108,566 matches
-
aici a încetat din viață la 4 februarie 1849. La Țigănești a fost montată la 1 decembrie 1973 o placă comemorativă cu următorul text: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne românești". După 1912 se construiesc două aripi laterale. După cutremurul din 1940, reparații în 1942. Conacul și partea de moșie de pe partea stângă a Bârladului a lui Costache Conachi va fi vândută, la 1881, lui Tache Anastasiu, personaj politic
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
ai aceluiași Lo Monaco. Istoria acestei familii este oarecum deosebită, si amplu povestita în memoriile lui Marcello Morante, întitulate "Maledetta Benedetta". Tatăl natural al Elsei s-a sinucis în anul 1943. Elsa Morante a început de foarte tânără să scrie poezii și povești pentru copii, poezioare și povestiri scurte, care, începând din anul 1933 și până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost treptat publicate în reviste de diferite tipuri. Dintre reviste trebuie amintite "Coriere dei piccoli", "Meridiano di
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
masculine: cu certitudine cel de Antonio Carrera și poate, dar nu foarte sigur, cu cel de Renzo sau Lorenzo Diodati). A colaborat și cu revista "L’Eroica", condusă de Ettore Cozzani, unde a publicat între anii 1931 și 1937 patru poezii decadentiste și o povestire, "Îl bambino ebreo", recent descoperite și repropuse de cercetătorul Marco Bardini. Prima sa carte a fost tocmai o colecție de povestiri pentru tineri, "Îl gioco segreto", publicat în anul 1941 la editură Garzanti. Acesteia i-au
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
criticii, a apărut în Italia în anul 1957, tot la editură Einaudi (câștiga Premiul Strega). În anul 1962, românul a stat la baza unui film omonim în regia lui Damiano Damiani. În 1958, la editură Longaresi, apare culegerea de 16 poezii "Alibi", care cuprinde, pe lângă poezia din titlu și celelalte poezii care fuseseră deja incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
în anul 1957, tot la editură Einaudi (câștiga Premiul Strega). În anul 1962, românul a stat la baza unui film omonim în regia lui Damiano Damiani. În 1958, la editură Longaresi, apare culegerea de 16 poezii "Alibi", care cuprinde, pe lângă poezia din titlu și celelalte poezii care fuseseră deja incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La începutul anilor ’60 scriitoarea pregătește
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
editură Einaudi (câștiga Premiul Strega). În anul 1962, românul a stat la baza unui film omonim în regia lui Damiano Damiani. În 1958, la editură Longaresi, apare culegerea de 16 poezii "Alibi", care cuprinde, pe lângă poezia din titlu și celelalte poezii care fuseseră deja incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La începutul anilor ’60 scriitoarea pregătește o a doua culegere de
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
în regia lui Damiano Damiani. În 1958, la editură Longaresi, apare culegerea de 16 poezii "Alibi", care cuprinde, pe lângă poezia din titlu și celelalte poezii care fuseseră deja incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La începutul anilor ’60 scriitoarea pregătește o a doua culegere de povestiri, publicată la editură Einaudi în 1963, "Lo sciale andaluso", în care se întâlnesc câteva din
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
publică, după ce fusese prezentată în diferite ocazii la Torino, Milano și Romă, conferința Pro sau contra bombei atomice. Textul în care Elsa Morante își expune cu mare curaj și claritate crezul poetic este un scurt eseu de mare implicare morală: poezia menține vie realitatea și învinge irealitatea. Elsa Morante și Alberto Moravia s-au căsătorit în anul 1961, fără să mai divorțeze. Cu câțiva ani înainte, Elsa Morante avusese o relație tumulotoasă cu regizorul Luchino Visconti, si la începutul anilor ’60
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
în acei ani la un român care însă nu a văzut niciodată lumină tiparului: "Senza i confronti della religione". În anul 1968 publică "Îl mondo salvato dai ragazzini", o culegere, sau un canzonier, care unește în mod bizar forme de poezie tradițională, cântece, un singur act teatral, povestioare moralizatoare. Apoi, incepand cu 1971, reluând unele personaje și teme din vechiul proiect "Senza i confronti della religione", începe să scrie românul "La Storia". Cartea, cu o acține plasată la Romă în timpul celui
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
articole legate de dezvoltarea cinematografiei științifico-fantastice. A absolvit Institutul de Medicină din Baku, proiectul de diplomă fiind "Plantele medicinale ale Azerbaidjanului". Între 1956 - 1958, Juravliova a scris cinci povestiri SF pline de lirism și optimism tineresc. Povestirea "Rapsodia stelelor" prezintă „poezia siderală” alături de tânăra astronaută Ala Vadimirovna.
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]
-
noiembrie 1866 - 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu. A scris versuri încă de când era elev, debutând în anul 1883 în revista „Literatorul”, editată de Alexandru Macedonski. A citit poezii la cenaclul lui Titu Maiorescu și a publicat în revista „Convorbiri literare”. A recunoscut printre primii valoarea lui Mihai Eminescu. După anul 1890 s-a stabilit la București unde, bolnav de tuberculoză, moare la nici 30 de ani. Lucrarea este
Bustul lui Traian Demetrescu din București () [Corola-website/Science/332789_a_334118]
-
revine la viață și pare a fi așa cum o cunoscuse George inițial. Theodore Sturgeon a scris în "The New York Times" că „este o carte foarte bună” și a lăudat-o pe Le Guin pentru că „a realizat o sinteză rară și puternică între poezie și știință, rațiune și simțire”. Pe de altă parte, Lester del Rey a criticat romanul pentru o a doua jumătate arbitrară și ineficiență, comentând că „o minune după alta duce la pierderea credibilității” Dacă tehnologia joacă un rol minor, romanul
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
bulgară, dovedindu-se un profund cunoscător al limbii, ceea ce îi câștigă o bine meritată autoritate printe colegii de breaslă. Are meritul de a fi printre cei care au făcut literatura bulgară cunoscută în România. A tradus proză, romane și eseuri; poezii; piese de teatru; și a co-editat un volum de literatură științifico-fantastică bulgară. Mihail Magiari a popularizat în România, opera multor scriitori bulgari, printre alții numărându-se Dora Gabe, Bogumil Rainov, Anton Doncev, Iordan Radicikov, I. Argentiski, și alții. Unele din
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
vaste creații poetice (din cauza pierderii unor manuscrise, numărul volumelor redactate nu este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aaron și Anton Pann (o parte din poeziile lor le-a și reprodus). A creat ulterior sute de poezii și poeme de factură populară (ca inspirație, limbă și atmosferă) - aproape toate religioase, precum și imnuri religioase. A pus cele mai multe dintre poemele sale pe muzică. Ritmurile poetice, cu o muzicalitate
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aaron și Anton Pann (o parte din poeziile lor le-a și reprodus). A creat ulterior sute de poezii și poeme de factură populară (ca inspirație, limbă și atmosferă) - aproape toate religioase, precum și imnuri religioase. A pus cele mai multe dintre poemele sale pe muzică. Ritmurile poetice, cu o muzicalitate rafinată, sunt scrise în stil și metru popular, cu versuri în
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
aproape toate religioase, precum și imnuri religioase. A pus cele mai multe dintre poemele sale pe muzică. Ritmurile poetice, cu o muzicalitate rafinată, sunt scrise în stil și metru popular, cu versuri în majoritatea lor scurte. Motivele folosite trădează însă și influențe ale poeziei culte. De le el au rămas 30 (40 după altă sursă) de volume de poezii și de proză. Cu o tematică predominant biblică (transpuneri ale evenimentelor din Vechiul și Noul Testament, precum și din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
poetice, cu o muzicalitate rafinată, sunt scrise în stil și metru popular, cu versuri în majoritatea lor scurte. Motivele folosite trădează însă și influențe ale poeziei culte. De le el au rămas 30 (40 după altă sursă) de volume de poezii și de proză. Cu o tematică predominant biblică (transpuneri ale evenimentelor din Vechiul și Noul Testament, precum și din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante), "viersurile" sale au fost închinate principalelor praznice ale bisericii. Cea mai cunoscută lucrare a sa
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
cercetarea științifică-academică a materiilor religiei iudaice. S.D.Luzzatto a fost un învățat erudit multilateral: el a tradus cele cinci Cărți ale lui Moise și alte câteva cărți din Biblia ebraică în limba italiană, adăugându-le prefețe și comentarii, a scris poezii, cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică, a redactat cărți de poezie
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
din Biblia ebraică în limba italiană, adăugându-le prefețe și comentarii, a scris poezii, cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică, a redactat cărți de poezie, biografii și lucrări bibliografice. S.D. Luzzatto a publicat sute de articole în revistele ebraice ale vremii și a corespondat și schimbat opinii, într-un spirit de înrâurire
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
poezii, cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică, a redactat cărți de poezie, biografii și lucrări bibliografice. S.D. Luzzatto a publicat sute de articole în revistele ebraice ale vremii și a corespondat și schimbat opinii, într-un spirit de înrâurire reciprocă, cu toți ceilalți reprezentanți contemporani ai științelor iudaice. Shadal a avut o
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
nu folosește numai izvoare narative, ci alături de cronici, memorii și anale, el se adresează și documentelor (colecția de diplome a regilor Ungariei) și chiar inscripțiilor romane găsite în Moldova de jos, precum și monedelor antice. Este interesant că Dimitrie Cantemir folosește poezii populare ca izvor al istoriei: astfel, colindele cu "ler, aler, domnul", care ar aminti, după Cantemir, pe împăratul Aurelian, cel care a părăsit Dacia și legenda populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
fondează revista literară "Moldavia". George Călinescu îl caracterizează pe Cavarnali ca fiind un reprezentant al "liricii proletariene moderne a hoinăririi, a umilității diurne din jurul lui Esenin, fără apocalipticul acestuia..." George Meniuc menționa că "vrednicia poetului pornește de acolo că în poezie a coborât integral contemporaneitatea, devenind surpinzător de actual."
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
mai importante din acea epocă: chimie, fizică, astronomie. În ceea ce privește talentul poetic și aptitudinile sale în domeniul astrologiei , acestea i-au adus faima de care avea nevoie ca să ajungă la curtea lui Abd al-Rahman II (822-852), unde își perfecționează cunoștințele despre poezie și se inițiază în arta muzicii. Datorită numeroaselor sale invenții, continuă să frecventeze această curte și în timpul succesorului său, Muhammad I (852 - 886). În timpul acestora, a scris numeroase elogii, prin care lăuda măreția și victoriile lor militare. În ceea ce privește activitatea sa
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
al-Zamaḫšarī, cunoscut sub numele de Al-Zamaḫšarī, (n. 8 martie 1075 - d. 14 iunie 1144) a fost un învățat mu’tazilit de origine persană, care a trăit în perioada abbasidă. Al Zamaḫšarī este cunoscut pentru comentariile sale asupra Coranului și a poeziei preislamice, precum și pentru unele tratate de retorică ("Asas al-Balăġa", „Bazele retoricii”), gramatică, fiqh, geografie. Totodată, este autorul unui dicționar arab-persan, care utilizează dialectul vorbit în Horezm la acea vreme. Al-Zamaḫšarī s-a născut în Zamakshar, Khwarezmia și a devenit un
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
a demnității umane, a responsabilității învățatului față de scrierile sale, a datoriei de a face lumea mai bună, inclusiv prin știință și literatură. Forma concisă, rimată și ritmată a acestor alocuțiuni morale, stilul elevat, împodobit cu expresii rare, cu aluzii la poezia clasică și la tradiții, la proverbele curente, perfecțiunea frazelor echilibrate, a paronomaselor și asonațelor au făcut din "Coliere" unul dintre cele mai studiate și recitate „manuale” de etică. I (Știința și evlavia) Lipsa părinților, sărăcia pe om nu-l doboară
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]