10,825 matches
-
generală că America a luat-o pe calea greșită - sau, cum insistau unii, că fusese dintotdeauna pe o cale greșită. Mai mult: calitățile presupus „neamericane” ale Europei s-au transformat peste noapte În cel mai mic numitor comun al bătrânului continent.Valorile europene erau exaltate În contrast cu cele americane. Europa era - sau trebuia să Încerce să fie - tot ce nu era America. În noiembrie 1998, Jérôme Clément, președintele canalului Arte (un post de televiziune franco-german dedicat artelor și culturii), avertiza că singura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
SUA era atât de mare (iar printre ei se aflau atât de mulți adulți tineri), Încât se anticipa că, În viitor, fertilitatea totală În Statele Unite o va depăși sistematic pe cea din Europa. și, cu toate că scăderile demografice anunțau pe ambele continente probleme cu pensiile publice și alte angajamente În deceniile viitoare, sistemele de asistență socială din Europa erau incomparabil mai generoase și, astfel, mult mai periclitate. Dilema europenilor era cât se poate de limpede: ce se va Întâmpla când nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de armonizarea fiscală implicită pe „piața unică” a Uniunii Europene. A treia cale a fost propusă atât ca soluție pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că exagerează cu normele și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cale să se depășească pe sine, adoptând spiritul Franței idealizate de Heine, „Întinzându-se și dilatându-se pentru a cuprinde toată lumea civilizată”, atunci se poate spera la mai mult. În secolul XX (secolul Americii), Europa a alunecat În abis. Vechiul continent și-a revenit lent și nesigur. În anumite privințe, refacerea nu va fi niciodată deplină: America va avea cea mai mare armată, iar China va produce bunuri mai multe și mai ieftine. Dar nici America, nici China nu au un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ignore. Astăzi, când Europa se pregătește să lase În urmă al doilea război mondial (sunt inaugurate ultimele memoriale, sunt omagiați ultimii supraviețuitori și combatanți În viață), memoria recuperată a evreilor morți a devenit Însăși definiția și garanția umanității regăsite a continentului. Dar lucrurile nu au stat Întotdeauna așa. Ce se Întâmplase cu evreii din Europa nu a fost niciodată un mister. Pe durata celui de-al doilea război mondial au fost asasinați șase milioane de evrei, fapt general acceptat la numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Charles de Gaulle de a readuce țara pe coridoarele puterii internaționale, Franța era și cel mai influent stat din Europa de Vest continentală. Franța (oamenii de stat, instituțiile și interesele franceze) era cea care ducea Înainte, În termeni francezi, proiectul unui continent unit. Până când ea a reușit să-și Înfrunte trecutul, peste noua Europă a planat umbra minciunii. Problema Vichy este ușor de formulat. Regimul mareșalului Pétain a fost votat În iulie 1940 de ultimul parlament al celei de-a Treia Republici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
All Seasons. A Political History of Romanian Communism (University of California Press, 2003; trad. rom. Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Polirom, 2005), n-am mai citit cu o asemenea Încântare intelectuală și senzație a descoperirii unui continent necunoscut vreo carte de political science precum Postwar a lui Tony Judt. Am păstrat În fruntea acestor rânduri titlul original, pentru că deocamdată n-am găsit o formulă care să redea În mod acceptabil conținutul cărții: Postbelism nu Înseamnă În românește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
manevrele „de culise”, ci la marile desene politico-istorice din deceniile anterioare: căderea sistemului colonial, dezvoltarea fără precedent a economiilor vest-europene, reideologizarea de la mijlocul anilor ’60, tensiunile ce-au urmat prăbușirii comunismului, renașterea virulentă a forțelor extremiste În anume spații ale continentului etc. Efortul lui Tony Judt de a menține sub control nu doar datele politico-istorice, ci și o imensă cantitate de fapte culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere a unor fenomene de civilizație nu doar disparate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și culturale ale planetei? Pentru Tony Judt, toate acestea se motivează prin „intensitatea diferențelor interne și a contrastelor” dintre cele 46 de state care alcătuiesc (În clipa de față, când tocmai se derulează evenimentele istorice din Kosovo) cel mai mic continent al globului. E vorba cam tot de atâtea limbi, de experiențe istorice comune și separate În același timp, de formule de existență apropiate și totodată diferite. Născut la scurt timp după Încheierea celui de-al doilea război mondial, autorul conștientizează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căderea comunismului. Proiectul a suferit Însă nenumărate modificări și amplificări, tocmai datorită direcțiilor neașteptate luate de istoria europeană În perioada așa-numitei tranziții. Pe alocuri, ea e mai mult decât o istorie a Europei - e istoria conflictelor planetare În care continentul s-a văzut amestecat, cu sau fără voia sa. Căderea comunismului, ca factor declanșator al unei noi revoluționări a istoriei europene, a schimbat, În opinia lui Tony Judt, În mod radical perspectiva asupra unor fenomene ce păreau să țină de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sa. Căderea comunismului, ca factor declanșator al unei noi revoluționări a istoriei europene, a schimbat, În opinia lui Tony Judt, În mod radical perspectiva asupra unor fenomene ce păreau să țină de logica de fier a politicii (Războiul Rece, divizarea continentului În două părți ce nu comunicau, confruntarea dintre politicile economice ale Estului și Vestului european etc.), dar care s-au revelat a fi doar „accidente” ale istoriei. Drept urmare, „viitorul Europei se anunța cu totul diferit; la fel și trecutul”, notează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propria istorie. Evenimentele din 1989 au, din acest punct de vedere, o funcție fundamentală: ele redau Europei nu doar imaginea Întreagă, ci readuc În prim-plan și problemele insolubile ale trecutului. Pentru Tony Judt, ocupația sovietică a unei jumătăți de continent și evoluția celeilalte sub supravegherea economică și politică a Statelor Unite au reprezentat o formă de a sustrage Europa propriei istorii. Profund marcată de rana ucigașă aplicată de Învingătorii lui Hitler, ea s-a dezvoltat monstruos: ultraprosperă Într-o parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marcată de rana ucigașă aplicată de Învingătorii lui Hitler, ea s-a dezvoltat monstruos: ultraprosperă Într-o parte a ei, sărăcită, batjocorită, umilită și supusă unei exterminări sadice În cealaltă. Spre deosebire de istoriile vechi ale Europei, care puteau vorbi de un continent uniform, de invariante locale În cadrul unei variante mai largi, istoria lui Tony Judt trebuie să țină cont de marea ruptură provocată de cel de-al doilea război mondial. Firește, el nu evită menționarea deceniilor dintre 1914 și 1939, când s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ieșit repede la suprafață. Rusia, Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria s-au comportat În tot acest interval asemenea unor state radical revizioniste, hotărâte să-și ia revanșa pentru pierderile suferite. Dacă mai adăugăm și gravele crize economice care au zguduit continentul după primul război mondial - „Numeroase țări, mai ales din Europa Centrală, nu și-au revenit niciodată”, consideră Tony Judt - , inflația fără precedent, concurența neloială și protecționismul la care făcea apel fiecare din țările europene (Între 1929 și 1936, notează autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelică 214-216; revolta adolescenților 220-221; sentimentele după al doilea război mondial 27; sfârșitul politicilor ideologice 413; sisteme de transport 694-695; „state-doică” 346, 356-357; state prospere - vezi state prospere; state-frontieră 686-688; statutul de capitalism 337; statutul statelor scandinave față de cele de pe continent 340; subvenții publice pentru artă 708-709; „talmeș-balmeș” 22; teama de a fi exclus din Î 687; varietăți 683-699; viața În perioada postbelică 214-222; viitorul statelor-națiuni 723-727; xenofobia 676-677 Europa Centrală; acceptarea națiunilor În Uniunea Europeană (UE) 655-660; disidenți 528-529; musulmani 676
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
454; fața Întunecată a modelului social-democrat 341-342; igienă rasială 342; includerea țăranilor În procesul politic 340; musulmani 676; programe de sterilizare 342; rețele politice dedicate unei cauze unice 447; social-democrați 248, 338-343; state asistențiale 340; deosebiri față de statele asistențiale de pe continentul european 340; sucesul modelului social-democrat 342 Scargill, Arthur 496 Schabowski, Günter 563 Scheel, Walter 457 schimburi forțate de populație 37-38 Schleyer, Martin 433-434 Schmidt, Helmut 231, 246, 458, 460, 485, 541-543; propunerea pentru un Sistem Monetar European (SME) 424 Schmitt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
totalitatea ei, cu "literatura mondială", cu literatura "generală" sau "universală". Aceste semne de egalitate ridică însă unele dificultăți. Termenul de "literatură mondială", traducerea lui Weltliteratur *9 a lui Goethe, este poate prea pretențios, implicând necesitatea studierii literaturii tuturor celor cinci continente, din Noua Zeelandă până în Islanda. De fapt Goethe nu s-a gândit la aceasta. El a folosit termenul de "literatură mondială" referindu-se la epoca în care toate literaturile se vor contopi în una singură. Este idealul unificării tuturor literaturilor într-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
decadentismului și simbolismului în literatură și în artele plastice. Surpriza cercetătorului într-un domeniu aproape necunoscut se însoțește cu capcane de ordin metodologic, dar și cu descoperiri neașteptate. Cea mai importantă descoperire vizează chiar simbolismul în artele plastice, existența unui continent vast bănuit inițial, dar fără a-i fi fost anticipată întinderea. Cartea de față nu scoate decât o parte din el la suprafață. Absența unor albume de artă nu numai la finele secolului XIX, dar și la începutul secolului XX
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înglobat în Sezession. În cultura română, simbolismul în artele plastice a fost considerat un epifenomen care nu a trezit decât accidental interesul istoricilor de artă. Există și excepții care vin pe fondul cercetărilor occidentale care readuc la suprafață resturile unui continent dispărut, astfel că la Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" s-a organizat pe 23 februarie 2007 un colocviu internațional cu tema "În jurul lui 1900. Idei și motive simboliste românești și europene" ("Autour 1900. Idées et motifs symbolistes roumains et
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a devenirii artei plastice românești de la finele secolului XIX și începutul secolului XX. Toate aceste studii și albume își așteaptă cercetătorul, o teză de doctorat cu acest subiect ar evidenția ceea ce am încercat să pun în evidență, existența unui întreg continent uitat, a unei sensibilități care a modelat indelebil o fază a modernității românești în artele plastice înainte de apariția avangardelor. Așa cum literatura română este de neconceput fără cele câteva generații simboliste, de la cea adunată în jurul cenaclului macedonskian la cercul minulescian și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca oricând, următoarele: abilitatea de a livra produse/servicii la timp, calitate, performanțe Înalte, prețuri mici, varietate a produselor, schimbarea rapidă a sarcinii de producție. Întreprinderea globală reprezintă marea Întreprindere modernă, care Își planifică activitatea de producție pe mai multe continente și adoptă o gestiune mondială a activelor sale. Întreaga planetă este considerată de Întreprinderea globală drept un tot unitar, deoarece, așa cum arăta A. Morita, fostul președinte de la Sony, „ea gândește mondial și acționează local”. Asistăm la intensificarea concurenței, schimbări foarte
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Vlad Țepeș, despre care se povestește ca În teatrul clasic, În tabloul 22. Acest tablou simbolizează rolul istoric al micilor țări române care au ținut, cu prețul unor mari sacrificii, În frâu pofta nebună a colosului otoman de a cuceri continentul. Dacă unele țări din Apus au ajuns la un nivel de civilizație remarcabil, un preț modest l-au adus popoarele din Estul Europei. Acesta este un mesaj filosofic al dramei istorice a lui Marin Sorescu. În tabloul 22 se Închid
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unui grup ce întrunea până la o sută de persoane în nume propriu și provenind din toate categoriile factorilor de decizie: intelectuali, politicieni, economiști, profesori, cercetători din diverse domenii (spre exemplu, atât științe sociale și politice, cât și matematicieni), de pe toate continentele. Aurelio Peccei spunea în termeni ce rămân actuali: „Viața pe planetă constituie o imensă rețea de interacțiuni; toate activitățile, toate națiunile, regiunile și regimurile sunt, de fapt, interdependente într-o sigură lume”. Clubul a fost constituit în aprilie 1968 în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cehii și balticii (exceptând letonii, care își valorizează mai puțin rețeaua de prieteni). Ungurii, slovacii, ucrainenii, croații și bulgarii sunt mai aproape de modelul Italiei, Spaniei și Portugaliei. În schimb, majoritatea europenilor consideră familia drept „foarte importantă”. Excelează țările de la marginea continentului: Turcia și Malta (97, respectiv 95%), dar și Islanda, Polonia, Italia, Ungaria, Suedia și cele două Irlande (toate peste 90%) etc. La polul opus, doar țările baltice, Rusia, fosta Germanie de Est, Bielorusia și Croația prezintă scoruri sub 80%. În
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și dacă au caracteristici identice cu cei cu care interacționează, relația cu ei ar putea deveni mai degrabă un indiciu al capitalului relațional de închidere (bonding). Deși în sudul Europei prietenii sunt mult mai puțin importanți decât familia în comparație cu nord-vestul continentului, frecvența declarată a întâlnirilor tinde să fie în sud la fel de mare sau chiar mai ridicată decât în centru și în est (figura). Grecii, turcii, italienii, spaniolii și portughezii se numără printre europenii care își întâlnesc cel mai des prietenii. Norma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]