12,690 matches
-
venit din satul sus numit, după anul 1918 exact nu putem spune dar pe crucea de mormânt scrie data lui de naștere, anul 1900. Apoi în perioada interbelică când s-a început împărțirea loturilor de pământ, au venit familii din ținutul Hotinului și din satul Mândreștii Vechi, r-nul Telenești. Numărul populației în prezent este de 640 de persoane(bărbați, femei, copii). Datele din arhiva raională amintesc de existența în anul 1949 aici a unui colhoz care se numea „Cutuzov”. Conducotorul acestui
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
satul Temeleuți și "să-l stâlpească". Sulgherul descria astfel faptele sale: "Cu martorii ne-am dus în capul hotarului Timileuților din sus, aproape de fundul Bâcului, unde-s împreună cu moșiile mănăstirii Pobratii, anume Răchicenii și cu alte săliște, care sântu la ținutul Eșului. Ș-acolo ne-au scos la zordicul mănăstirii Pobrata un uric de răposatul Alexandru vodă cel bătrân, ș-altu uric de la Ștefan vodă, fiul lui Alexandru vodă; întru care urice arată toate hotarili Mănăstirii împregiur, din semne în sămne, care
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
principelui Constantin Ilie Contacuzino, ca zestre în urma căsătoriei acestuia cu fiica lui Zarti - Ecaterina. Potrivit Actelor Comisiei pentru Cercetarea nobilimii din Basarabia la 1821 (publicate de Gh. Bezviconi) „Prințul Constantin Ilie, fiul lui Cantacuzino, 28 ani, în retragere, locuiește în Ținutul Iași, căsătorit cu fata Căminarului Zarti, Ecaterina, are o fată, Safta, de 1 an, stăpânește în Ținutul Iași moșia Temeleuți luată ca zestre și pe care sunt 70 curți de săteni”. În anul 1825, satul Temeleuți, parte a județului Orhei
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
pentru Cercetarea nobilimii din Basarabia la 1821 (publicate de Gh. Bezviconi) „Prințul Constantin Ilie, fiul lui Cantacuzino, 28 ani, în retragere, locuiește în Ținutul Iași, căsătorit cu fata Căminarului Zarti, Ecaterina, are o fată, Safta, de 1 an, stăpânește în Ținutul Iași moșia Temeleuți luată ca zestre și pe care sunt 70 curți de săteni”. În anul 1825, satul Temeleuți, parte a județului Orhei, figurează în documentele de arhivă ca sat locuit de țărani (categorie socială de agricultori, juridic liberi dar
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
est, culmile Carpaților Orientali la vest, râurile Ceremuș și Nistru la nord, râurile Milcov, Putna, Siret și fluviul Dunărea la sud. Prin tradiție, teritoriul Principatului Moldova era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, ele însele împârțite în "Ținuturi" (Cernăuți, Onut ulterior devenit Hotin, Soroca, Strășineț, Câmpulung, Suceava, Dorohoi, Hârlâu, Orhei, Neamț, Roman, Cotnari, Iași, Lăpușna, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea), Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
ordin genetico-molecular sugerează că diversitatea tigrilor nu este atât de mare încât să impună repartizarea lor în atât de multe subspecii. Tigrul siberian ("Panthera tigris altaica"), cunoscut și ca tigru altaic, ussurian, manciurian sau chinez de nord, populează, în general, ținuturile Primorsk și Habarovsk și, într-un număr redus, nord-estul Chinei (provinciile Heilongjiang și Jilin) și Coreea de Nord. Ultimele două recensăminte (1996 și 2005) au scos la iveală o populație de 480-520 indivizi, care trăiesc într-un areal neexplorat — aceasta fiind cea
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
forțelor armate ș.a. Tigrul bengalez este animalul național al Indiei și al Bangladeshului și apare pictat pe steagul mișcării separatiste „Tigrii eliberării din Tamil-Eelam” din Sri Lanka. Tigrul siberian este animal național al Republicii Coreea. Este reprezentat pe drapelul și stema ținutului Primorie, stema ținutului Habarovsk și alte simboluri heraldice ale localităților din împrejurimi. Apare într-o reprezentare mai puțin fidelă și pe stema orașului Irkutsk. În urma unui sondaj realizat de Animal Planet, tigrul a fost votat ca animal favorit de cea
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
Tigrul bengalez este animalul național al Indiei și al Bangladeshului și apare pictat pe steagul mișcării separatiste „Tigrii eliberării din Tamil-Eelam” din Sri Lanka. Tigrul siberian este animal național al Republicii Coreea. Este reprezentat pe drapelul și stema ținutului Primorie, stema ținutului Habarovsk și alte simboluri heraldice ale localităților din împrejurimi. Apare într-o reprezentare mai puțin fidelă și pe stema orașului Irkutsk. În urma unui sondaj realizat de Animal Planet, tigrul a fost votat ca animal favorit de cea mai mare parte
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi și altor localități din Caucaz. La
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Județul Mureș este atestat documentar din 1409 an în care regele Sigismund de Luxemburg a răsplătit vitejia locuitorilor din Cașin și din satele învecinate și a dezlipit acest ținut de ținutul Ciucului, oferindu-i administrație proprie. În 1462 Matei Corvinul întărește hotărârea lui Sigismund prin diploma de la Mediaș, confirmând prin aceasta dreptul locuitorilor de a-și alege judecători și conducători în război. Deși formarea județului ca teritoriu de sine stător cu
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
Sus, la est cu satul Hlinaia la sud-est cu satul Gordineștii Noi, și la sud cu satul Gordinești. În 1841 și în 1846, două grupuri mari de familii din Tîrnova (Oprea, Haret, Spatari, Banari, Rusu etc.) s-au strămutat în ținutul Ackerman, acum, raionul Ștefan Vodă, și au fondat două sate: Antonești și Ștefănești . În prezent, circa 80% din locuitorii satului sunt români, 18 % sunt de origine ucraineană, 1% ruși și 1% alte etnii. Aici functionează: Oficiul medicului de familie, o
Tîrnova, Edineț () [Corola-website/Science/305980_a_307309]
-
de întăritură de la Vasile Lupu Vodă, emisă în 1643, pentru moșia Stoicani, în care se arată că ea se hotărnicește cu "Pripiceni". La 17 septembrie 1646 același domn al Moldovei întărește mănăstirii Golia din Iași un șir de moșii din ținutul Soroca, printre care și satul Cereșnovăț, indicîndu-se hotarele: "drumul Alaciului, drumul ce vine de la Peripeceni și merge spre Stoicani". La 11 iunie 1742 domnul Moldovei Constantin Mavrocordat dă " O carte de hotărît la Costandinache, vel căpitanul de Soroca i Andronache
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
purces peste vale și ne-am suit în deal în" Dubna Veche"" În octombrie același an la hotărnicirea moșiei Stoicani participă și "vornicul Mihalache Perciun ot "Pripiceni"". În cadrul recensămîntului din 1772-1773, satul Pripiceni, situat în ocolul Cîmpului de Jos al ținutului Soroca, au fost înregistrați 20 capi de familie. Proprietar al moșiei era paharnicul Neculae Ruset, dar el nu avea nici un supus. Cei 14 moldoveni de aici erau considerați țărani liberi. Mai trăiau în sat 2 fețe bisericești și 4 văduve
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
numire — se vede anterioară celei de astăzi — Salcieni ceea ce e aproximativ Mihaileni. Din acel document de recesamint mai aflăm că erau înregistrate 92 de gospodării, în sat, iar 12 gospodari erau ale unor legionari de la munte, veniți din satul Burdujeni, ținutul Suceava [astăzi Mihaileni județul Botoșani] De dincolo de Prut își au originea de familii cum mai sînt și astăzi Mihaileni - Ursu, Esanu, Ciocanu, Lupașcu. La 1837, de acum după ce Basarabia fusese anexată, conform păcii la București, la Rusia țarista s-a
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
Aron Vodă (Tiranul) care a domnit între anii 1592-1595 și este descrisă de „Noi Aron Vodă, bojiiu milostiviiu gospodării zemli Moldavsvkoi, Iată viind înaintea noastră și înaintea ălor noștri boiari mari și mici, Slugă noastră Ghiorghi Bolbocel, din Chirileni, din ținutul Eșului, niau adusu mărturie de la mulți oameni buni și anume - Groze din Micești și Lazor Bohletic din Bobletici și Chirică de acolo și Chirilă din Condrești (Condrătești) și Dînga ploscariu de acolo..., si Toader Cârlan ot Dumbrăvița, precum iau vîndutu
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
1792, 1794 și 1799. Și întotdeauna răzeșii din Hristici au prezentat dovezi concludente. 1 iulie 1716. Satul Hristici e pomenit ca fiind un hotar cu locul domnesc al târgului Soroca. 1772-1773. Hristicii se aflau în Ocolul Nistrului de Sus al ținutului Soroca. Cel mai mare proprietar de pămînt era boierul Isacescul. 31 de case de locuit, 2 fețe bisericești, 27 de moldoveni liberi, 2 văduve (Moldova în epoca feudalismului, 1837, Chișinău, 1975, vol. II, p. I, pag. 164). 1774. Moșie răzeșească
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
și Arsenie Eftenie din Hristici depun plîngere asupra decedatului șetrar Vasile Carp, cum că le-a luat moșiile ce le aveau la Cuhurești și Vanțina (ANRM), f. 2, INV. 1, U.P. 257. 1817. Satul Hristici din Ocolul Mijlocului al ținutului Soroca era unul cu bunăstare înaltă. S-au înregistrat: 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 3 mazili, 68 de gospodari , 5 văduve, 11 burlaci; în total - 86 de bărbați, 5 văduve. Moșie răzeșească și avea 300 f. fînaț, 400 f.
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
la Conferința de Pace de la Paris, condusă de Ion Pelivan, pentru problema recunoașterii realipirii Basarabiei la România. După al doilea refugiu din Basarabia (1944) se stabilește la Iași. Scrieri: "Ucraina", "Hotarul lui Halil-Pașa", "Cele două ceasuri", "Lituania". Menționăm și studiul "Ținutul Sorocii", publicat de Gheorghe Năstase în revista "Viața Basarabiei", 1942, nr. 3-4. La Hristicii a fost dezvelită placa memorială dedicată lui Gheorghe Năstase, iar Gimnaziul din localitatea sa natală, Hristici, îi poartă numele. Mina Lozanu (n. 4 sept 1929). Doctor
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
o vor auzi, citindu-se că domnia mea am dat și am întărit credinciosului și cinstitului nostru boier, jupan Ianachie postelnic, dreptile lui ocine și cumpărături, din dreptele lui direse: satul Stolniceni pe gîrla și satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a fost cumpărătura de la Păscălina cheaghina lui Lupul Stoici logofăt și de la fiul lui Ionașcu Stoici, pentru opt sute și cincizeci de ughi de galbeni... Și deasemenea satul Cucueații în ținutul Iași pe care la cumpărat
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a fost cumpărătura de la Păscălina cheaghina lui Lupul Stoici logofăt și de la fiul lui Ionașcu Stoici, pentru opt sute și cincizeci de ughi de galbeni... Și deasemenea satul Cucueații în ținutul Iași pe care la cumpărat de la Coste și de la sora lui Ticea, copiii Agafiei și a lui Nasture, nepoții lui Cirțiu și Necoriță, fiul Magdalenii, nepotul lui Ivan și Isac și sora lui Coschița, copiii Stancăi, nepoții lui Stan cel
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Alt document ce semnalează satul Cucueți este o scrisoare ce datează cu 9 iunie 1790 “Constantin Mere Acre sănătate! Iată aici au trimis bade Ioniță Zosăn și cu fiul Dumitraș un izvod de cîte moșii șunt în partea dumisale la ținutul Sorocii. Vai nici de cum să nu Vă atingeți de moșiile dînsului Răspopeni, Roșcani, Cucueții, Foleștii i Trăistenii. I Canta spătar” Satul este pomenit într-un document ce datează cu 27 septembrie 1830. Un oarecare locuitor al satului Borosenii-Noi a fost
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
3 școli mijlocii, 15 școli de 7 ani, 16 școli începătoare, în care învață 8137 copii fără plată. Tot în acest număr este arătat că în raion activează 42 arteluri agricole. După ocuparea Basarabiei în anul 1940 de către URSS în ținut au început transformări socialiste. Conform doctrinei staliniste, acestea puteau să aibă loc doar în condițiile luptei de clasă. De aceea regimul a început acțiuni de teroare împotriva foștilor moșieri, proprietari de întreprinderi, ofițeri, împotriva foștilor membri activi ai partidelor politice
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la munci comunitare, între altele la extinderea plantațiilor de viță de vie în Galia, Pannonia și alte ținuturi, cu scopul de a relansa economia în acele teritorii devastate. În 279-280, Probus era, potrivit lui Zosimus, în Rhaetia, Illyria și Licia, unde a condus bătălii cu vandalii. În aceiași ani, generalii lui Probus i-au învins pe blemienii nubieni în
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
Pe firul de păianjen al memoriei". Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul , dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește: "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]