12,028 matches
-
soldat: Băi, dacă ești în post și vin către tine un neamț și-un rus, pe care-l împuști?" Soldatul zice: "Rusul, dom'le!" Cum, tovarăși, ați văzut? Asta-i atmosfera: noi vă sprijinim și voi...". Dar soldatul, deștept, zice: "Tovarășul consilier, pot să vă pun o întrebare?" "Da". "Dumneavoastră pe care l-ați fi împușcat?" Și rusul zice: "Pe neamț". "Păi, ați văzut că pe rus chiar și dumneavoastră tot mie mi l-ați lăsat?" Efectiv, n-am lucrat niciodată
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pe acolo. Pe atunci era o cinste să fii militar, lumea te respecta dom'le, știa că ești chinuit și muncit. Și cum mă uitam eu lung pe acolo, un cetățean îmbrăcat frumos, cu cravată, zice: "La ce vă uitați, tovarășe căpitan?" "Dom'le, mă uit cum dărâmă ăștia aici, strică și cornierul și geamurile". Dar la ce v-ar trebui?" Zic eu: "Sunt comandant de unitate în Pantelimon și aș face niște sere din astea. Și uite, pe aici, înăuntru
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că "Servim patria"? sau "Tovărașu', uitați, și noi la o bere"? A îngăimat ceva neconvingător. Șchiau s-a prins și a început să meargă printre paturi, s-a uitat pe sub cele suprapuse și a văzut că-i un grup de tovarăși în spatele dormitorului. "Ce executați voi aici?" Păi, vă invităm la o bere". Ce să mai spui? Ne-a prins, ne-a prins. "Băi, soldățoilor, unde ați găsit bere? Că eu am musafiri, de două zile caut în tot Bucureștiul ăsta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
formula. Pe serviciul lui, i-a prins dimineața dormind locotenentul major Ionescu (fostul fotbalist de pe la Rapid, parcă) pe doi camarazi și le-a făcut raport. Când a venit Panait (care deja aflase din Comandament isprava), Fane a dat raportul astfel: "Tovarășe locotenent major, pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit!" "Chiar nimic?!" "Decât că-i prinsă p-ăștia dormind!" " Cum nimic deosebit băi, Fane, asta-i nimic la tine?" a sărit ca ars Panait. Evenimentele deosebite erau de fiecare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
le mai țin minte. S. B.: Eu știu și vă spun de ce: pentru că a coincis cu ieșirea de la masă. M. M.: Eram acasă și a venit agentul meu cu un camion, trimis de Ilioiu, și a zis: "M-a trimis tovarășul locotenent-major Ilioiu că s-a ordonat "Radu cel Frumos". Și vă întreabă ce să facă". "Cum măi, "Radu cel Frumos"!? Măi, nu-i alarmă de exercițiu?" Zice: "Nu știe ce să facă". "Măi, ce ți-a mai spus?" Era un
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fost. S. B.: Cum a decurs operațiunea asta la Regiment? M. M.: Raportam periodic, din sinoptic, pe timpul nopții ce-am făcut. Și am început să ne culegem propriile informații. De aceea a început discuția telefonică cu comandantul Diviziei. De exemplu: "Tovarășe Mureșan, vezi să fii pregătit să ieși cu Regimentul către Piața Palatului. Îmi raportezi când ești gata". Țin minte că pe 18 a venit în cazarmă colonelul Gârbăcea, care era instructor la Consiliul politic superior al Armatei, o altă armată
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cam din două în două ore; unele consemnate în Jurnalul operațiunilor de luptă, altele neconsemnate. Erau între mine și Comandantul Diviziei. Deci, numai noi le știm. S. B.: Vă înțelegeați că "asta rămâne între noi". M. M.: Jos pălăria! Spuneam: "Tovarășul colonel, am trimis genistul". La ieșirea din Pantelimon, peste lac, e un pod la Complexul Lebăda, care face legătura între Lacul de Nord cu Lacul de Sud. Zic eu: "L-au verificat geniștii și nu rezistă la trepidații. Am impresia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în dreapta și în spate, cum privești spre Ambasador, era o croitorie de lux, pe strada Franklin numărul 5. Crolux îi spunea (vezi foto 3). Mă duc la Crolux acolo, sparg lacătul, intru și găsesc un telefon și sun la Divizie: "Tovarășul colonel, am ajuns!" "Ce-i acolo?" "Cineva trage". "Măi, nu trageți voi?" "Nu tragem. Dar cineva trage zic eu am fost în autostație, a tras pe lângă noi, am zis că ne ciuruie aiurea". Autostațiile erau alea cu pânză pe ele
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
foamea în gât! Când vedeam feliile alea de cozonac... M. M.: Noi n-am mâncat nimic câteva zile! Dar mi-ați amintit de un fapt. Cum eram noi la Crolux, a venit un cetățean la mine și mi-a zis "Tovarășe, veniți să vă duc să arestați un securist". Întâi l-am respins, dar pentru că a insistat am luat pe cineva cu mine și m-am dus chiar pe strada Franklin, acolo unde sunt niște blocuri mai dichisite. Am intrat într-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pe Militaru, pe ministru. S. B.: Deci, ați dat mâna cu Militaru. M. M.: Nu, cu Iliescu. Cu Militaru nu am dat mâna. Cheler era un om impozant, mare, înalt, solid, și Iliescu a venit și a întrebat: "Ce face tovarășul Cheler?" Pe urmă am mai avut cu Iliescu niște discuții, le pot spune. Am avut niște întâlniri pe timpul mineriadelor. S. B.: Dar atunci, în timpul Revoluției, ați avut discuții? M. M.: În timpul Revoluției numai l-am văzut. Pe urmă ne-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nal al metropolei putredului Occident, loc de perdiție și alienare. Nu știu dacă a făcut parte din strategia retorică a regizorului, dar decupajul virulent critic a lui Eugen Barbu servește drept antifrază mesajului filmului. O frază „scăpată” în scrisoarea adresată „tovarășului Secretar Ilie Rădulescu” atrage atenția asupra accentului peiorativ într- un mod care însă întoarce camera spre spectator, ceea ce regizorul chiar face în pelicula sa. Referindu-se la abu- zul comis față de filmul său, regizorul își declară deschis interesul pentru monstruos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ochii imenși, albaștri au strălucit de bucurie la cuvintele mele. Astfel, acolo și în acele clipe, destinul ne-a întâlnit. După acel moment de la începutul lui iunie 1988, vreme de 17 ani am fost prieteni, soț și soție, camarazi, confrați, tovarăși de drum la bune și la mai puțin bune, cu încredere și respect reciproc exemplare. Am văzut lumea împreună, călătorind, ne-am bucurat de tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
zestre" cândva pentru surori, și fiecare copil și-a dus în brațe cloșca "personală" pe ouă, la care nu au renunțat pentru nimic, puii ieșind la viață de cealaltă parte a Prutului, în Botoșanii bunicilor și un maidanez, Puzic, nelipsit tovarăș de joacă. Refugiatul Închinare alor mei și lui V.A. Plecat-am opt din Chișinău cu mama și cu tata zece, în suflete cu Dumnezeu și-n spate baioneta rece. Veneau de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-se o pensie de mizerie. Pentru a mai câștiga un ban în plus s-a angajat să lucreze pe un șantier de construcții, calificându-se la bătrânețe în meseria de lăcătuș. Era foarte îndrăgit și respectat de mai tinerii săi tovarăși de muncă, dar seara, când se întorcea acasă abia mă abțineam să nu izbucnesc în plâns la vederea mâinilor lui învinețite, sângerând de la sculele pe care cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă casa din Copou ce ne fusese repartizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al mamei ne-am crescut și unul pe celălalt, cu dragoste și grijă. Deși modești ca situație materială, ne-am purtat starea ca pe un titlu de noblețe și fiind frumos educați, curați, îngrijiți și isteți, eram mereu căutați ca tovarăși și prieteni, iar la școală nu aveam nici un fel de probleme. Casa noastră era mereu veselă, în ciuda anilor urâți și grei de după război. Surorile crescuseră, se făcuseră niște domnișoare frumoase, curtate de toți cavalerii din cartier. Duminica la noi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
berbecul în contact cu mioare străine sa nu acționeze "de bună voie și nesilit de nimeni", cumnatul îl dotase cu un șorț, care-l făcea inoperabil. Pe câmpiile verzi ale patriei, departe de ochiul vigilent al cumnatului exploatator, la solicitările tovarășilor de breasla, scoteam șorțul cornutului, contra sumei fixe de 2 lei, ceea ce-mi asigura vizionarea tuturor filmelor din urbe. Fiind cinematografe multe și filme care meritau văzute chiar și de mai multe ori, berbecul se întorcea de la păscut adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dădea câte o jumătate de litru de lapte. Apărând la un moment dat o criză în aprovizionare, câteva zile la rând n-am mai primit rația cuvenită, aceasta declanșând în capul meu o idee de revoltă, împărtășită și de câțiva tovarăși de muncă. Conducerea "de partid și de stat" a fabricii a aflat și am fost serios avertizat "să-mi bag mințile în cap întrucât vremea lui Vasile Roaită a trecut". Găsind avertismentele nefondate, după câteva zile mi-am făcut lichidarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care a fost blagoslovit cu 7 zile de arest. Într-o dimineață când maturam amândoi prin curtea cazărmii, plutonierul care ne supraveghea ni se adresează pedagogic: Vedeți unde ați ajuns, la mătură, domnilor "elevi", dacă nu ascultați de "domnii superiori"". Tovarășul meu de suferință, repartizat profesor de istorie la o școală pe lângă Iași, i-a răspuns prompt: Lasă că-i aranjez eu pe domnii superiori, să vezi matale cum o să-mi pupe toți mâna". "Cum", îl întrebă mirat plutonierul. "Păi eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nostru de cătane), ca ultimul om de la marginea societății. 7 zile arest!". Zâmbind în sinea mea de comicul situației, am avut o reacție promptă și salutară: "Tovarășe maior, cum puteți să mă calificați drept ultimul om de la marginea societății, când tovarășii de la CC, analizându-mi dosarul, m-au numit asistent la o catedră de științe sociale?". Fața i s-a făcut din portocalie roșie și a întors-o și el "ca la Ploiești": "Ei bine, 7 zile n-ai să faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a conferențiarului, în a cărui normă didactică figurau și două grupe de seminar. Respectivul m-a solicitat să-l suplinesc la cele doua grupe, atrăgându-mi atenția că printre studenți se află nici mai mult nici mai puțin decât "fetița tovarășului prim", respectiv a prim-secretarului Regiunii de partid Moldova, copila fiindu-mi caracterizată drept o persoană "voluntara și plină de viață". Când am intrat la grupa respectivă, am făcut prezența, dorind s-o "vizualizez" pe împricinată. Era o fată drăguță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
testeze, și-au văzut de ale lor, iar eu de ale mele i-am poftit pe cei trei afară, atrăgându-le atenția că nu-i voi primi nici la viitoarele seminarii, dacă nu sunt atenți la discuții, iar pe "fata tovarășului" întrebând-o, în drum spre ușă, daca tatăl cunoaște ceva despre comportamentul ei la facultate. Respectivul tată era un om la locul lui și odrasla zburda deoarece nimeni dintre cadrele didactice nu-i pusese căpăstru. Mi-a făcut plăcere s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locul lui și odrasla zburda deoarece nimeni dintre cadrele didactice nu-i pusese căpăstru. Mi-a făcut plăcere s-o văd la următorul seminar în prima bancă, cuminte, atentă și dornică de a participa la discuții .La întoarcerea de la București tovarășul conferențiar a aflat de cele întâmplate, felicitându-mă pentru "curajul" de a o pune la punct pe "fata primului", care-i făcea peri albi la cursuri și seminarii. În primăvara lui 1965 am fost trimis la București, la un stagiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
iarnă, am stat câteva ceasuri la coadă cu colegii de la "postuniversitar", fiind convocați pentru a ne lua "rămas bun" de la marele conducător. Momentul respectiv nu-mi revine în memorie nici prin răposatul, nici prin mutrele "de doliu de protocol" ale tovarășilor din preajma catafalcului, ci prin faptul că pe lângă noi a trecut la un moment dat "în viteză", depășind coloana, o pereche ciudată o lungancă tânără și frumoasă la braț cu un Statu-Palmă Barbă Cot, bătrân și sfrijit erau nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
figuram și eu, bucuros că cel puțin în dimineața aceea aveam să scap de mutra nesuferită a comandantului de companie. În biroul comandantului suprem ne adunasem vreo 25 de "chemați" și am fost informați că au venit de la București doi tovarăși care doresc să discute cu noi. Eram curios să aflu cam ce dorea capitala și am aflat că cei doi erau reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, că din dispoziția "conducerii de partid și de stat" urma să se înființeze la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un student de al meu picat săracul la 4-5 materii, care la oferta mea de a-l ajuta mi-a spus tragic "asta e soarta Belgiei, nu poți să te lupți cu zeii"! Când am intrat în biroul uriaș al tovarășului prim, acesta m-a luat, cum se spune în retorică, "ex abrupto": "Cine mi te crezi tovărășele, buricul Moldovei? Au venit tovarășii de la Externe după dumneata a doua oară, așa că fă bine și dispari din Iași în 48 de ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]