10,995 matches
-
fost declarat oraș deschis. Liderii francezi le-a cerut soldaților să reziste cu orice preț pe aliniamnetul rârurilor, pentru împiedicarea înaintării armatei germane spre sudul țării. Loara, date fiind așezarea, lățimea și adâncimea sa, trebuia sădevină un obstacol major împotriva înaintării Wehrmachtului. Sectorul dintre Candes-Saint-Martin (Indre-et-Loire) și Le Thoureil (Maine-et-Loire) a fost repartizată Școlii de cavalerie de la Saumur comandată de colonelul Charles Michon. În acest sector se aflau patru poduri care constituiau puncte de traversare de importanță crucială pentru germani. Pe
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
armelor de către armata franceză. La datas de 16 iunie 1940, germanii ajunseseră la Orleans, un oraș părăsit de civili, care fusese bombardat de aviația germană în mod repetat până la acea dată.. Podurile rutiere fusesră distruse de geniștii francezi pentru împiedicarea înaintării germanilor spre sud. Dara podul de cale ferată de la Vierzon nu a fost distrus, ceea ce a permis în celor din urmă germanilor să traverseze Loara. La data de 17 iunie 1949, mareșalul Pétain a adreasat un mesaj armatei franceze cerându
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
germanii au încercat în zorii zilei, la ora 5:00, să traverseze râul și, în ciuda unor piederi grele, au reușit să stabilească un cap de pod pe maul sudic al Loarei. În cele din urmă, germanii au fost opriți în înaintarea lor către Saumur de cadeții școlii de cavalerie și de cadeții unei școli de infaterie, care ajunseseră în zonă de puțin timp. În cele din urmă, germanii care înaintau spre vest spre Angers au reușit să traverseze râul împotriva unei
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
clasică de încercuire - "Kesselschlacht". În timpul discuțiilor pe care le-a purtat cu generalul-locotenent Heinz Guderian, comandantul corpurilor blindate de elită germane, cel din urmă i-a propus o strategie care asigura evitarea grosului armatelor aliate și punea accentul pe o înaintare rapidă a diviziilor blindate spre Canalul Mânecii. O asemenea acțiune ar fi produs prăbușirea frontului inamic prin viteza și surpriza atacului și prin tăierea călor de aprovizionare ale celor mai bune unități aliate. Guderian a fost cel care a introdus în
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
fost cel care a introdus în plan primele elemente reale de „Blitzkrieg”. La început, von Manstein a avut numeroase obiecțiuni la propunerea lui Guderian, temându-se de problemele pe care le ridică un flanc descoperit de asemenea întindere deschis de înaintarea rapidă a tacurilor. Guderian l-a convins în cele din urmă că pericolul unui contraatac francez dinspre sud putea fi anihilat printr-un atac secundar simultan în sudul frontului, pe direcția Reims. În aceste planuri, Guderian punea în aplicare o
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
Rommel și ceilalți generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele, înaintând în forță spre [[Canalul Mânecii] și mai departe, spre porturile franceze [[Calais]] și [[Dunkerque]], cu toată viteza de care erau capabile blindatele, fără să aștepte sprijinul infanteriei. Înaintarea impetuoasă a panzerelor a fost stopată temporar de ordinele lui Hilter de pe 17, 22 și 24 mai. Efectele Planului Manstein au fost devastatoare pentru [[aliații din cel de-al doilea război mondial|armatele aliaților]], acestea din urmă fiind încercuite de
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
armatei franceze pentru respingerea atacului german în timpul "Fall Gelb". A fost conceput de generalul francez Maurice Gamelin în 1940. Planul a primit numele râului Dyle, care străbate regiunea de sud a Belgiei spre Antwerp. Principalul obiectiv al planului era stoparea înaintării Grupului de Armate B (considerat în mod eronat ca cea mai puternică forța germană și, implicit, ca amenințarea principală împotriva liniilor aliate) în Belgia centrală. Franța semnase un tratat militar cu Belgia încă din 1920 pentru eficientizarea eforturilor în domeniul
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
pozițiile de pe râul Dyle, el a jubilat - inamicii căzuseră în capcana germană. Planul D a funcționat practic în favoarea germanilor, care au declanșat atacul principal, așa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupuseseră că aliații urmau să răspundă cu o înaintare în Belgia centrală. BEF și Armatele 1 și 7 franceze au fost încercuite și au înfruntat pericolul anihilării totale. O mare parte a trupelor aliate încercuite pe țărmul Canalului Mânecii a fost evacuată de la Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. Planul D a
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Franța și-a trimis în zonă cele mai bine dotate și antrenate trupe în Belgia în perioada 10 - 12 mai, germanii au pus în aplicare faza a doua a planurilor lor, „lovitura de seceră”, o strâpungere prin Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze, înaintarea spre cursul râului Dyle avea să reducă lungimea frontului aliat în Belgia centrală cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate mai apoi ca rezerve
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe linai frontierei belgiano-franceze, înaintarea spre cursul râului Dyle avea să reducă lungimea frontului aliat în Belgia centrală cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate mai apoi ca rezerve strategice. Executarea acestui plan ar fi salvat o bună parte a teritoriului belgian
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
soldați morți. După căderea fortului, Diviziile 4 și 7 de infanterie belgiană au fost puse în situația să lupte în câmp deschis cu unitățile de blindate inamice. Divizia a 7-a a încercat să își păstreze pozițiile și să oprească înaintarea germanilor pe malul vestic al râului Meuse. Pentru aceasta, belgienii au declanșat câteva contraatacuri. La un moment dat, belgineii au reușit să recucerească podul de la Briedgen și să îl arunce în aer. În alte locuri, precum la Vroenhoven sau Veldwezelt
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
împiedicat pe comandanții belgieni să comunice cu unitățile de pe frontieră. Divizia I "Chasseurs Ardennais" nu a primit astfel comanda de retragere. În schimb, această mare unitate a continuat să lupte grele cu unitățile de tancuri germane, reușind să le încetinească înaintarea. Eșecul forțelor franco-belgiene să apere poarta Ardenilor a s-a dovedit fatal. Belgienii s-au retras lateral în fața atacului inițial și au demolat și blocat rutele de înaintare, ceea ce a dus la oprirea unităților Armatei a 2-a franceze să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să lupte grele cu unitățile de tancuri germane, reușind să le încetinească înaintarea. Eșecul forțelor franco-belgiene să apere poarta Ardenilor a s-a dovedit fatal. Belgienii s-au retras lateral în fața atacului inițial și au demolat și blocat rutele de înaintare, ceea ce a dus la oprirea unităților Armatei a 2-a franceze să înainteze spre nord spre Namur și Huy. Geniștii germani, care nu au întâmpinat nicio rezistență notabilă, au curățat ruta de înaintare fără să poată fi opriți. Întârzierea pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și au demolat și blocat rutele de înaintare, ceea ce a dus la oprirea unităților Armatei a 2-a franceze să înainteze spre nord spre Namur și Huy. Geniștii germani, care nu au întâmpinat nicio rezistență notabilă, au curățat ruta de înaintare fără să poată fi opriți. Întârzierea pe care ar fi putut-o provoca "Chasseurs Ardennais", considerată o unitate de elită, blindatelor germane a fost dovedită în timpul luptelor pentru apărarea localității Bodange, unde Divizia I Panzer a fost oprită timp de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
le-a permis tancurilor germane din Armata a 6-a să străpungă frontul belgian. Situația diviziilor belgiene era disperată: ori se retrăgeau, ori aveau să fie încercuite. Germanii înaintaseră dincolo de Tongeren și se pregăteau să înainteze spre sud spre Namur. Înaintarea germană amenința să ducă la încercuirea întregului Canal Albert și a orașului Liège. În seara zilei de 11 mai, belgienii și-au retras forțele pe linia Namur-Anvers. A doua zi, Armata I franceză a ajuns la Gembloux, între Wavre și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații. Armata a 7-a franceză și-a schimbat direcția de deplasare spre est ca să oprească înaintarea Diviziei a 9-a Panzer la 20 km est de Breda, la Tilburg. În timpul luptelor care au urmat, francezii au suferit pierderi importante, în special ca urmare a atacurilor "Luftwaffe" și au fost obligați să se retragă spre Anvers. Mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
rețeau de comunicații germane. Mai spre sud, garnizoana pozițiilor fortificate de la Namur, (Divizia a 5-a de infanteriei și "Chasseurs Ardennais 2" belgiene și Divizia a 12-a de infanterie franceză) a asigurat apărara poziției și a participat la încetinirea înaintării germanilor prin lucrări de demolare și distrugere. Belgienii au reușit să ducă la îndeplinire singura misiune care le-a revenit exclusiv lor - apărarea liniei Liège-canalul Albert suficient de multă vreme cât să permită restului unităților aliate să se deplaseze pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
2-a franceze trebuiau să asigure protecția spatelui frontului. Corpul de cavalerie Prioux era cam de aceeași forță cu un corp de blindate german și urma să ocupe pozițiile de pe linia Tirlemont-Hannut-Huy. Planurile aliate prevedeau ca acest corp să încetinească înaintarea germanilor spre Gembloux și Hannut până când Armata I franceză ajungea în regiunea Gembloux, săpa tranșee și se pregătea de apărare. Corpul Panzer comandat de Hoepner și cel de cavalerie al lui Prioux s-au ciocnit lângă Hannut pe 12 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
A doua din noaptea de 17/18 mai spre râul Dendre, iar ultima din noaptea de 18/19 mai spre râul Scheldt. Belgienii erau dispuși să abandoneze orașele Brussels și Leuven, mai ales că linia defensivă Dyle rezistase atacurilor germane. Înaintarea blindatelor germane prin Ardeni și a Armatei a 6-a spre Gembloux a produs un efect de domino de prăbușire a liniilor defenisve aliate, armata belgiană, BEF și Armata I franceză fiind obligate să se retragă pe 16 mai ca să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nu fie depășite prin flanc și încercuite. Belgienii, care apărau împreună cu francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze linia Anvers-Namur cu puternice poziții defensive în favoarea unor poziții defensive improvizate pe cursul râului. În zona de sud, generalul Deffontaine și Corpul al VII-lea belgian au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
unei posibile ofensive a fost exprimată clar de regele Leopold. Din punctul de vedere al regelui, belgienii nu erau capabili să declanșeze operațiuni ofensive, dată fiind lipsa blindatelor și avioanelor de luptă. De asemenea, regele a mai subliniat că, datorată înaintării rapide a germanilor, în teritoriul pe care încă îl mai controlau, belgienii mai dispuneau doar de alimente pentru două săptămâni. Leopold nu se aștepta ca BEF să-și pună în pericol propriile poziții doar ca să păstreze contactul cu armata belgiană
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
belgieni nu a avut loc. germanii au adus rezerve proaspete pentru ocuparea breșei Menen-Ypres. Prin această mișcare, germanii aproape că au izolat trupele belgiene de cele britanice. Cele trei divizii belgiene din zonă au împiedicat încercările germanilor de forțare a înaintării prin breșa pe care o ocupaseră, dar situația a rămas în continuare critică pentu aliați. Pe 26 mai a fost declanșată Operațiunea Dynamo. Efective numeroase britanice și franceze au fost evacuate în Regatul Unit pe calea apelor. Până în acel moment
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
acel moment, Royal Navy reușise să evacueze deja 28.000 de oameni din personalul britanic necombatant. Boulogne fusese ocupat de germani, Calais era în pragul capitulării, ceea ce făcea ca doar Dunkirque, Ostend și Zeebrugge să mai fie disponibile pentru evacuare. Înaintarea Armatei a 14-a germane făcea ca portul Ostend să nu mai poată fi folosit pentru multă vreme. În vest, Grupul de Armate A ajunse la Dunkerque și, în dimineața zilei de 27 mai, se afla la doar 6,5
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de vest, BEF fusese obligat să se retragă până la nord de Lille, chiar lângă frontiera franceză. Retragerea britancilor punea în pericol întreg frontul, putând duce la crearea unei breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră a expus flancul Armatei I franceze
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]