13,496 matches
-
Ea a avut foc în casă în Spania în aceeași perioadă în care fratele ei, Cristi, a avut problemele acelea în noaptea de luni, 9 august. Am întrebat-o dacă au tatuaje și piercing în familie. A avut o reacție ciudată. Încerca să își scoată ce avea la buric, speriată. A confirmat că aveau demonul beției și al desfrâului în casă. Fata trăia necununată. M-am dus acasă la ei, în casa părinților, în care a avut loc și istoria cu
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
premiera cibernetică. Dar, dincolo de fractura operată, începînd cu cibernetica de prim ordin, el încearcă să restabilească legătura cu inteligența artificială, ale cărei rezultate i se par importante. Atunci el se confruntă cu un compus de inteligență artificială și de auto-organizare. Ciudată afacere, devenită posibilă prin experiențele sistemelor-expert și prin progresele analizelor în termenii rețelelor 91. Neurologia este și ea invocată, în condițiile în care rămăsese în afara studiilor despre inteligența artificială. Trăsătură caracteristică: abandonul experiențelor exclusiv formale și încercările de fabricare a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și al cauzalității sînt rău puse, ci acela al non-contradicției, care suferă modificări de mare importanță. Un obiect poate fi acesta și acela, eu sînt acesta Și acela, înăuntru Și în afară, iată-mă față în față cu un mecanism ciudat! La această confuzie a punctelor de vedere se adaugă aceea care provine din reversibilitatea părții și a întregului. Partea acoperă totalitatea pe care ea o "exprimă", în timp ce totalitatea acoperă partea prin care este exprimată. Era paradoxurilor se deschide atunci, ca
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
vieții Înseși, dacă... un asemenea „sens” există?! Ha, ha, e interesant; mie, personal, pentru a fi o clipă mai mult decât confesiv, mie, recunosc, uneori mi se pare că nu există acest „sens al vieții”! Dar alteori, ca Într-o ciudată și persistentă halucinație ideatică, mi se pare că totuși există! Și... e atât de aproape acest „sens” de Înțelegerea mea și de mijloacele mele de expresie, Încât sunt pur și simplu tentat să „mă apropiu” de „el”, de acest „loc
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
putea să Înșir și alte precepte morale valabile și necesare În lumea care tălzuiește dincolo de zidurile acestor „temple”, indiferent că ele se Înclină zeilor credinței, ale politicului sau ai Artei, dar total ineficiente și chiar dăunătoare În incinta acestor „zone ciudate”, În care se forjează idei și inși ce nu rareori răstoarnă mai mult decât imperiile - răstoarnă gustul și mentalitățile! (În tinerețe, chiar și În „tinerețea târzie”, În jurul anilor ’70, pe când lucram la romanele Bunavestire și Don Juan, Începusem un eseu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la „meseria mea”, cea de romancier, convins că aceste idei și principii ale amoralității, scandaloase În ochii oricărui burghez cinstit, le voi putea „ilustra” mult mai bine prin mijloacele epicii largi, romanești; prin intermediul eroilor mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii literari, și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca filozofia să-și atingă atât de iute scopul? Se distinge oare de gândirea care calculează și evaluează doar prin zborul ei rapid, care străbate marile distanțe? Nu, căci lucrul care-i Înaripează pasul este pur și simplu o forță ciudată, ilogică: imaginația. Dus de ea, filozoful Înaintează prin sărituri, din posibilitate În posibilitate, pe care, pentru o clipă, le ia ca certitudini. Când și când, În zbor, ea atinge și unele certitudini; un presentiment genial le indică și ea ghicește
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și simboliza. Revolta contra lui Avraam, de fapt, primul om care a avut intuiția - În fapt, necesitatea - unei alte Reprezentări, și această necesitate a Abstractului absolut ca „Înlocuitor” al tuturor zeităților istoriei nu e cumva primul Semn al Omului, specie ciudată rătăcită de alte specii, chiar și „Învecinate, familiale”, pornit pe o cărare „sinucigașă”, presărată Însă de surprize infinite?! Această „decadență a lor”, dar și a celor care, cu o anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spre... umanitate! Al desprinderii tot mai clare, mai „sinucigașe”, dacă vreți, de „ceea ce am fost”, cu nu puțină vreme În urmă! (Ce sunt cele câteva milenii ale lui Homo sapiens sapiens față de sutele de mii de ani ale acelui primat ciudat care s-a rupt de congenerii săi, prin nu știm ce accident fizic sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rareori Înalt poetice, când un Thales, Pitagora sau Heraclit, Democrit și alți șefi sublimi de școală Îndrăzneau să cuprindă „totul”, ce nu era decât Unul și, În ființele lor de carne și nervi, cosmosul, care azi ne umple de o ciudată admirație impregnată de o insesizabilă oroare - În fața disproporției teribile ce se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
operei mele, care a fost frustratul T.P!...Ă În interviul citat mai sus, acordat lui Daniel Dimitriu și Horia Zilieru, cum fac uneori, aduc În discuție o judecată negativă asupra persoanei sau operei mele și amintesc pe scurt părerea ciudată, cu siguranță negativă, pe care o exprimase P. Georgescu asupra talentului firavului debutant În arta prozei, cum eram la acea dată. Și, așa cum se Întâmplă cu marile, rarele profeții, adevărul - Adevărul! - asupra artei și a firii mele, poate chiar asupra
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a citi coerent și calm „partitura existenței” și, Într-o continuă panică sentimentală și cerebrală, amestecă notele, armoniile, tonalitățile, Încât propria sa viață - dar și cea din jurul său sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul monstruoase?!... Și... atunci, „bietului de el” nu-i rămâne altceva decât să prefere visul realității și să facă aceasta cu atâta cerbicie și Încăpățânare Încât existența Însăși, Viața, În ochii săi cel puțin, să prindă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din sângele meu german, de a discursa la masă cu digresiuni multiple, cum o fac și În cărțile mele, or, spiritul latino-balcanic nu are „nervul” potrivit pentru aceasta (nici cel parizian, de altfel, dar „ei” sunt ceva mai obișnuiți cu „ciudații artiști străini!”Ă și atunci, nu rareori, „mi se taie macaroana” și sunt Îndemnat să ajung mai repede „la idee”, cum ar zice nenea Iancu!... -, am departajat, cu mult curaj și simț al enormității judecății, artiștii, scriitorii, dar și alții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
autentici, majori, unul care ține de „cea mai profundă realitate a firii umane”, de temperament. Și, cu această „realitate” Înnăscută, trebuie să „ținem cont”, orice „pervertire” sau „ascundere” a ei ne poate aduce pagube considerabile În munca noastră atât de ciudată, de atipică. Respectând proporțiile, cu toată umilința neprefăcută, mă Înșirui, mă recunosc a face parte dintre „fantaști” și „sangvini”, care, evident, numără și valori de-al doilea ordin, eu i-am numărat pe câțiva dintre cei mari doar pentru claritate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să ne sperie apropierea de acele zone „În afara socialului” și a „limbajului curent”, a „idealurilor și a gesticei celorlalți” etc. De altfel, În destul de Îndelungata mea existență, am trăit - și trăiesc și azi! - Înconjurat de tot felul de „nebuni, atinși, ciudați, agitați”, nebuni și nebunie, se’nțelege, și am Învățat de mult nu numai să nu mă feresc sau să mă tem de ei, dar și să-mi dezvolt anumite arme de „conviețuire, de comunicare”. Și În aceasta rezidă anti-burghezia mea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iluzoriu, rupt de orice relație cu lucrurile acestei lumi, nemaivorbind de „fronda” pe care o fac aceste spirite bunului-simț curent și acelei „fantome” atât de Îndrăgite și de urmărite de Întreaga omenire, numită fericire?... Din tinerețe, m-a frapat această ciudată „asemănare” a celor pe care-i numim „psihotici”, În gestică, „retragere” din cercul necesităților și al tuturor intereselor și, mai ales, acea concentrare „inumană” asupra unui scop - adeseori „nevăzut” pentru un ochi de bun-simț! -, un fel de maximă economicitate a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oricum ai lua-o, capacitatea de decizie, de opțiune, deși nu rareori ne lasă „singuri” În multe dileme inextricabile. Iar, el este prezent și În acest fel subtil, inefabil, În care sunt prezente prin absență persoanele dragi, de neînlocuit; o ciudată prezență, e adevărat, o prezență egoistă din partea celor de care „atârnăm” cu acel fir de mătase ivit din viscerele noastre melodice, păianjeni lucizi ai plaselor sentimentale sau erotice... 2 ...Ce m-aș fi făcut fără literatură? Sau fără acest „valet
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În primul rând libertatea individuală, am pus-o „deasupra” celei colective, concentrându-mi toate forțele tinereții asupra acestui țel, care era, ca În orice dialectic, veritabilă, conținut În propria-mi ființă. „Alergam spre mine!” și, oricât această afirmație pare de ciudată, ea nu este În nici un fel paradoxală; dar, spre deosebire de alte mii de indivizi, eu o făceam mai mult sau mai puțin conștient și se pare că „reziduuri” ale acestei „tendințe de fund” se fac remarcate și azi, de unde legenda care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o grotescă aventură pe ocean, În vase putrede, ca să ajungă În Europa Occidentală, această Îngustă fâșie de continent mai degrabă „pitic” spre care se Îndreaptă cohorte de indivizi și rase. Iată, alături de un „ciudat” nou război religios, renașterea și mai „ciudată”, aproape ridicolă - dacă nu ar fi dramatică! - a vechilor mișcări gregare ale populațiilor din Estul globului spre acel Vest pe care l-au răscolit În primele secole după Christos. Pentru noi, Însă, care credem În „teoria ciclurilor” ce „revin mereu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu numai ca să ne impresioneze? Da, domnii mei, oamenii, oamenii care au fost, ca și cei care ne Înconjoară, cu toate hibele și limitele lor, duse uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ocol, se’nțelege, pentru a-mi defini, Încă o dată, dacă e nevoie, propriile „unelte” sau concepte, cum vreți: Eul meu, libertatea mea, hazardul meu. De-a lungul timpului - al acelui timp special pe care Îl numesc „viața mea”, În mod ciudat, deși În jurul meu s-au răsturnat - și au dispărut - nu numai atâtea ființe, instituții și credințe, dar și idoli și reflexe de existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mare lucru; orice bâlbâială rațională, „argumentată, logică” etc., mai mult Întunecă datele problemei, ca și „problema” Însăși. (Unii corifei ai exilului românesc de la Paris, În frunte cu Eugen Ionescu, cu fiica sa și prietenii ei, au sesizat „iraționalitatea” poziției mele, ciudată oricum la un individ care dovedise, În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci, nereușind s-o „Înțeleagă”, după o perioadă de ezitare, au trivializat-o, au redus-o la parametrii „bunului-simț cotidian, uzual”, cel care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lucrurilor. Bineînțeles că e cumva „nefiresc” faptul că omul creează din aceasta o problemă! Dar.. nu cumva e vorba de o consecință, această „problematizare” a Întregii evoluții „nefirești” a acestor primate ce decurg din acel australopithecus, care a urmat o ciudată, o aventuroasă evoluție, creând o altă „natură” În sânul celei vechi, sempiterne? Mai mult chiar: creând acest „spațiu artificial”, omul se Încarcă cu o conștiință aptă să contemple materia și Universul, iar exacerbarea actului „firesc” al morții aduce după sine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
act cu adevărat necugetat. Ei bine, N. Breban părea a nu dori decât, ca’ntr-un fel de transă, să se Întoarcă la starea de victimă pe care o trăise crâncen, Începând de pe la șaisprezece ani, când, din pricini vizibile, dar și ciudate, fusese ales ca țintă de noii ocupanți ai scenei politice românești. Nu era el capabil să stăpânească, să domine gloria și, mai ales, privilegiile politice cu care comuniștii, deși nu Îl simțeau de-al lor, Îl Împovăraseră?! Sau... cum insinuaseră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la zero cota de stimă sau de eficiență publică. Fapt și mai grav dacă ai exersat vreodată o asemenea „funcție” și-apoi ai pierdut-o, chiar și dacă tu Însuți ai renunțat la ea, dintr-un impuls al demnității. Lucru ciudat: În România - sub comuniști, cel puțin! - erau mai stimați (oricum, evident compătimiți și ajutațiă cei care deveneau victimele puterii sau ale Domnului; cei care, Însă, Îndrăzneau să se revolte Într-un fel sau altul și, protestând, Își pierdeau funcția și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]