fost folosite numele slave sau poloneze de dinainte de germanizare, sau în cazul în care astfel de nume nu erau disponibile, s-a trecut la traducerea denumirilor germane sau pur și simplu la inventarea unor denumiri noi. În ianuarie 1946 a fost înfințat „Comitetul pentru
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
i (în bulgară: "Помаци Pomatsi", în greacă: "Πομάκοι", Pomáki, în turcă: "Pomaklar") sunt o populație musulmană de etnie slavă care trăiește în Peninsula Balcanică. Cea mai numeroasă comunitate de pomaci trăiește în Bulgaria, însă pot fi întâlniți și în nordul Greciei, în Turcia, Albania, Macedonia și Serbia. i vorbesc un dialect al limbii bulgare (acesta este denumit limba pomacă
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
turcic ajuns în Europa în secolele X-XI. Aceștia s-ar fi așezat inițial pe teritoriul actual al Ucrainei ajungând apoi, prin România, în Munții Rodopi din sudul Bulgariei. În această perioadă se presupune că limba lor a suferit puternice influențe slave. Numele de “pomaci” ar veni de la pecenegi, neam înrudit cu cumanii și ajunși în Europa cam în aceeași perioadă . În Bulgaria mai locuiau conform recensământului din 2011 doar 67.350 de musulmani. Numărul acestora a scăzut în ultimii 10 ani
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
o [[Marcă (teritoriu)|marcă] la frontiera estică a [[Francia răsăriteană|Franciei răsăritene]] care a existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor. pare să fi inclus și partea estică a [[Thuringia|Thuringiei]]. Marca sorabă a fost consemnată uneori sub numele de "Marca thuringiană". Termenul de "Marca sorabă" apare în doar patru rânduri în "[[Annales Fuldenses]]" și sunt menționați doar
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
s-a dezvoltat acolo un oraș, la poalele fortăreței. Cu toate acestea, Henric nu a întreprins nicio acțiune de germanizare a slavilor sau de creare a unui ansamblu de fortificații, Meissen rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu a durat însă. Orașul a prosperat, ajungând în cele din urmă unul dintre cele mai importante târguri din cadrul vastei "Mărci a lui Gero", care acoperea ținuturile de la răsărit de Ducatul de Saxonia. Atunci când Marca lui Gero a
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
în condițiile în care slavii continuau să refuze plata tributului. În 939, un atac al slavilor obodriți a produs distrugerea unei armate germane și moartea unui markgraf. Pentru a se răzbuna, Gero a invitat un număr de 30 de căpetenii slave la un banchet, unde a aranjat ca toți să fie uciși, unul singur dintre aceștia reușind să scape. În continuare, tribul stodoranilor s-a revoltat din nou împotriva stăpânirii germane de dincolo de Elba, însă Gero a reușit să reprime rpscoala
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
și să recunoască suveranitatea germană în timpul plecării regelui Otto I în Italia (962-963). Potrivit cronicarului Widukind de Corvey, Luzacia a fost supusă cu acea ocazie "până la ultimul grad de servitudine." Pe seama lui Gero este pusă și supunerea definitivă a triburilor slave ale liuticilor și milcienilor, ca și extinderea dominației germane asupra întregului teritoriu dintre Elbe și Bober. În aceste teritorii, populația slavă a fost redusă la servitute, iar "popoarele plătitoare de tribut" s-au transformat în "țărani plătitori de cens." Gero
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
supusă cu acea ocazie "până la ultimul grad de servitudine." Pe seama lui Gero este pusă și supunerea definitivă a triburilor slave ale liuticilor și milcienilor, ca și extinderea dominației germane asupra întregului teritoriu dintre Elbe și Bober. În aceste teritorii, populația slavă a fost redusă la servitute, iar "popoarele plătitoare de tribut" s-au transformat în "țărani plătitori de cens." Gero a avut o relație strânsă cu regele Otto I. De altfel, Otto era nașul fiului mai mare al lui Gero, Siegfried
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]