13,186 matches
-
la care scriu se află un bătrân gramofon, dezarticulat. Discul verde, mat, pe care o placă de ebonit, într-un plic original îngălbenit, "Columbia New Process Record", cuprinde melodii gâfâite, probabil scâlciate de folosință îndelungată, cu două persoane idilice, un bunic jovial, pictat cu stângăcie, alături de o consoartă cu păr alb și ochelari, împletind ceva. Pe o parte "Cătănie", cântat de I. Corescu, "acomp. de orch. Ardeleneasca, Roumanian". Bătrânii, fără îndoială, ascultă "Cătănie", cu ochii și urechile îndreptate către enorma pâlnie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bolovani cobora abrupt la Nistru. Foarte aproape de casa noastră, dar jos, în vale, chiar lângă apa fluviului, se afla un pichet de grăniceri. Cei câțiva ostași purtau o uniformă care mi se părea imperială. Veneau deseori la noi. Locuiam cu bunicii de mamă, iar bunica, o femeie care era de o mare frumusețe, frumusețe a chipului și a sufletului, le împărțea grănicerilor din tot ceea ce pregătea la bucătărie, oferindu-le, mai ales, o atmosferă de familie. Mă simțeam fericit fiind primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o carte pe care nu o pot citi, ca o nedumerire. Mai târziu am înțeles dacă se poate spune, înțeles, că moartea constituie o mare absență. Pe la șase ani eram foarte preocupat de această absență pe care o raportam la bunicii mei, aflând că, dânșii fiind bătrâni, sunt cei mai periclitați de a deveni "absență". Mă mir acum de profunda durere, de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Fedeleș, în schimb, ne-a vorbit despre Epicur și Horațiu de parcă i-ar fi adus printre noi. Am omis pe mulți. La o singură conferință nu am luat parte pentru că plecasem la Soroca cred că ultima mea vară petrecută cu bunicii de la Soroca. Panaitescu mi-a scris acolo. Am încă scrisoarea. După ce îmi relatează că Profesorul Ballif, de la Spitalul Socola, a vorbit despre sifilisul nervos, adăugă: păcat, cum te știu cam sifilitic, și cum vrei să fii doctor, vei ajunge asistentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mașina. Am trecut pe lângă cimitir și l-am surprins pe prietenul meu tânăr venind și el spre casă. Am oprit mașina. Era cam încurcat, parcă ceva nu era în regulă. Fusese la cimitir să-și ia, singur, rămas bun de la bunicii lui, ceilalți, dinspre mamă. S-a urcat, îngândurat, dar în banca din spate, nu alături de mine, ca de obicei. Tăcea. Simțeam de ce; îi simțeam nostalgia înaintea plecării. L-am privit o clipă în oglinda retrovizoare. Avea o lacrimă în colțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de repede, încât nu aveam timp să formulez măcar o impresie. Bineînțeles, am aflat într-o zi ce era în ladă; erau scrisori, multe fotografii și nu mai știu ce acte ale unor proprietăți din Basarabia, de unde, din Soroca, erau bunicii la care stăteam; nu mai trebuie să spun că aceste "proprietăți", o casă, o vie, o livadă, s-au pierdut pentru totdeauna, că le-a înghițit istoria. Bunica mea, o femeie cu puțină carte, devenise (fiind o cititoare pasionată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai larg a ceea ce literatura anglo-americană a numit fiction and travel books și novels of adventure 4. E de amintit că Stevenson a avut o bogată experiență a vieții pe mare, care a venit din călătoriile făcute cu tatăl și bunicul său, ingineri în Lighthouse Commission, dar și din călătoriile proprii. Tururile îndelungi făcute cu iahturile și vasele mai mari pe lângă coastele Scoției, Franței, peste Atlantic și Pacific și-au pus amprenta asupra imaginației autorului și au dat sursa autenticității descrierilor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Lupan și francezul Pierre Vaillant, care-l cumpăraseră din Istanbul, pentru a căra marfă și a strânge bani, în vederea unei plănuite călătorii spre Țara de Foc. Ea urma, întrucâtva, o mai veche dorință a lui Charles Darwin, un apropiat al bunicului lui Pierre, la care tinerii găsiseră o scrisoare a renumitului naturalist. Pierzând un prieten, o corabie și un vis, Anton Lupan a abandonat, pentru o vreme, speranțele și s-a întors în țară. Pe malul Sulinei, însă, lângă far, a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
al XIX-lea, pe Marea Neagră și litoralul mediteranean. La prima întâlnire cu câțiva din viitorul echipaj, de pildă, sub puntea barcazului grec Penelopa, Anton Lupan a discutat și despre pirați, pe care, probabil, îi întâlnise în arhipelagul elen. Moș Leon, bunicul lui Pierre, fusese corsar foarte dibaci și viteaz, cu dese incursiuni dinspre Saint-Malo spre coasta Angliei, în jurul lui 1825, alături de căpitanul Philip Herald. Jefuiseră conacele celor bogați și dăruiseră din pradă nevoiașilor, asta până când fregatele regale i-au surprins, pe
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Domnului. Acea lume trăia cu mijloace aproape medievale într-un mod de viață care respecta ciclurile naturii. Doar două lucruri exterioare au tulburat liniștea așezată peste un copil de țară, ocrotit de societatea mare în interiorul societății mici: veștile despre „frații” bunicii mele, întemnițați pentru credința lor și percepția dură și directă a unui fenomen care nu mai apărea decât în poveștile bunicului din prizonieratul la ruși: colhozul. Am înțeles sensul acestui cuvânt într-o primăvară în care, inspectând holda mea, i-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au tulburat liniștea așezată peste un copil de țară, ocrotit de societatea mare în interiorul societății mici: veștile despre „frații” bunicii mele, întemnițați pentru credința lor și percepția dură și directă a unui fenomen care nu mai apărea decât în poveștile bunicului din prizonieratul la ruși: colhozul. Am înțeles sensul acestui cuvânt într-o primăvară în care, inspectând holda mea, i-am găsit pe alții la arat. Când m-am întors să întreb de ce, răspunsul a fost: „N-ai auzit c-a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două decenii de comunism. Ideea de progres al generației viitoare față de cea prezentă și de cele trecute a funcționat în ceea ce mă privește ca un primum movens. Bunicii aveau studii elementare, mama studii medii, iar eu urma să intru în prima tranșă de persoane cu studii universitare. Aceasta însemna parcurgerea unui traseu școlar în care trebuia construită o autobiografie solidă sau însemna măcar să am una care să nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
austro-ungar. Înțeleg rațional răul produs de stalinism cam la fel cum înțeleg occidentalii, la sfârșitul secolului XX, răul produs de comunismul totalitar. Ca pe o poveste a vieții altora. Intrarea mea în „viața politică” s-a produs în 1964. „Frații” bunicii fuseseră eliberați, ca și ceilalți deținuți politici rămași în viață. Trupele sovietice erau deja departe de noi, iar Gheorghiu-Dej se distanțase față de planul lui Hrușciov despre diviziunea muncii în CAER. Pe atunci eu eram o fetiță de nouă ani care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
tricolor. Între cele două momente de negrăită plăcere a recunoașterii sociale s-au strecurat schimbări de fond. Murise Gheorghiu-Dej în martie 1965. N-am știut cum să reacționez. Nu-mi venea deloc să plâng după el, așa cum făcusem la moartea bunicului, cu puțin timp în urmă. Părinții nu păreau triști, ci doar îngrijorați că „vine altul și o cârmește iarăși spre ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
decât din filme: banane, curmale și ananas. Sigur că puteți zâmbi ironic: „When I was young, and the world was full with wonder...”. Poate unii dintre dumneavoastră îmi înfierați părinții cu „mânie democratică”. Vă pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
colonizate cu o ovreime galițiană chemată să înființeze afaceri prospere. În treacăt fie spus, această ovreime va constitui elementul începător al păturii de mijloc moldovenești, cu consecințe importante în istoria țării. Lângă Buciumenii întăriți de Alexandru cel Bun popii Iuga, bunicul celui mai înverșunat dușman al lui Ștefan cel Mare care a fost logofătul Mihu, se întemeiază o altă vatră devenită cu timpul târg: Folticenii lui Stan Pântece. Destinul acestuia avea să fie deosebit de al celorlalte târguri care vor rămâne centre
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în brațe. Abia atunci m-a cuprins spaima. Cutremurul trecuse, dar groaza de pe chipuri mia trezit alta, asemenea celei stârnite de scorpia din basme. Colț cu Palatul telefoanelor, străduța care lega Râpa Galbenă cu Lăpușneanu dispăruse. În drumul nostru către bunicii care ședeau pe strada Fătu, treceam pe ulicioara asta, pe lângă o sinagogă. A doua zi după cutremur Soltana nea dus să vedem ce era cu bunicii. Chiar dacă pare curios, pe vremea aceea nu puteam comunica prin telefon, pur și simplu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care picta. Nouă, copiilor, ruda aceasta ne dăruise două marionete zugrăvite pe bucăți de carton: un Pinocchio și o Alba ca Zăpada, blondă și cu ochi albaștri. Dacă le trăgeai de sfori, bâțâiau din mâini și din picioare. Gravi, atât bunicul cât și bunica se bucurau la vederea noastră; după întâmpinare își vedeau însă de treburi, pe noi lăsându-ne să facem ce știam noi mai bine. Bunica le supraveghea pe fete, care țineau gospodăria; scufundat într-un șezlong, bunicul cetea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
atât bunicul cât și bunica se bucurau la vederea noastră; după întâmpinare își vedeau însă de treburi, pe noi lăsându-ne să facem ce știam noi mai bine. Bunica le supraveghea pe fete, care țineau gospodăria; scufundat într-un șezlong, bunicul cetea ziarul și sorbea cafeaua. Pensionar și cu o droaie de fete, asta era unica lui preocupare. Din păcate, în timpul războiului, atât casa noastră din Sfântul Atanasie cât și cea din Fătu au fost distruse de bombe. Pe locul lor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nr. 1, devenit în 1956 liceul „Mihail Sadoveanu” și redevenit după revoluție, Colegiul Național. Particularitatea care mă leagă de venerabila instituție este faptul că, în cuprinsul a mai bine de un secol, patru generații din familia mea lau absolvit: fratele bunicului (1900), tata (1925), fratele tatii, un văr, eu însumi și toți cei trei nepoți ai mei (ultimii în 2007). De-a lungul deceniilor seria de absolvenți din care am cinstea să fac parte s-a dovedit foarte unită; îmi place
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ce nu voiau să fie prinși la cătane. În 1973, bătrânul Niculiță Cojocaru din Palanca, care pe-atunci împlinea 93 de ani, mia explicat că numele Cojocaru îi vine din adopție, prin naștere fiind Popovici. L-a chemat Popovici pentru că bunicul său a fost preot în Palanca. Acel popă Toader din Palanca s-a născut dintrun hainal picat de peste munte. Cuvântul unguresc hainal (pronunțat hoinol) înseamnă în românește luceafăr. Era porecla pe care o căpătau fugarii care traversau munții pe plai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
preot la Brusturoasa iar Alexandru și Ruxanda stabilindu-se în Iași. Ruxanda a ajuns soția colonelului Adam, comandantul Regimentului 13. Alexandru, căruia, ca fecior al unui Toader, în școală i sa zis Teodoreanu, a fost tatăl lui Osvald Teodoreanu, adică bunicul scriitorilor Păstorel și Ionel Teodoreanu. Deși ieșenii păstrau legătura cu rudele din Palanca (ca fecior al lui Neculai Popovici, preotul din Brusturoasa, bătrânul Niculiță Cojocaru era văr drept cu Osvald Teodoreanu), totuși componenta ardelenească a familiei Teodoreanu n-a fost
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care sau izbit de toate aceste mărginiri cunosc jocul de-a baba oarba pe care erau nevoiți să-l facă pentru a menține învățământul la un nivel superior. Emanuel a fost o victimă a doctrinelor de atunci. Crescut de un bunic care făcuse războiul în Est, băiatul era educat în anume fel. I se încleștau dinții când trebuia să pronunțe pe un ton exaltat sintagme ce-i păreau sloganuri: eroismul comunist, viitorul de aur al omenirii și alte baliverne de acestea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
acestei Eparhii. În ceea ce-i privește pe stulpicănenii de astăzi, aceștia nu au prea multe informații despre consăteanul lor, Nicolae Cotlarciuc. În prezent, în Stulpicani, se află o rudă a mitropolitului. Este vorba despre inginerul silvic, Vasile Cotlarciuc, a cărui bunic a fost văr primar cu mitropolitul Nectarie, dar din păcate, nici acesta nu deține informații despre rudenia sa. Nici bătrânii satului, cei care au în jur de 80 de ani, nu pot spune nimic despre acesta. Se știe doar că
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
perioada în care eu eram student. Îmi amintesc ce mândru era și cu câtă bucurie îmi explica mie că se descurcă la toate, chiar și la matematică. Locomotiva a devenit „calul” său de cursă, și ce cal! pur sânge arab. Bunicul după mamă (numai pe el l-am cunoscut) era în acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]