11,591 matches
-
nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii Constanței, dacă el ar fi murit fără moștenitori direcți. Însă după moartea sa neașteptată din 1189, vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de sprijinul celor mai mulți nobili din regat. Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în anul următor Henric și Constanța au fost încoronați
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în anul următor Henric și Constanța au fost încoronați ca împărat și împărăteasă. Apoi, Constanța l-a însoțit pe Henric în fruntea unei armate imperiale substanțiale pentru preluarea prin forță a tronului din mâinile lui Tancred. Orașele din nord ale regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv cele mai timpurii forturi ale normanzilor din Capua și Aversa. Salerno, capitala de pe continent a lui Roger al II-lea, a trimis vorbă
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
cel Mare, devenit duce al Lotharingiei Inferioare din 977 până la 991. Carol era fiul regelui Ludovic al IV-lea al Franței cu Gerberga de Saxonia și fratele mai tânăr al viitorului rege Lothar. Carol a fost exclus de la succesiunea pentru tronul Franței, iar împăratul romano-german Otto al II-lea l-a numit duce de Lotharingia în 977. Este probabil ca tatăl său să îi fi acordat lui Carol puterile regale pentru Regatul de Arles (Burgundia), însă Lothar i le-a confiscat
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
și pe vasalul său către Aachen și au recucerit Laon. Dat fiind că era vasal al lui fratelui său Lothar, acțiunile lui Carol în numele lui Otto au fost considerate ca acte de trădare și a continuat să fie exclus de la tron. La moartea lui Lothar din 986, magnații l-au ales pe fiul acestuia, Ludovic (ca Ludovic al V-lea), iar la moartea acestuia din 987, pe Hugo Capet. Astfel, Dinastia Capețienilor a preluat tronul Franței în condițiile dizgrației și ignorării
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
a continuat să fie exclus de la tron. La moartea lui Lothar din 986, magnații l-au ales pe fiul acestuia, Ludovic (ca Ludovic al V-lea), iar la moartea acestuia din 987, pe Hugo Capet. Astfel, Dinastia Capețienilor a preluat tronul Franței în condițiile dizgrației și ignorării drepturilor lui Carol. Căsătorie lui Carol cu fiica de joasă condiție a unui vasal al lui Ugo a fost un motiv suplimentar pentru oponenții săi pentru a-i renunța dreptul la tron. În scopul
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
a preluat tronul Franței în condițiile dizgrației și ignorării drepturilor lui Carol. Căsătorie lui Carol cu fiica de joasă condiție a unui vasal al lui Ugo a fost un motiv suplimentar pentru oponenții săi pentru a-i renunța dreptul la tron. În scopul de a avea mână liberă în Franța, Carol a abdicat de la conducerea ducatului de Lotharingia, care a trecut sub regența fiului său mai mare Otto. Carol a deschis războiul împotriva lui Hugo Capet, chiar capturând Rheims și Laon
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
din al doilea război mondial, dar a restaurată deja în 1947 și apoi iarăși în 1995. În perioada 1790-1910, Glorietă a avut geamuri. Glorietă a fost construită că un "Monument al Războiului just", care conduce la pace. După urcarea pe tron a Mariei Tereza a început mai întâi Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748) și apoi Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Fațadă frontală conține următoarea inscripție: IOSEPHO ÎI. AVGVSTO ET MARIA THERESIA AVGVSTA IMPERANTIB. ERECT. CIƆIƆCCLXXV ("Înălțata în timpul domniei împăratului Iosif al
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
de Limburg cu Sofia de Saarbrücken. Ca fiu mai mic, Waleran nu aștepta să obțină posesia vreunei stăpâniri. El a avut parte de o tinerețe aventuroasă și a luat parte la Cruciada a treia în 1192. În 1208, candidatul la tronul imperial Filip de Suabia din familia Hohenstaufen a murit, iar Waleran, cel mai aprig susținător al său, a trecut de partea adversarului său, Otto de Braunschweig. În 1212, el l-a însoțit pe vărul său, ducele Henric I de Brabant
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
urmare a deselor conflicte, lovituri de stat, răscoale sau asasinate ale conducătorilor. Principalele două regate, cel Ptolemaic al Egiptului și cel Seleucid al Asiei, se confruntau pentru dominația regiunii Coele Siria și a altor orașe din estul Mediteranei. Accesiunea la tron a tânărului și energeticului nou rege seleucid, Antiohus al III-lea (241-187 î.Hr.), a adus o revigorare a forței regatului său. După o încercare eșuată de a invada regatul Ptolemaic in 221 î.Hr., Antiohus a inițiat cel de-al IV
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
și Sosibus, precum și de sora sa, Arsinoe, pe când în cazul lui Antiohus, comandanții falangei, Theodotus și Nicarchus s-ar fi adresat în mod deosebit armatei. Din moment ce nici unul dintre monarhi nu avea vreo realizare notabilă, fiind ajunși abia de curând pe tronurile lor, ambii ar fi făcut referire la faptele și isprăvile predecesorilor și strămoșilor lor. În special însă, aceștia ar fi pus accent pe câștiurile materiale ce soldații ar fi urmat să le obțină în urma unei victorii Bătălia începe cu o
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
în Anglia și a devenit conte palatin al Rinului ca urmare a căsătoriei sale din 1193 cu Agnes, moștenitoare a comitatului din familia Hohenstaufenilor. Atunci când fratele său mai mic, Otto de Braunschweig, a devenit unul dintre cei doi pretendenți la tronul Sfântului Imperiu Roman în 1198, Henric i-a acordat sprijinul la început, însă apoi a trecut de partea rivalului lui Otto, Filip de Suabia din familia Staufenilor din 1203. După ce a moștenit proprietăți semnificative în Germania de Nord din partea fratelui
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
fundații au fost construite cu calcar poros de Leitha adus de la Winden am See. Lucrările de lăcătușerie și fierărie au fost executate de Alexander Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar nu le-a putut finaliza. Fațada dinspre Heldenplatz este decorată cu 20 de
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
este doar un termen general care desemnează persoana ce deține primul loc în ordinea succesiunii. În filmul de desene animate Disney "The Lion King", Scar este moștenitor prezumptiv. Nașterea lui Simba, moștenitorul aparent, fiul regelui Mufasa, îl îndepărtează însă de tron pe Scar, lucru care creează întreaga intrigă a filmului. În primele trei sezoane ale serialului de televiziune "Downton Abbey", mare parte din dramă este centrată pe Matthew Crawley, moștenitorul prezumptiv al contelui de Grantham. După decesul lui Matthew la sfârșitul
Moștenitor prezumtiv () [Corola-website/Science/328682_a_330011]
-
renani din 1300, confirmându-și interesele față de Köln. Gerard a obținut de asemenea drepturile asupra Kaiserswerth, Mönchengladbach, Kessel-Grevenbroich, Rheydt, Münstereifel/Bergheim și Müllenark, printre altele. În 1313, Gerard l-a sprijinit pe Ludovic de Bavaria în războiul de succesiune pentru tronul Germaniei și a permis încoronarea acestuia în Aachen, împotriva dorinței arhiepiscopului de Köln. Gerard s-a căsătorit înainte de 13 decembrie 1299 cu Elisabeta de Brabant-Aarschot (n. cca. 1280 - d. 1350/1355), fiică a lui Godefroi de Brabant și a Ioanei
Gerard al V-lea de Jülich () [Corola-website/Science/328693_a_330022]
-
oamenilor. căci Allah ne-a informat cu privire la cîteva dintre abilitățile djinnilor, cum ar fi cea de a se mișca rapid și a călători repede. Un ‘ifreet dintre djinni i-a promis Profetului Sulaymaan (alaihi sallam) ca va aduce înaintea să tronul reginei din Yemen, deci să îl aducă din Yemen la Ierusalim, într-o clipă,“A zis un dregător dintre djinni: “Eu ți-l voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău, în mai puțin timp decît
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
îi ia unui om eu sunt în stare de această și sunt vrednic de încredere!” A zis unul care avea știinșa de Carte: “Eu ți-l voi aduce înainte ca tu sa clipești din ochi!”. Și cînd a văzut [Solomon tronul] stînd dinaintea lui, a zis el: “Aceasta este prin grația Domnului meu, ca să mă încerce dacă eu sunt mulțumitor sau sunt nemulțumitor. Însă acela care este mulțumitor este mulțumitor pentru sine însuși, cît despre acela care este nemulțumitor, Domnul meu
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Ifrit ca fiind un Djinn rău trebuie luată în considerare în contextul credințelor populare fiind clară semnificația de “căpetenie” a acestor entități. După cum am menționat mai sus, acesta stăpânește o armată de oameni, de Djinni și de păsări “, care amenință tronul reginei din Saba, fiind vorba despre o Sura din perioada pre-meccană. Surrah 27,39 (intitulată An-Naml-furnicile”) afirmă “A zis Ifrit dintre Djinni: eu țil voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău căci eu sunt în
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
atacul. În curând la locul luptei au sosit și întăririle, astfel anglo-gasconii având o superioritate numerică semnificativă au fost capabili să înfrângă atacul inamic. Clermont și mulți alți francezi au fost uciși. De curând a început atacul infanteriei Delfinului (moștenitorului tronului Franței), care a participat la luptă, dar s-a retras pentru a se regrupa. Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont. Cavalerii în retragere și caii lor au creut un
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
exilat, și fiul cel mai mic Wu, Ruizong, a devenit împărat. Cu toate acestea, Wu și-a păstrat noul împărat într-o izolare,fără să facă nimic pentru a ofensa pe împărăteasa văduva. În 690 d.Hr., Wu a preluat tronul însăși, fiului ei, Ruizong,fiindu-i redusă titulatura,devenind doar un prinț încoronat . Acest lucru a determinat multe nemulțumiri în rândul tradiționaliștilor, pe care Wu le-a manipulat în mod eficient, de obicei, în mod brutal. Ea a extins competențele
Wu Zetian () [Corola-website/Science/328744_a_330073]
-
sau Rama Bold. La moartea tatălui său, în 1257, fratele său, noul rege Ban Mueang, l-a pus pe Ramkhamhaeng responsabil de orașul Si Sat Chanalai. Ban Mueang a murit douăzeci de ani mai târziu, și Ramkhamhaeng a urcat la tron. Siam în secolul al XIII-lea și XIV a fost un centru de orașe-state a căror influență și putere au crescut. Sukhothai (numele de "Siam" nu a apărut până în prezent mai târziu, în orașul Ayutthaya, care a fost la început
Ram Khamhaeng () [Corola-website/Science/328743_a_330072]
-
-lea, la jucat dorința sa, ca în perioada de acalmie a Războiului de 100 de Ani să scăpe Franța, de numeroasele detașamente de mercenari, care erau dificil de întreținut și în plus deseori jefuiau pământurile franceze. Petru a pierdut rapid tronul și a fugit prin Sevilla la Eduard Prințul Negru, care se afla la curtea sa din Aquitania. Eduard avea un motiv serios pentru a-l sprijini pe Petru, în caz de victorie acesta ar fi obținut un puternic aliat în
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
a fost doar parțial corectată prin capturarea Meaux-ului și a comitatului Meulan, dar întreruptă prin victoria burgunzilor la Mont-en-Vimeu. La rândul său, Ioan al VII-lea de Harcourt, contele de Aumale, a continuat rezistența în Picardia, detașamente ale Delfinului (moștenitorului tronului Franței) au reușit să captureze Compiègne, deci victoria engleză nu a fost absolută. În primăvara anului 1423 ducele de Bedford i-a invitat la o reuniune la Amiens pe ducii de Burgundia și Bretania, pentru a dezvolta un plan comun
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
Internațională de pictură de la Sofia. În 1988, artistul organizează în ruinele celui mai vechi palat princiar din București - Curtea Veche, expoziția „Ferecătura”, un eveniment cultural remarcabil în viața culturală bucureșteana. Destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu, expoziția își propunea să reinventeze simbolurile artei bizantine ortodoxe; Din același text, televiziunea română se inspiră pentru titlul reportajului consacrat evenimentului: „Simțul grandorii, cultul trudei și bucuria ofensivei în opera lui Ștefan Râmniceanu”, realizat
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
baza unor drepturi conferite prin zapise străvechi. Ei plătesc biruri și luptă pentru apărarea pământurilor țării, dar conflictele politice din Moldova de la începutul secolului al XVII-lea conduc la un război îndelungat pentru domnie în care sunt atrase statele vecine. Tronul Moldovei este câștigat periodic de uzurpatori care sosesc în țară cu gânduri de răzbunare. Uzurpatorii confiscă pământurile boierilor inamici pentru a le dărui boierilor aliați, iar încălcarea rânduielilor țării devine o practică frecventă. Luând exemplul domnitorilor, boierimea începe să ocupe
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
fost datata în 17 septembrie 1445. Potrivit lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut în 1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]