11,879 matches
-
Există, evident, și un sentiment românesc al inerției. Ne - am pierdut „ blândețea ” de pe vremea când ne numeam pitecantropus erectus. Iuda a trădat pe arginți. Noi o facem acum din pasiune. Nu înțeleg, vreți să mă vindeți, ori să mă faceți cadou ? Cel mai liniștit tron rămâne cel din baie. Când te accepți fără rezerve pe tine însuți, ești ori foarte valoros, ori nesimțit. Nesimțiții trec uneori drept olimpieni. Mă tem că liniștea sufletească nu mai poate fi generată decât de nesimțire
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade, “Aspecte ale mitului”. După doi ani de la apariție. Abia acuma am reușit să trec, din 1978, de când am primit-o cadou, de simpla răsfoială. Sublinierile cu creionul îmi arată că am mai zăbovit la anumite paragrafe destul de bine. S-ar putea ca o astfel de carte mai mult decât interesantă, să ți schimbe viața sau să-ți dea senzația că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tată doctor. Mai știi? Sau chiar el îți face rost de doitrei rulmenți de Dacie, pe față, care nu se găsesc, nu? Păi dacă acolo lucrează? Acolo la rulmenți. N-o să-ți trebuiască toți rulmenții pe care ți-i dă cadou, chipurile, ori de câte ori se ivește ocazia, dar când te gândești că rulmenții aduc, la rândul lor, și carnea și brânza, izmenele și chiloții și sutienele; aduc fructele, ouăle, placajul, pefeleul, frigiderele, televizoarele și câte și mai câte materiale pe care altfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una nu avea vreun glonț rămas în culată și studie puștile regulamentare, alegând-o pe cea mai bună, în vreme ce pe-a lui o lăsă pe scaun: — Mi-a făcut-o cadou tatăl meu când eram copil, zise, și niciodată n-am folosit alta... Dar e veche și pe zi ce trece e tot mai greu să găsesc muniții de calibrul ei. — O s-o păstrez ca piesă de muzeu, răspunse locotenentul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce repede m-am alăturat comitetului de primire al tablagiilor, având și aceste prețioase informații. Am adunat iute gașca din cartier și am compus, cât ai zice pește, o capodoperă de poezioară. Cu vioara pe care mi-o făcuse Nineta cadou am reușit să îngân câteva acorduri care au așezat poezeaua pe un portativ de toată frumusețea. Refrenul era partea forte a melodiei: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prenumelui..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 11 Violo a fost încă o achiziție importantă, în materie de prenume, de parcă Z nu ar fi fost de-ajuns. Probabil că se plictisise lumea de Z. Mă prezentasem, însoțit de cadoul Ninetei, vioara, la câteva concursuri de interpretare unde, invariabil, primeam aplauze ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să nu-i mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul nostru, dar și cu tovarășul lor, un negru foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de faptul că, vorbitori de limba franceză, congolezii se bucurau și de atenția manualului nostru de franceză, care-i denumea "prietenii noștri negri". Doamna a primit cu mare bucurie acest cadou. Se pare că a împărtășit acest sentiment și altora. Cert este că un domn pe care nu-l mai văzusem eram cineva, făceam mereu cunoștințe cu oameni noi și căruia directorul i-a așezat respectuos scaunul sub fund, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
da bărbat! Dar tu, cu numai trei soții, nu văd cum mi-ai putea garanta libertatea. Hai, Ahmad, dacă tot ți-a căzut cu așa tronc jerpelita asta de șapcă, uite, fac un act de caritate și ți-o ofer cadou. Cunosc un rapper neamț care era îndrăgostit lulea de plante. În cele din urmă i-a căzut cu mare tronc un ananas, motiv pentru care l-a cumpărat cu zece euro și, asistat de un amic, s-a căsătorit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Tocmai de aceea, acum, când nu mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decât niște gratii după care un crai de poveste-i cânta doar numai ei: "Dona, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Apoi, brusc, Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins un plic îngălbenit de vreme: "E cadoul meu; cel mai grozav cadou pe care l-am oferit cuiva vreodată. Nu-l deschizi? Hmm... N-ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un crai de poveste-i cânta doar numai ei: "Dona, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Apoi, brusc, Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins un plic îngălbenit de vreme: "E cadoul meu; cel mai grozav cadou pe care l-am oferit cuiva vreodată. Nu-l deschizi? Hmm... N-ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva pușcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încuietoare, orice lanț? Pentru asta vrei să-l pregătim pe acest copil? Pentru lumea bandiților? Și mai ai și curajul să spui aici, în casa mea, tu, care-ai ținut tovărășia tuturor pușcăriilor, tuturor tâlharilor, că este cel mai grozav cadou?"... Grătărel mi-a luat plicul din mână, s-a ridicat ușor, zâmbind trist, ca și cum sora sa vitregă l-ar fi sărutat de despărțire... Of, Doamne, Dumnezeul meu! Trei flori m-au ținut în viață, împreună cu femeile, recunosc, păcătosul de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
problemă: mă costă o avere întreținerea calului. Ar trebui să muncesc numai pentru a-l întreține și a-i asigura paza, bașca lecțiile de echitație... M-am gândit chiar că ar trebui să-l vând, dar poți să vinzi un cadou? Să i-l trimit lui Majed? Dar unde Dumnezeu o fi Majed?... Între timp, Antu a gestionat fericit înălțarea unei capele în curtea căsuței mele. Este o bijuterie arhitectonică, futurístă rău de tot. Am lucrat un an la schițele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zgomot, Întorcându-se spre fereastră, spre râu și spre un pod care trecea și un fag desfrunzit străpuns de muguri timpurii. Așa mulțumesc eu pentru o noapte de somn lung și liniștit; așa reacționez eu când mi se face un cadou, Își zise ea și se gândi cu rușine și dezamăgire la visele de odinioară, cu mari curtezane ce acceptau cadouri de la prinți. Și m-am rățoit la el ca o chelneriță prea obosită. Îl auzi mișcându-se În spatele ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
timpurii. Așa mulțumesc eu pentru o noapte de somn lung și liniștit; așa reacționez eu când mi se face un cadou, Își zise ea și se gândi cu rușine și dezamăgire la visele de odinioară, cu mari curtezane ce acceptau cadouri de la prinți. Și m-am rățoit la el ca o chelneriță prea obosită. Îl auzi mișcându-se În spatele ei și știu că se apleca după bilet. Vru să se Întoarcă spre el și să-și exprime recunoștința cam așa: „Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care trebuia cusută puțin. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine? Nu sunt frumoasă. Cred că nu-s nici deșteaptă. Aici se opri, sperând să fie contrazisă. „Ești minunată, strălucitoare, spirituală“ - cuvinte incredibile care ar fi eliberat-o de orice nevoie de a-l răsplăti sau de a-i refuza cadourile. A fi minunată sau spirituală erau lucruri mai de preț decât oricare din cele pe care i le oferea el, pentru că dacă o fată e iubită, chiar și femeile bătrâne, cu experiența lor, ar trebui să-i recunoască dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de războinici... Făcu o scurtă pauză și apoi adaugă, ca și cum prin asta ar fi înlăturat orice dubiu: Și pentru că nici războinici n-am văzut. — Cum adică n-ați văzut războinici? întreba Omul-Memorie, atât de bucuros de parcă ar fi primit un cadou minunat. Cum vine asta? —Cel putin nu în numărul în care ar fi trebuit să fie, dacă ținem cont de marimea insulei, răspunse. Iar cei pe care i-am văzut sunt ori prea tineri, ori prea bătrâni. Majoritatea bărbaților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile, dar nu asculta predicile, dacă în momentul acela n-avea chef să le asculte. Misionarul era liber să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]