11,155 matches
-
sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alăută, știa toate hanurile, hangii și slujnicele lor, și, cu toate că era un simplu 553 G. Chaucer, op. cit., p. 32. 554 Ibidem, pp. 32-33. 555 Ibidem, p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și mai indezirabil cu putință. Pe drumul spre Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
elogiul adresat poeților francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neam, frumoasă și bine crescută, pe care firea o înzestrase mai mult ca pe orișicare alta cu frumusețe sufletească și minte ascuțită.”901 Prin viclenie și diplomație, femeia urzește un plan atât de iscusit, folosindu-se și de credulitatea unui călugăr, încât reușește să-l aducă alături pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul devine mai mult decât ironic în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau chiar practică vrăjitoria, în încercarea de a-l aduce alături pe iubitul dorit, utilizând tot arsenalul unor astfel de practici interzise: chipul de cositor, îmbăierea în râu noaptea, incantarea unei rugăciuni secrete (VIII
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fie incriminat pentru sterilitatea sa. Povestirea corăbierului din cadrul capodoperei chauceriene se regăsea și întruna dintre nuvelele lui Boccaccio: soția unui negustor „frumoasă foc și mult petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și mult petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Povestirile din Canterbury, p. 176. 941 Ibidem, p. 180. 942 Ibidem, p. 180. 253 pân’ la ziuă petrecură.”943), iar scopul nu este justificat, chiar dacă soțul, după spusele nevestei, își neglija datoriile conjugale. Acesta află despre returnarea datoriei de la vărul călugăr, îi reproșează femeii tăcerea, dar personajul feminin nu se pierde cu firea și justifică credibil banii primiți, pe care pretinde a-i fi crezut drept un cadou, promițându-i, de data aceasta, soțului plata tot în așternut. Femeia se vinde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea nu și-a lăsat casa mănăstirii, ci unei maici a mănăstirii. În fine, că dacă a fost înmormântată cu slujbă creștinească nu a fost considerată o sinucigașă. Dar mormântul în părăsire sugerează, totuși, comportamentul enoriașilor ca pentru un sinucigaș. Călugării școliți ne spun, astăzi, că osemintele poetei au fost mutate dinspre marginea curții mai lângă biserică în împrejurări deosebit de grele pentru întreg așezământul: punându se problema desființării multor mănăstiri după Legea cultelor din 1948, Văraticul fiind printre ele, a fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
gestului Ralucăi (autorul citește totul cu o reavoință de loc creștinească, și nici măcar nu-și dă osteneala s-o disimuleze) dar raționamentul final este de tot hilar. Dintre fețele bisericești din familia lui Eminescu, doi frați ai Ralucăi au fost călugări (Calinic și Iachift, acesta din urmă fiind stareț) și trei surori ale ei au fost călugărițe, toate la mânăstirea Agafton ( Fevronia, Olimpia și Sofia) o altă soră a ei, Safta, având o fiică pe nume Xenia care s-a călugărit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi întâmplat dacă nu ar fi acceptat oferta de la Cambridge, o ofertă pe care nu ar fi putut-o primi în Austria. Iată opinia prietenului său Frank Parak: „Pe temeiul concepției sale despre viață, ar fi intrat probabil ca frate călugăr la Hütteldorf sau la Kloster Neuburg, unde lucrase deja ca ajutor de grădinar într-o vară.“ Tractatus-ul său, apărut în Anallen der Philosophie a lui Ostwald, ar fi rămas neobservat, contactul său cu Cercul de la Viena ar fi rămas necunoscut
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
regina era deja însărcinată. Fratele Fiacre a trebuit să facă personal o nouă vizită la Cotgnac cu misiunea secretă de a se ruga pentru venirea pe lume a unui moștenitor. Facilitățile oferite de Ludovic al XIII-lea subliniază importanța misiunii călugărului. Regele a dat ordin ca atât fratele Fiacre, cât și însoțitorul său, să beneficieze de transport și cazare gratuite pe întreg parcursul călătoriei. Episodul viziunilor, mesajelor și pelerinajelor pare desprins din religia creștină, când Fecioara Maria a fost vestită de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Nu am uitat faptul că ai reușit să obții mila binecuvântatei Fecioare, care mi-a dat un fiu. Am un tablou în care este reprezentat în fața Maicii Domnului, oferindu-i acesteia coroana și sceptrul său“ (trad. n.). Noua misiune a călugărului era aceea de a călători încă o dată la Cotgnac, spre a sfinți tabloul. Fratele Fiacre a rămas un vizitator binevenit la Curtea Regală, având acces oricând la rege, această onoare revenindu-i, așa cum i se adresase chiar el lui Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vizitator binevenit la Curtea Regală, având acces oricând la rege, această onoare revenindu-i, așa cum i se adresase chiar el lui Ludovic într-o discuție, datorită contribuției pe care a adus-o„la fericita naștere a Majestății Voastre“. La moartea călugărului, Regele Ludovic al XIV-lea a dat ordin special ca inima să-i fie dusă la Nôtre-Dame-des-Grâces. Când un rege se naște în circumstanțe„miraculoase“ mulți vor să fie creditați drept autorii morali ai evenimentului. Pe lângă fratele Fiare, o altă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
apare tradiționalul simbol al zeiței, barca, iar Isis este îmbrăcată ca o femeie aparținând nobilimii. Este salutată de către nobili și preoți, iar sub acest desen apare și titlul:„însăși antica Isis, zeița și regina egiptenilor“. în secolul al XIV-lea, călugărul augustin Jaques le Grant afirma:„în timpurile lui Chrlemagne... exista un oraș numit Iseos, care se chema astfel pentru că zeița Isis era venerată acolo. Acum se numește Melun. Paris își trage numele din aceleași motive; se spune ca Parisius este
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a fost atribuită, pe rând, atât lui Leon Battista Alberti, cât și lui Lorenzo de Medici. Pentru a se adânci și mai mult misterul, în acea perioadă au existat două persoane cu numele de Francesco Colonna. Unul a fost un călugăr dominican, care a trăit în Veneția, și despre care se cunosc foarte puține lucruri. Al doilea Francesco aparține puternicii dinastii romane Colonna, fiind singurul membru al familiei care a preferat să ducă o viață discretă. Autorul celor 172 de xilogravuri
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
arhitecturii? în parte, datorită prozei dificile, poliglote, “joyce iene“; întradevăr, ea este sufocată de inscripții latinești și grecești... La obscuritatea textului se adaugă misterul care înconjoară persoana autorului. Tradiția a atribuit cartea lui Francesco Colonna, nume purtat deopotrivă de un călugăr dominican din Veneția și de un baron din Roma. Liane Lefevre atribuie Hypnerotomachia Poliphili, lui Leon Battista Alberti. Motivul pentru care specialiștilor nu le-a venit ideea acestei paternități rezidă în faptul că ei s-au concentrat exclusiv asupra lucrărilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
un subiect din domeniul psihologiei. Acest mic studiu asupra rugăciunii este sinteza unei vaste cantități de observații, culese în decursul unei lungi cariere, desfășurate printre oameni provenind din medii diferite: oameni din Apus sau din Răsărit; bolnavi sau sănătoși; preoți, călugări și călugărițe din toate ordinele religioase, pastori protestanți din toate denominațiile, rabini; medici și asistenți medicali - se cuprind aici toate profesiunile și toate clasele sociale. Pe de altă parte, experiența mea de medic chirurg și de fiziolog, studiile de laborator
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spirituale ale poporului român.” Mulțimea mănăstirilor și a bisericilor este o garanție pentru păstrarea unității spirituale în credința strămoșească a poporului român. Prin frumusețea lor, mănăstirile românești sunt „oglinzi ale împărăției lui Dumnezeu” și „laboratoare ale învierii”. Aici se pregătesc călugări și credincioși care vin la mănăstire să întâlnească, prin credință și prin rugăciune, pe Hristos cel înviat, în liturghie și-n fapta bună. Așadar, mănăstirile sunt pentru noi un izvor de mare bucurie și speranță. Numărul mănăstirilor și al schiturilor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
000 de ani, familia regală a garantat îndeaproape, ca pe un secret de stat, metodele de producere a mătăsii, un produs foarte important al comerțului extern al Chinei cu alte țări. Abia în secolul VI d.Hr., cu ajutorul a doi călugări persani, ouăle viermilor de mătase și semințele dudului au părăsit China. Disperată, China a încercat să producă derută în rândul celor ce intenționau să dezvolte industria mătăsii, afirmând că mătasea se obține prin expunerea lânii la soare, stropirea ei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]