10,860 matches
-
consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului și ale animalului, sunt inventați zeii. Aceștia au și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea tainică și mitică, noțiunile cosmologice trec În mâinile capilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oricare alta; cu o singura excepție: nu se fac identificări Între persoane de sex opus. Este evident că acest proces de nivelare face ca mentalitatea teologică egipteană să devină destul de complicată, Însă astfel se ajunge la conceperea unității naturii divine, ascunse În spatele numelor și Înfățișărilor sale diferite. Zeilor despre care am vorbit până acum li se adaugă alții, de natură foarte diferită. Înainte de toate trebuie amintit cultul obiectelor, plantelor, animalelor. La Heliopolis, coloane, pietre ridicate sunt considerate simboluri divine, Încărcate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
organizat după criteriile pe care l-am descris În paginile introductive. Există zei ai orașelor, ai soarelui, ai cerului, ai stelelor, ai pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor naturii. Această lume divină a piramidelor dezvăluie, În racursí și ascunsă În spatele funcției rituale funerare, o vitalitate complexă. În ceea ce-i privește pe zei, În unele aluzii fugare se Întrevede deja o mitologie: Aceasta este gheara lui Atumxe "Atum", cea care este pe vertebra gâtului lui Nehebkau și care a Înăbușit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul și locul pentru ofrande nu mai coincid. Mormântul este săpat În muntele vestic, Într-o vale destul de ascunsă, astfel Încât defunctul, pătrunzând În Întunericul hipogeului său, imită de fapt parcursul soarelui la apus: iar pe pereții posibilului parcurs nocturn sunt scrise texte care par a fi fost compuse chiar În această epocă și care reiau un motiv apărut deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor cu o viață ascunsă, diferită de cea practică, dar nu mai puțin reală. Astfel, defunctul devine capabil să se bucure de ofrandele a căror revărsare În mormânt este reprezentată ca o transferare variată din lumea aceasta În lumea de „dincolo”. În orice caz, mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În limbajul nostru turistic și arheologic. Pregătirea acestor morminte presupune prezența În apropiere a unui grup de muncitori, sculptori, pictori, scribi Împreună cu personalul lor organizator și serviciile lor (grădinari, pescari, sacagii ș.a.m.d.). Este o localitate În deșert, oarecum ascunsă, care a avut o viață complexă În timpul dinastiei a XVIII-a, mai ales În perioada ramsidă și care a fost abandonată de locuitori atunci când obiceiul funerar s-a schimbat și nu a mai fost nevoie de ei. Au rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ordine care ar putea reflecta o anumită ierarhie, creată Însă tot din perspectivă publică și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În teonime Încorporate În antroponime este cea care a reflectă aspecte ascunse ale devoțiunii populare, fidelă mai ales entităților divine și formelor foarte arhaice. Documentele mitologice, scrise Într-o limbă aulică și arhaizantă, apar cu câteva secole Înainte de textele cultuale, iar fixarea lor În scris a selectat doar o mică parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca să se formeze fulgere. Căci, de vreme ce raportează totul la divinitate, ei sunt de părere nu că fulgerele vestesc ceva fiindcă s-au produs, ci că se produc ca să vestească ceva”1. Așadar voința divină este prin natura ei tainică, inexplicabilă, ascunsă ochilor obișnuiți, și se manifestă În semne complexe, de nedescifrat În lipsa codurilor pe care le au posesorii științei auspiciului, care interpretează aceste semne pe baza unor clasificări minuțioase ce atribuie caracter pozitiv sau negativ unor persoane, lucruri, animale, fenomene naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa sau •ta este deci de origine indo-iraniană. Aceasta se găsește la baza unui „misticism arian” (Kuiper, 1964), marcat de experiența luminii interioare și a veghii Împlinite de „ochiul sufletului” sau de o iluminare care consta În pătrunderea celor mai ascunse mistere ale existenței (Gnoli, 1979b, 1987a). 2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂUTC "2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂU" 1. Zoroastru și G³th³tc "1. Zoroastru și G³th³" În limba iraniană străveche În care s-a transmis, mai Întâi oral, pentru o lungă perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate fi aleasă cu grijă sau unele detalii pot rămâne ascunse. Probabil, uităm prea des sau prea repede că imaginile sunt cernute, că unghiul de vedere și încadrarea sunt atent studiate și chiar secvența imaginilor și momentul în care ne sunt prezentate nu sunt întâmplătoare, ci după strategii bine elaborate. E
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
din Sibiu. Istoricul zidirii (în colaborare), Sibiu, 1908; Cuvântări și predici ale unui teolog, mai târziu cleric român în țară sub stăpânire străină, I-VIII, București, 1923-1939; Pagini dintr-o arhivă inedită, îngr. și introd. Antonie Plămădeală, București, 1984; Note ascunse. Jurnal, Cluj-Napoca, 1999. Culegeri: Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1901. Repere bibliografice: Romulus Cândea, Patriarhul Miron Cristea, „Candela”, 1925, 3-7; Ion Rusu-Abrudeanu, Înalt Prea Sfinția Sa, Patriarhul Miron Cristea. Omul și faptele, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
mai e nimic de făcut, întrebarea „ce e de făcut?“ se pune, înseamnă că este totuși ceva de făcut. Înseamnă că se pare că nu mai e nimic de făcut, înseamnă că am renunțat prea devreme, înseamnă că ceva firav, ascuns, neînsemnat, ceva care pesemne că nici nu are aparența facerii - mai este de făcut. Ceva modest, ceva palid, ceva nespectaculos, ceva care ne-a scăpat din vedere tocmai pentru că era atât de neînsemnat, ceva la care lumea nu se gândește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului între destin și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei conștiente finite. Despre menire nu se poate vorbi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în loc să cunoască ocrotirea, este trecut acum în regimul distrugerii. În distrugerea apei, a pământului și a cerului eu fac experiența unei izolări esențiale care este totodată condamnarea mea. Câtă vreme acelea există, slăbiciunea dependenței ca temei al puterii mele rămâne ascunsă. Abia distrugându le, acest temei ajunge vizibil. Încetând să ocrotesc, am devenit singur. Dar pentru că temeiul puterii mele este dependența, independența singurătății îmi este refuzată și eu nu pot, asemeni celui puternic în sine, să mă retrag în ea. Singurătatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai mult decît de două ori mai mari: Constantin Dobrogeanu-Gherea numea mizeria lor Neoiobăgie. Sergentul care făcea recrutări își făcea apariția în pragul colibelor țăranilor și le lua copiii în noua armată. Dincolo de toate acestea se aflau intangibilele interese străine ascunse. Producția de petrol a început pe la sfîrșitul secolului. Ea se afla în cea mai mare parte în proprietatea străinilor și era dirijată de aceștia. Erau implicați în proprietatea asupra căilor ferate și în construcții, așa că și-au făcut apariția concesiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scriitorii noștri, ei mai ales, să-și întoarcă mințile și inimile iubitoare spre popor". Acțiuni nobile inițiate de preoți, învățători sau moșieri puteau arăta calea spre țărani. "Cărțile către și pentru popor; un suflet măreț este în căutarea vieții. Genii ascunse așteaptă deșteptarea, ca un izvor care cere lumină. Din acest izvor vor țîșni afară genii ascunse ca lovite de toiagul lui Moise. Acolo se află puterea și viitorul nostru"153. Programul acesta trebuie înțeles ca un apel social propagandistic de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nu încercați să schimbați natura lucrurilor!" Analiza lumii noastre făcută de Iorga este simplă: el vedea calea viitoare a unei națiuni nu ca pe o repetare, ci sub forma unei continuări firești a celei din trecut. Pentru Iorga, forțele culturale ascunse venind din trecut erau atotstăpînitoare. Ultimele evenimente i-au dat mare dreptate. Nu-i era necunoscut dictonul lui Saint-Just: Nimeni nu poate domni fără să greșească". Înțelegea și faptul că lumea stă pe o muchie de cuțit și că relațiile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bonn, i-a avertizat pe Dutschke și pe prietenii lui să nu se joace cu focul. „Fascismul de stânga”, i-a amintit el liderului SDS, e la fel de letal ca și cel de dreapta. Cei care vorbeau cu ușurință despre „violența ascunsă” și „toleranța represivă” a pașnicei Republici de la Bonn - și care obligau autoritățile la reacții represive prin actele lor voluntare de violență reală - nu știau ce fac. În luna martie a anului următor, În timp ce liderii studenților radicali Îndemnau fără preget la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
familiarizați cu vocabularul justificator al violenței, nu avuseseră nici un rol În formularea acestuia. Ei erau infanteria terorismului. Pe de altă parte, Îndeosebi În Germania de Vest, energia emoțională investită În ura față de Republica Federală avea surse mai adânci și mai ascunse decât giumbușlucurile retorice prost adaptate ale radicalismului de secol al XIX-lea. Dorința de a prăvăli edificiul securității și stabilității În capul generației părinților era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luptă cu propriile conștiințe și cu represiunea politică. Ca și alte filme germane contemporane, Deutschland im Herbst etalează un considerabil talent artistic În prezentarea Germaniei de Vest drept un stat polițienesc, Înrudit cu nazismul cel puțin În apetența-i (deocamdată ascunsă) pentru oprimare și brutalitate. Horst Mahler, un terorist cuprins oarecum de remușcări, aflat pe atunci În Închisoare, explică În fața camerei de luat vederi că apariția unei opoziții extraparlamentare În 1967 a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau dispuși să admită adepții lor. Iar dacă stânga contempla admirativ de zeci de ani „producția” comunistă la Întrecere cu cea occidentală, la Începutul anilor ’70, atât la dreapta, cât și la stânga s-au făcut auzite voci care demascau costurile ascunse al progresului, productivității și „modernității”2. Revoluția ecologistă modernă avea așadar două avantaje: era o ruptură cu soluțiile brutale din trecutul apropiat și avea rădăcini Într-o istorie mai Îndepărtată, imposibil de rememorat, dar liniștitoare ca atavism. Ecologismul (ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Guvernele nu mai exercitau un monopol asupra cunoașterii, iar istoria nu putea fi prelucrată sumar În folosul politicienilor. și nici nu era, În cea mai mare parte. Istoria era amenințată În Europa nu de distorsionarea deliberată a trecutului În scopuri ascunse, ci tocmai de ceea ce, la prima vedere, este un complement firesc al cunoașterii istorice: nostalgia. În ultimele decenii ale secolului, publicul a manifestat o fascinație tot mai mare pentru trecut ca artefact izolat, cuprinzând nu amintirile recente, ci pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]