112,180 matches
-
este un producător de instrumente muzicale fondat în anul 1873 de Anastasios Stathopoulos. a fost principalul rival al companiei Gibson pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al Doilea Război Mondial a permis preluarea de către compania Gibson. Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă "sunet". Epiphone a fost fondată în anul 1873 în Smyrna, Imperiul Otoman (astăzi
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al Doilea Război Mondial a permis preluarea de către compania Gibson. Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă "sunet". Epiphone a fost fondată în anul 1873 în Smyrna, Imperiul Otoman (astăzi Izmir, Turcia) unde fondatorul grec Anastasios Stathopoulos producea propriile viori
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al Doilea Război Mondial a permis preluarea de către compania Gibson. Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă "sunet". Epiphone a fost fondată în anul 1873 în Smyrna, Imperiul Otoman (astăzi Izmir, Turcia) unde fondatorul grec Anastasios Stathopoulos producea propriile viori și lăute. În
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
grec Anastasios Stathopoulos producea propriile viori și lăute. În 1903 Stathopoulos s-a mutat în Statele Unite ale Americii unde a continuat să producă propriile sale instrumente precum și mandoline. Anastasios a decedat în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
propriile viori și lăute. În 1903 Stathopoulos s-a mutat în Statele Unite ale Americii unde a continuat să producă propriile sale instrumente precum și mandoline. Anastasios a decedat în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
ale Americii unde a continuat să producă propriile sale instrumente precum și mandoline. Anastasios a decedat în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
sale instrumente precum și mandoline. Anastasios a decedat în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o grevă ce a durat patru luni, sediul companiei a fost mutat din New York în Philadelphia. Compania a fost preluată în anul 1957 de principalul rival, Gibson. Instrumentele
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o grevă ce a durat patru luni, sediul companiei a fost mutat din New York în Philadelphia. Compania a fost preluată în anul 1957 de principalul rival, Gibson. Instrumentele Epiphone produse între 1957 și 1969 erau realizate la fabrica Gibson de pe Parsons Street dar și de pe Elenor Street din Kalamazoo
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o grevă ce a durat patru luni, sediul companiei a fost mutat din New York în Philadelphia. Compania a fost preluată în anul 1957 de principalul rival, Gibson. Instrumentele Epiphone produse între 1957 și 1969 erau realizate la fabrica Gibson de pe Parsons Street dar și de pe Elenor Street din Kalamazoo, Michigan. În ultima locație erau produse doar chitarele
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
costurile de construcție legate de segmentul Lučko-Bosiljevo 2 întrucât acea secțiune a fost finanțată ca parte a proiectului autostrăzii Rijeka-Zagreb prin , operatorul actual al acelui sector. Restul autostrăzii A1, adică secțiunile de la sud de ieșirea Bosiljevo 2 sunt operate de compania . Autostrada A1 (în ) este o autostradă majoră pe direcția nord-sud și leagă capitala țării, Zagreb, cu regiunea istorică Dalmația, unde urmează o rută paralelă cu coasta Mării Adriatice. Ca parte a rețelei rutiere croate, este integrată în două drumuri europene
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
și Bosiljevo 2, autostrada urmează coridorul pan-european Vb, și se suprapune peste autostrada Zagreb-Rijeka. Nodul Bosiljevo 2 distribuie traficul spre sud de pe A1 spre Rijeka (prin autostrada A6) și către Split. Acel segment de din autostradă este operat de compania Autocesta Rijeka-Zagreb, în vreme ce restul autostrăzii este administrat direct de Hrvatske autoceste. Autostrada are un sistem automat de monitorizare a traficului și de semnalizare. El este compus din sisteme de măsurare, control și semnalizare aflate în zonele în care condițiile de
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
autostradă cu plată, pe baza clasificării naționale a vehiculelor pe baza unui sistem închis, integrat cu A6, care se ramifică din A1 la nodul Bosiljevo 2, ele formând un sistem unificat de taxare. Întrucât cele două autostrăzi sunt operate de companiile Autocesta Rijeka — Zagreb și Hrvatske autoceste, sistemul de colectare a taxei este operat în comun de cei doi operatori. Taxa se plătește în kuna, în euro, cu cardul bancar sau folosind unul din multiplele sisteme de colectare electronică, între care
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
autostrăzii A2) și permite șoferilor să utilizeze benzi dedicate la punctele de taxare și reducere la plata taxelor. Porțiunea din A1 de la nord de nodul Bosiljevo 2 este operată de Autocesta Rijeka — Zagreb, iar restul este operată de Hrvatske autoceste, companii care nu raportează venituri separate pe secțiunile individuale ale diferitelor autostrăzi. Venitul total raportat de Hrvatske autoceste în prima jumătate a lui 2011 a fost de 508,1 milioane kuna (68,3 milioane euro). Această cifră se referă la A1
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
autostrada A1: INA, OMV, Tifon, Petrol și Crobenz. Operatorilor de spații de servicii nu li se permite să subînchirieze serviciile de alimentare cu combustibili; Spațiile de servicii Tifon și Petrol au restaurante sau hoteluri operate de Marché, o subsidiară a companiei Mövenpick Hotels & Resorts. Toate spațiile de servicii de pe A1, cu excepția spațiilor Stupnik și Jezerane, sunt accesibile din ambele direcții de mers. Ele funcționează în mod normal 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. !scope="col"|Canton !scope="col
Autostrada A1 (Croația) () [Corola-website/Science/330020_a_331349]
-
prima versiune schițată a scenariului în ianuarie 1994, Zemeckis a considerat că filmul va fi mai bun dacă va fi regizat de Jackson, produs de Zemeckis și finanțat/distribuit de Universal Pictures. Efectele vizuale au fost create de Weta Digital, compania lui Jackson, care era fondată doar de trei ani. "Un om și trei fantome" a necesitat mai multe efecte digitale decât oricare alt film creat până în acel moment și de aceea, mai ales cei de la Weta Digital, au lucrat timp
Un om și trei fantome () [Corola-website/Science/330045_a_331374]
-
European de Fotbal. Acest scop ambițios a fost periclitat de diferite dificultăți întâmpinate la finalizarea contractelor de construcție, și au apărut întârzieri. Segmentul de de la Stryków la Varșovia urma să fie construit în parteneriat public-privat, dar negocierile între guvern și companiile private interesate de participare au eșuat în februarie 2009 din cauza dezacordului pe termenii de finanțare. Atunci s-a hotărât ca această secțiune să fie construită folosind doar fonduri publice. Noua licitație a început la 27 martie, iar contractele de proiectare
Autostrada A2 (Polonia) () [Corola-website/Science/330037_a_331366]
-
și cel sudic de lângă Zagreb, sunt cu plată în sistem închis. Construcția autostrăzii a început în 1990, dar a avut loc o pauză lungă de un deceniu de la jumătatea anilor 1990 până în 2004 din cauza problemelor de finanțare, iar înființarea unei companii separate pentru dezvoltarea și operarea autostrăzii a făcut ca ea să fie terminată în 2007. În iulie 2011, întregul traseu al autostrăzii este terminat, și constă din sensuri separate cu două benzi pe sens, cu excepția unui segment foarte scurt, care
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
să fie terminată în 2007. În iulie 2011, întregul traseu al autostrăzii este terminat, și constă din sensuri separate cu două benzi pe sens, cu excepția unui segment foarte scurt, care are o singură bandă pe sens. Autostrada este operată de compania . Autostrada deservește un volum considerabil de trafic pe tot parcursul anului; pe timp de vară, însă, traficul maxim este aproape dublu față de medie, întrucât el se intensifică din cauza turiștilor care călătoresc spre și dinspre stațiunile de la Marea Adriatică. Mai mult, secțiunile
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
multe spații de servicii care furnizează diverse tipuri de servicii, de la simple parcări cu toalete la stații de benzină, restaurante și hoteluri. În 2011, autostrada avea șapte noduri cu acces la numeroase orașe și drumuri naționale. Ea este întreținută de compania Autocesta Zagreb-Macelj. De-a lungul autostrăzii este instalat un sistem automat de monitorizare și dirijare. El efectuează operațiuni de măsurare, control și semnalizare efectuate de dispozitive amplasate în zonele în care condițiile de drum pot varia, cum ar fi nodurile
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
categorie specială pentru motociclete, care sunt taxate cu sume între 7 kuna (0,94 euro) și 25 kuna (3,35 euro). Secțiunea cea mai sudică a autostrăzii, Jankomir-Zaprešić, nu este cu plată, făcând parte din centura Zagrebului. Taxele colectate de compania Autocesta Zagreb-Macelj de pe autostrada A2 în primul trimestru al anului 2011 s-a ridicat la 27,7 milioane kuna (3,72 milioane euro); această perioadă nu include însă vârful de trafic din vară. În 2010, Autocesta Zagreb-Macelj colectase în total
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
care s-a sistat proiectul. În 1997, guvernul Croației și oficialitățile din Bavaria au decis să continue restul proiectului prin cofinanțare, precum și construirea podului Franjo Tuđman, fiind semnat un acord comun de investiții cu firma Walter Bau AG. În 2003, compania Autocesta Zagreb-Macelj a concesionat drepturile asupra autostrăzii. În 2004, Strabag a înlocuit compania Walter Bau AG. În 2006 a fost extinsă porțiunea dintre Jankomir și Zaprešić până la Krapina. În 2007, după 33 de luni definite de contracte, autostrada a fost
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
au decis să continue restul proiectului prin cofinanțare, precum și construirea podului Franjo Tuđman, fiind semnat un acord comun de investiții cu firma Walter Bau AG. În 2003, compania Autocesta Zagreb-Macelj a concesionat drepturile asupra autostrăzii. În 2004, Strabag a înlocuit compania Walter Bau AG. În 2006 a fost extinsă porțiunea dintre Jankomir și Zaprešić până la Krapina. În 2007, după 33 de luni definite de contracte, autostrada a fost finalizată cu excepția unei porțiuni scurte de drum în Krapina. Costurile autostrăzii s-au
Autostrada A2 (Croația) () [Corola-website/Science/330040_a_331369]
-
2 s-a semnat în februarie 2013, în timp ce, din cauza costurilor mari de execuție, construcția lotului 3 a fost amânată pentru exercițiul financiar 2014-2020, până atunci făcându-se doar proiecte preliminare. Lotul 3 va fi executat și întreținut de o nouă companie, denumită „Compania Națională «Proiecte Strategice de Infrastructură»”. Autostradă va avea două benzi de circulație și câte o bandă de urgență pe sens, pentru a respecta standardele europene pentru autostrăzi. Ea va traversa munții printr-o combinație de viaducte și tuneluri
Autostrada A3 (Bulgaria) () [Corola-website/Science/330046_a_331375]