12,817 matches
-
mai 17, București *În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și binecinstitorul și singur stăpânitorul și de Hristos iubitorul, *Io Radu Voievod și Domn a toată țara Ungro Vlahiei, fiul lui Vlad, Marele Voievod, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungro Vlahiei și a părților de peste munți, Amlașului și Făgărașului Herțeg, A binevoit Domnia mea cu a sa bunăvoință, cu inima mea curată și luminată și am dăruit această atotcinstită și cu frumoasă față și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care documentar îi constatăm pentru întâia dată în Țara Românească, în hrisovul din 30 octombrie 1385, prin care Dan I întărește mânăstirii Tismana posesiunile ei. Între aceste posesiuni sunt trecute și «40 de sălașe de țigani», pe care mânăstirea le stăpânea din vremea lui Vlaicu Vodă (1364 - cca.1377). Țiganii însă sunt mai vechi la noi în țară decât sunt menționați documentar. Se pare că ei au venit odată cu tătarii, aduși de aceștia. Sunt originari din India, limba lor se aseamănă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Teleki călca în picioare nu numai doleanțele iobagilor săi pe care-i disprețuia, dar făcea cele mai mari mizerii și boierilor privilegiați care și ei se jeluiesc astfel: - «Ne-a ocupat două mori și un loc de moară și le stăpânește, munții ni-i pășunează cu vitele sale, iar oile și vacile noastre nu le permite în munții noștri, deși din vechime a fost obicei să-și mâne oile și vitele în munții proprii prin hotarele și cărările satelor de sub munte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unde agricultorul se transformase deja în fermier, lucrând cu mijloace moderne de mare productivitate pe suprafețe extinse, prin asocieri constituite pe baza unor legi ce le garanta participare cinstită la reparizarea beneficiilor obținute din exploatarea suprafețelor pe care erau acuma stăpâni. A fost o epocă scurtă în istoria de două ori milenară a României, în care s-a simțit o creștere a nivelului de viață pentru aproape întreaga populație a țării, o prosperitate de care beneficia fiece om harnic și cinstit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
am uitat niciodată. Din fericire, de treisprezece ani situa ția de-atunci nu s-a mai repetat. Pur și simplu, studenții din acea grupă erau la fel de buni, și pe alocuri mai buni, decît mine ! Era de neconceput, nu-i puteam stăpîni. Mi-i amin tesc doar pe Andreea Deciu, pe Romanița Constantinescu, pe Svetlana Cârstean, pe un băiat din Bîrlad al cărui nume îmi scapă și, last but not least, pe viitorul Daniel A., purtînd pe-atunci doar numele curios de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mama o să-i facă iarăși scandal. Începu să înoate lejer spre țărm. Cînd ajunse aproape de dig, observă o siluetă cățărată pe o piatră care dădea înspre mare. Își recunoscu părin tele, harnic ca de obicei, și nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
erau lipsite de știință de carte. Suntem martorii unor fenomene nefirești în viața social-economică, cu consecințe grave pe termen lung: răsturnarea valorilor și criza morală. Vedem cum ies în față înavuțiții peste noapte, corupții, cei cu tupeu și cei ce stăpânesc arta datului din coate. Școala este din ce în ce mai disprețuită, diplomele de bacalaureat și chiar de licență au devenit un fel de cărți de vizită cu valoare simbolică, iar educația, un moft. Societatea capitalistă pe care o construim nu mai are oare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
patrioți. Ei ne-au insuflat dragostea pentru profesia pe care ne-am ales-o și ne-au picurat în suflete spiritul normalist. Înclin să cred că pentru a fi un excelent dascăl nu trebuie să fii neapărat savant. Trebuie să stăpânești bine specialitatea pe care o predai, să știi cum să transmiți, pe înțelesul elevilor cunoștințele prevăzute de Programele școlare și să pui suflet, multă dăruire în treaba pe care o faci. Dascălii noștri înțelegeau că menirea lor nu era doar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
erau alături când avea de rezolvat probleme gospodărești iar copiii veneau cu drag la școală pentru că învățătoarea lor le vorbea frumos, îi ajuta să înțeleagă și să asimileze ceea ce nu au reușit în anii precedenți de la învățătoarele suplinitoare, care nu stăpâneau meșteșugul didactic, le aducea cărți de povești, îi învăța să cânte și să recite, și se juca cu ei în orele de educație fizică și în recreație. Corectarea cu regularitate a tuturor temelor efectuate în clasă și acasă i-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să-l transforme pentru a-l face să apară așa cum i-ar conveni să fi fost în realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință a de a se acuza, de a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau cu înduioșare. Pentru cei care și-au legat cândva sufletul lor de sufletul lui, Iașul e ca o ființă vie, ca o femeie a cărei formă, a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp și stăpânesc gândurile noastre fără putință de împotrivire" (Cap. Exodul). Dacă unii compară Iașul cu Florența, "lucrul nu trebuie să surprindă și cu atât mai puțin să provoace surâsul" (Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna). Un Eugen Herovanu al retrospecției vorbește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
temperament, desigur. În rândul acestora din urmă l-aș pune pe Heine. Dar despre amuzanta împrejurare povestită de el undeva în Reisebilder, pomenesc mai departe. * Până aici n-a fost însă vorba decât de puterea noastră de a concepe și stăpâni realitatea, de limitele naturale ale acestei puteri cum și de influența, adeseori fatală, pe care diverse circumstanțe o pot exercita asupra cunoștințelor și amintirilor noastre. De multe ori însă, eroarea are drept cauză eficientă unele defecte în construcția noastră morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau pentru cine știe ce alt caz de incompatibilitate de acest fel. Via curiozitate a spiritului meu, nepotolita sete de a ști, de a cunoaște, de a înțelege, care mi-au dat în viață mulțumirile cele mai pure și mai prețioase, mă stăpâneau cu așa putere, încât, nu de puține ori, am sacrificat lecturei, jocul; iar dacă, în orele de repetitor sau de clasă, cartea de școală stătea deschisă dinaintea mea numai de mărturie, e că, prea adesea, ochii mei urmau lacom, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sosiți de undeva cu trenul, într-o clară dimineață de primăvară. Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă și ele-gantă care ne așteaptă și al cărei conducător, în haină lungă lipovenească de catifea neagră, cu șapca de același stil, abia stăpânește surul (sau roibul sau negrul) plin de foc și de neastâmpăr, să ne aruncăm un moment privirea asupra palatului gării. În linii generale fațada e tot cea pe care o cunoaștem, adică cea de azi; fără construcțiunile mai nouă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ei. Mai am câteva cărți din modesta bibliotecă pe care mi-am format-o în prima tinerețe. Puține, foarte puține. Ele mă ajută să reconstituesc ușor elementele culturei noastre de atunci, ale cunoștințelor și aptitudinilor pe care ajunsesem a le stăpâni. Căci citeam mult, foarte mult, pe vremea aceea. Toți, sau aproape toți tinerii din școlile Iașului. În toate domeniile, în toate disciplinele: filozofie, știință, artă, literatură, istorie, socializm (socializmul era pentru noi o disciplină aparte, al cărei câmp de aplicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să-l transforme, pentru a-l face s-apară așa cum i-ar conveni să fi fost în realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau cu înduioșare. Pentru cei care și-au legat cândva sufletul lor de sufletul lui, Iașul e ca o ființă vie, ca o femee a cărei formă, a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp, și stăpânesc gândurile noastre, fără putință de împotrivire. N-aș putea spune că, uneori, ținuta ieșenilor, în chestiunea aceasta, nu prezintă oarecare exagerare. Cunosc chiar cazuri delicate, foarte delicate. "O, nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să mă văd plecat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
A început ca un muncitor umil, și a lucrat fără preget, fără oboseală înaintând mereu. Iar dacă n-a șovăit niciodată, și dacă niciodată n-a pierdut nădejdea, e că n-a mers singur și că mândria nu l-a stăpânit. Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn: Prin muncă, prin merit și prin dreptate, acesta e principiul adevărat al vieții oneste. Pentru un suflet curat, binele obștesc e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ornate în același mod. Nici una din ele nu mai funcționează. Deasupra lor, săpate în piatră, se văd încă două inscripții turcești, al căror conținut, în traducere, e așa cum urmează: "Sub domnia lui Ghica-Bey, fiu a lui Alexandru binefăcător care a stăpânit cu dreptate, a izvorât în Moldova această apă care curge limpede și curată. Acei cărora li este sete se mulțumesc văzând această cișmea cu două țevi, din care curge ca și din ochi de amanți, și care vor pomeni că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
7 Februarie 1908: "Numai cu o firească jenă îndrăznesc să iau cuvântul în urma iubitului nostru șef, de teama de a nu risipi, cu vorbele mele, căldura și lumina pe care vorbele lui vi le-a pus în suflet. Mă simt stăpânit de o profundă emoție, care dacă se datorește în parte impresiilor pe care le aduc din capitală, în cea mai mare parte însă, o atribui împrejurărilor, de o importanță adevărat istorică, la desfășurarea cărora asistăm de un timp. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
democrat (aplauze). Domnilor, în acest partid eu văd o organizare de ordine și de progres, văd pârghia de echilibru între tendințele înaintate ale unora bune poate în esența lor, anarhice însă în efectele lor, și între tendințele înapoiate ale celor stăpâniți de spiritul de castă și de concepția unui regim de privilegii. (Sunt oare bine reproduse cuvintele aceste? Le-am putut eu spune așa? Nu cred. În orice caz nici nu mai pot cunoaște azi sensul precis al aluziei de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în posesie a lumii și o fugă de lume: el vrea să o cucerească și simultan să evadeze din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându- ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
variate. Tristețea, veselia, îngândurarea, melancolia sunt doar câteva dintre ele. Dintre lucrările expuse ieri amintim: „Clovnul”, „Limba soacrei”, „Învierea”, „Trecând prin veac și mileniu”, „Necunoscutele”, „Leprosul”, „ Tristețe”, „Pasiuni secrete” și multe altele. Având o mare putere de abstractizare, Costel Iftinchi stăpânește cu desăvârșire arta de a îmbina și utiliza liniile, iar originalitatea și simplitatea creațiilor sale fac din acestea opere de o valoare deosebită, ce merită să fie admirate” (24 ore - 20 septembrie 1999, pag. 4, Expoziție de sculptură, la Sala
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care sunt văzute de tot poporul, adunat peacasă de la diferitele joburi) se bazează pe faptul că dau impresia că spun povestea lumii. A cunoaște lumea înseamnă, pentru telespectator, ași confirma apartenența la ea pe de o parte și a o stăpâni pe de alta. Unui individ neinformat iar fi mult mai greu să se integreze în societate, să aparțină cu adevărat lumii de astăzi, să găsească punți de comunicare cu semenii lui. Apoi, cunoașterea înseamnă posesie, stăpânire - chiar dacă simbolică. Când, din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
precum spuneam, și cacealmiști care numai așa știu să joace, pentru că altfel sar vedea că sunt de fapt niște inși mediocri, care nu prea au habar de nimic. Afișează siguranță, se aruncă mereu cu capul înainte, se cocoșesc, îți zâmbesc stăpâni pe situație de parcă ar deține marile adevăruri ale acestei lumi, dar de fapt nau nimic în mână. Și - culmea - cu cacealmaua au reușit săși facă un nume. Dintre moderatorii de emisiuni, unul dintre cei mai mari cacealmiști este, fără îndoială
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]