107,915 matches
-
împrumuturilor respective. De exemplu, "pipeline" este pronunțat și [piplin], și [pajplajn]; "gas-oil" „motorină” scris ca în engleză se pronunță [gazɔjl] sau [gazwal], dar se scrie și "gazole", fiind pronunțat [gazɔl]. Între împrumuturile total integrate și cele deloc integrate se situează împrumuturile adaptate. Acestea sunt relativ recente, simțite ca atare, dar cu adaptare sonoră și grafică, de exemplu "bogue" „defect într-un software” (din englezescul "bug"), "disquette" „dischetă” (< engl. "diskette"), și/sau morfologică, de exemplu "débogage" „căutarea și corectarea defectelor într-un
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
sunt la origine manifestări sonore nearticulate, care exprimă bucurie, durere, mânie, mirare, decepție etc., care cu timpul s-au fixat într-o anumită formă sonoră articulată. Unele, din cauza originii lor, sunt asemănătoare în diferite limbi, fără să fie vorba de împrumuturi. Exemple de asemenea interjecții sunt în franceză "ah", "hé", "oh", "pst" etc. Pe lângă interjecțiile de acest fel există și unele create prin conversiune din alte părți de vorbire (vezi mai jos). Onomatopeele imită zgomote prin complexe sonore compuse din sunete
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
parte comună celor două cuvinte. Este vorba la origine de jocuri de cuvinte, de cuvinte create în mod conștient de scriitori sau ziariști într-un scop stilistic, dar unele sunt create de savanți, iar altele de lingviști, pentru a înlocui împrumuturi. Unele s-au încetățenit în limba franceză curentă. Exemple: Există și cuvinte telescopate internaționale folosite și în franceză, precum "motel", "codec" și "modem". Prin acest procedeu se taie o parte dintr-un cuvânt, dar cuvântul rezultat din partea rămasă nu are
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
exclusiv dependentă de agricultură. Ea a fost totodată și o „criză de creștere”, venind după două decenii de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung, care a fost bazată pe executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. Criza a avut doi factori declanșatori imediați: unul de natură internă - compromiterea producției agricole a anului 1899 în urma unei secete prelungite de peste 10 luni - și unul extern - diminuarea posibilităților de atragere de fonduri de pe piețele externe, ca urmare a
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
a veniturilor din importuri, un deficit bugetar fără precedent de 35 de milioane de lei, creșterea nivelului dobânzilor și încetarea creditării, falimente, reduceri semnificative ale aparatului bugetar și cheltuielilor bugetare, etc. Pentru contracararea efectelor crizei guvernul a apelat la un împrumut extern de 175 milioane de lei, în condiții nu foarte avantajoase. Tot la un împrumut extern a fost nevoită să apeleze și Casa de Depuneri și Consemnațiuni, pentru a evita încetarea de plăți. Cu toate acestea, politicile financiar-bugetare ale celor
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
creșterea nivelului dobânzilor și încetarea creditării, falimente, reduceri semnificative ale aparatului bugetar și cheltuielilor bugetare, etc. Pentru contracararea efectelor crizei guvernul a apelat la un împrumut extern de 175 milioane de lei, în condiții nu foarte avantajoase. Tot la un împrumut extern a fost nevoită să apeleze și Casa de Depuneri și Consemnațiuni, pentru a evita încetarea de plăți. Cu toate acestea, politicile financiar-bugetare ale celor două guverne conservatoare care s-au aflat la conducerea țării în această perioadă, conduse de
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
tip capitalist, venind după două decenii de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung. Motorul creșterii economice l-a reprezentat efortul general de modernizare a țării după cucerirea independenței, prin executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. După cum arăta ministrul de finanțe Take Ionescu la prezentarea bugetului anului 1900, România era "o țară care s-a obicinuit de 18 ani să introducă în fiecare an, în viața ei economică, o medie de 45 până la 50 de
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
dublase: de la 117 milioane în 1878, la 236 milioane în 1898. În epocă, numai bugetul Japoniei, după războiul victorios împotriva Chinei, mai cunoscuse o asemenea evoluție. Datorită acestei prosperității economice, România a putut obține în două decenii, după războiul independenței, împrumuturi în condiții relativ favorabile și grație acestora, toate guvernele au sporit cheltuielile provocate de lucrările mari de infrastructură: căi ferate, poduri, docuri, universități, școli, cazărmi etc. În cuvintele lui Take Ionescu: Criza a avut doi factori declanșatori imediați: unul de
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
fost determinată astfel, nu atât de lipsa de lichidități, cât de lipsa unor reglementări specifice ale fragilului sistem financiar bancar românesc. De exemplu, în legea de înființare a Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, din 1876 a fost omisă reglementarea împrumuturilor făcute statului. Acestea nu erau limitate și nu erau garantate material, ci doar prin solvabilitatea morală a statului. Se presupunea că statul, în calitate de garant a tuturor operațiunile casei, era cel mai interesat de menținerea încrederii publicului în această instituție, de pe urma
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
doar prin solvabilitatea morală a statului. Se presupunea că statul, în calitate de garant a tuturor operațiunile casei, era cel mai interesat de menținerea încrederii publicului în această instituție, de pe urma căreia trăgea foloase, deci nu s-a avut în vedere eventualitatea nerambursării împrumuturilor contractate de stat. Criza din 1899-1901 a dovedit că politica de a lega operațiunile CEC numai de creditarea statului nu a fost una prudentă, deoarece criza bugetară a statului și imposibilitatea acestuia de a acționa în ajutorul CEC a atras
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
cursul de schimb atinge maximul istoric în raport cu principalele valute, precum și cea mai mare variație anuală, de 4,76%, (de aproape trei ori mai mare față de media multianuală de 1,62%) Rămânea, pentru rezolvarea crizei, o singură soluție: contractarea unui nou împrumut în străinătate. Generalul Manu, ministrul de finanțe, a încercat să-l contracteze în Germania, dar nu a reușit, considerând condițiile ca nefiind satisfăcătoare. În loc să înțeleagă că piața financiară era slabă în Europa, d-lui s-a gândit la persoana sa
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
finanțe, a încercat să-l contracteze în Germania, dar nu a reușit, considerând condițiile ca nefiind satisfăcătoare. În loc să înțeleagă că piața financiară era slabă în Europa, d-lui s-a gândit la persoana sa; și putând face în primăvară un împrumut relativ ieftin, nu l-a făcut pentru că nu a vroit să admită condițiuni mai grele decât cele obținute de d-nii Ghermani și Cantacuzino. Pe urmă tot a fost obligat să-l facă, și l-a făcut mai rău". În cele
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
și l-a făcut mai rău". În cele din urmă statul român va împrumuta, în anul 1899, suma de de 175 milioane lei, în bonuri de tezaur plătibile în 5 ani, cu o dobândă de 5% pe an. Contractul de împrumut a fost negociat de administratorul Domeniilor Coroanei, Ioan Kalinderu, la recomandarea expresă a regelui Carol I, cu un consorțiu de bănci germane conduse de banca Disconto-Geselschaft. Clauzele împrumutului erau nefavorabile, cerând ca guvernul român să nu mai încheie nici un alt
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
în 5 ani, cu o dobândă de 5% pe an. Contractul de împrumut a fost negociat de administratorul Domeniilor Coroanei, Ioan Kalinderu, la recomandarea expresă a regelui Carol I, cu un consorțiu de bănci germane conduse de banca Disconto-Geselschaft. Clauzele împrumutului erau nefavorabile, cerând ca guvernul român să nu mai încheie nici un alt împrumut până la lichidarea acestuia și nici să nu uzeze de sumele rămase neutilizate încă din creditele anterioare, ele "impunând statului român să-și retragă legile votate și promulgate
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
a fost negociat de administratorul Domeniilor Coroanei, Ioan Kalinderu, la recomandarea expresă a regelui Carol I, cu un consorțiu de bănci germane conduse de banca Disconto-Geselschaft. Clauzele împrumutului erau nefavorabile, cerând ca guvernul român să nu mai încheie nici un alt împrumut până la lichidarea acestuia și nici să nu uzeze de sumele rămase neutilizate încă din creditele anterioare, ele "impunând statului român să-și retragă legile votate și promulgate în suveranitatea sa." La 11/23 aprilie 1899 s-a constituit guvernul conservator
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
neobișnuit de mare până atunci, ce se ridica la 65 milioane lei, pentru lucrări deja angajate, și alte 65 milioane lei pentru lucrări publice în curs de angajare. Pentru consolidarea acestei datorii flotante guvernul recurge în noiembrie 1899 la un împrumut extern de 175.000.000 lei de pe piața germană. În același timp, plata cuponului datoriei externe și a altor angajamente financiare externe reprezenta un alt element de presiune asupra finanțelor publice. Astfel, numai pentru anul 1900 din cantitatea de 119
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
transformat într-un deficit de aproape 30 de milioane." În acest context, măsurile prevăzute nu au mai fost suficiente pentru echilibrarea situației financiare. Începând cu cel de-al doilea an al crizei, 1900, nemaiavând la dispoziție posibilitatea obținerii unui nou împrumut extern, guvernele atât conservatoare cât și liberale au trebuit să identifice alte resurse pentru finanțarea deficitelor, care au cuprins în principal trei seturi mari de măsuri economico-financiare: vânzarea sau privatizarea activelor statului, reforma sistemului de impozitare și reducerea cheltuielilor bugetare
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
continuat să fie, și după ce și-a încheiat misiunea de ambasador ,trimisul special al Israelului în contactele cu Statele Unite în legătură cu implicațiile afacerii Pollard. În anii 1989-1994 Meir Rosenne a fost președintele și directorul general al organizației "State of Israel Bonds" (Împrumutul pentru independență și dezvoltare al Israelului), care se ocupa de vânzarea de obligațiuni pe termen lung ale Statului Israel evreilor din Diaspora. De asemenea a fost membru in consiliul de administrație al Universității Ebraice din Ierusalim. În anul 2010 a
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro. Are corpul bondoc, urechile rotunde. Membrele marmotei sunt scurte și puternice, iar coada este lungă. Talia este de la 46 la 66 cm, cu o greutate cuprinsă
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
care are o mai mare autoritate (spirituală) asupra credincioșilor decât o au ei asupra lor înșiși. Poate însemna o persoană elevată, un maestru (vezi și sintagma "mawlana" - ”maestrul nostru”, ”stăpânul nostru”). A intrat în multe limbi ca un cuvânt de împrumut: de exemplu în persană, ca "mullah". În Maghreb și Andalusia ("mawlay", "moulay)" se poate referi la descendenții lui Muhammad. Totuși, Dumnezeu rămâne autoritatea supremă: Coranul arată în sura 47 (Muhammad): ” Și aceasta, căci Dumnezeu este Oblăduitorul celor care cred, iar
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
cultural Cristian Tudor Popescu evidenția existența mai multor minusuri precum „construcția neglijentă, apelul la prefabricate narative de tipul manuscrisului găsit, dezechilibrul provocat de lungile pasaje de știință popularizată, agreabile în sine, dar intercalate fără o minimă justificare în firul epic, împrumuturile fățișe din Poe, Verne, Wells”; autorul este considerat „inferior” în ceea ce privește structurarea prozei în comparație cu modelele sale occidentale, de la Edgar Allan Poe la Jules Verne. În opinia filologului Petru Iamandi, „pozitivismul destul de evident” al cărții este compensat de „entuziasm” și „observații amuzante
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
înlocuiau transportul rutier tras de cai. Problema nu era limitată la UERL; toate cele 7 linii de cale ferată de tip tube, dar și MDR și Metropolitan Railway erau afectate într-o anumită măsură, iar veniturile reduse făceau dificilă plata împrumuturilor contractate și plata dividendelor. Într-un efort de a-și îmbunătăți situația financiară, UERL, împreună cu C&SLR, CLR și GN&CR au început, din 1907, să introducă înțelegeri tarifare. Din 190, au început chiar să folosească un branding comun, sub
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
anterioare între 1916 și 1922, dând o dată finală pentru cumpărărea terenurilor la 7 august 1924. Deși permisiunile fuseseră menținute, UERL nu a putut strânge banii necesari lucrărilor. Costurile de construcție crescuseră considerabil în timpul războiului și veniturile companiei nu puteau acoperi împrumuturile. Proiectul a devenit posibil când guvernul a introdus "Trade Facilities Act, 1921" prin care Trezoreria putea oferi împrumuturi pentru lucrări publice ca metodă de reducere a șomajului. Cu acest ajutor, UERL a strâns banii și lucrul a început la extensia
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
menținute, UERL nu a putut strânge banii necesari lucrărilor. Costurile de construcție crescuseră considerabil în timpul războiului și veniturile companiei nu puteau acoperi împrumuturile. Proiectul a devenit posibil când guvernul a introdus "Trade Facilities Act, 1921" prin care Trezoreria putea oferi împrumuturi pentru lucrări publice ca metodă de reducere a șomajului. Cu acest ajutor, UERL a strâns banii și lucrul a început la extensia spre Edgware. Președintele-director general al grupului UERL, Lord Ashfield, a dat startul lucrărilor la Golders Green la 12
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
avea importanță și chiar influență în mediul juridic. Termenii din mediul juridic nu sunt, în general, cunoscuți persoanelor din afara domeniului. De exemplu, "restraint of trade" (restricție impusă de un contract), "waiver" (derogare). Există, de asemenea, și o terminologie formată din împrumuturi străine, în special din limbile latină și franceză, cum ar fi "inter alia" (printre alte lucruri), "ad hoc" (ad hoc), "force majeure" (forță majoră). Un alt aspect specific al limbajului juridic este reprezentat de dubleți sau tripleți, structuri lexicale fixe
Traducere juridică () [Corola-website/Science/335213_a_336542]