13,415 matches
-
ideologică care a obturat orice posibilitate de a “învăța” altceva decât ceea ce era livrat de responsabilii modelării gândirii. Cum s-au format practicile dorite de dirigenții noului curs. Vom decupa câteva sectoare ale vieții sociale, marcate în adâncime de presiunea ideologică și de instaurarea unor noi practici sociale, domenii care au modelat formarea unui anumit profil de individ. Faptele sunt de altfel cunoscute, noi le vom citi însă în cheie psihosociologică. Vrem să dovedim cum individul nostru a rămas ancorat de
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
reacționari”, “renegați”, “dușmani ai poporului”, și - în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între “cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și acțională și “intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a “milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa “conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și autoritar. Cadrele
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a “milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa “conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și autoritar. Cadrele de partid girau “propaganda” de partid, conduceau “învățământul ideologic” sau “de partid”, supravegheau activitatea specialiștilor, organizau ședințele de “critică și autocritică”, dirijau manifestările festive (mitinguri) și dovedeau “vigilență revoluționară” (Gheorghiu, 1992). Cadrele de partid - viitoarea nomenclatură - se formau, la început, în Școala Superioară de Partid, lansată după 1948; aici
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
și dovedeau “vigilență revoluționară” (Gheorghiu, 1992). Cadrele de partid - viitoarea nomenclatură - se formau, la început, în Școala Superioară de Partid, lansată după 1948; aici se instruiau, prin cursuri scurte de șase luni, “cadrele necesare partidului în lupta sa pe frontul ideologic”. Din 1949, formarea dura doi ani și comporta două specializări: propaganda și presa. Recrutarea se făcea dintre “militanții” având deja o formație ideologică, absolvenți - de preferință - ai unei școli de partid. Acești „diplomați” deveneau apoi directori sau profesori în școli
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
aici se instruiau, prin cursuri scurte de șase luni, “cadrele necesare partidului în lupta sa pe frontul ideologic”. Din 1949, formarea dura doi ani și comporta două specializări: propaganda și presa. Recrutarea se făcea dintre “militanții” având deja o formație ideologică, absolvenți - de preferință - ai unei școli de partid. Acești „diplomați” deveneau apoi directori sau profesori în școli de partid regionale, redactori în presa de partid și ideologică, profesori și conferențiari în catedrele de științe sociale din învățământul superior. La finele
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
specializări: propaganda și presa. Recrutarea se făcea dintre “militanții” având deja o formație ideologică, absolvenți - de preferință - ai unei școli de partid. Acești „diplomați” deveneau apoi directori sau profesori în școli de partid regionale, redactori în presa de partid și ideologică, profesori și conferențiari în catedrele de științe sociale din învățământul superior. La finele anului 1950, peste 40.000 de persoane au fost astfel “promovate” în posturi cheie, după ce au urmat diferite școli de îndoctrinare (Ioan, 1992). Tot acest proces s-
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
destul de previzibile". [Linz, 1964, 255] Asemenea definiție permite individualizarea unor dimensiuni relevante: prima, gradul de pluralism politic, privește societatea și sectoarele sale active politic și determinante pentru regimul și politica ei; a doua este ideologia, sau, mai bine spus, justificarea ideologică a regimului; a treia, gradul de participare și mobilizarea politică, care se referă la societatea politică; a patra, prezența și compoziția grupului care exercită puterea; în sfârșit, cea de-a cincea - prezența de norme ambigui și definite greșit -, evidențiază un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
timp, îi exclude și îi marginalizează pe toți ceilalți - de exemplu, agricultori sau muncitori (anterior mai mult sau mai puțin activi politic), prin intermediul partidelor sau sindicatelor de clasă. Marginalizarea politică este atinsă datorită combinației dintre represiunea polițienească și folosirea aparatului ideologic adoptat de elitele regimului pentru propria legitimare. Mai ales când urmează unui regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb, o asemenea coaliție poate fi
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fi jucat - și este, adesea, jucat efectiv - de lideri care interacționează cu toate componentele coaliției inseși, i) făcând efectiv pe arbitrul sau mediatorul între diferite interese sau ii) privilegiând (mai mult sau mai puțin), cu bună știință, printr-o alegere ideologică, anumite interese față de altele sau/și iii) subordonând (la propriu) puterea diferitelor interese, care, totuși, reușesc să îi țină legați prin diferite strategii (rapoarte de loialitate personale, promisiuni, forme de coerciție etc.). Coaliția este dominantă în ce privește resursele coercitive, de influență
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în arena politică sunt o noțiune relativă. Odată instaurat regimul, coaliția se poate modifica treptat: actorii minoritari pot "ieși" la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau reacții interne ale afacerilor externe. 3. Justificarea ideologică. Foarte important este gradul de elaborare a justificării ideologice a regimului. Anumite autoritarisme sunt marcate de faptul că legitimitatea lor se bazează pe "mentalități", după expresia sociologului german Geiger, adică pur și simplu pe anumite preferințe "mentale" sau "intelectuale", valori
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimul, coaliția se poate modifica treptat: actorii minoritari pot "ieși" la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau reacții interne ale afacerilor externe. 3. Justificarea ideologică. Foarte important este gradul de elaborare a justificării ideologice a regimului. Anumite autoritarisme sunt marcate de faptul că legitimitatea lor se bazează pe "mentalități", după expresia sociologului german Geiger, adică pur și simplu pe anumite preferințe "mentale" sau "intelectuale", valori mai mult sau mai puțin articulate în mod explicit
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
intelectuale", valori mai mult sau mai puțin articulate în mod explicit, acceptate mai ușor de către actori diverși, cu interese variate. [Linz, 1975, 266-269]. Este vorba de valori (cum sunt patria, națiunea, ordinea, ierarhia, autoritatea etc.) recunoscute unanim. Nu există elaborări ideologice care să justifice și să susțină regimul. Anumite regimuri, cum sunt cele totalitare (vezi mai jos), în schimb, prezintă elaborări ideologice mult mai sofisticate, în timp ce altele sunt aproape complet lipsite de valori. Sunt cazuri în care singura justificare efectivă a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1975, 266-269]. Este vorba de valori (cum sunt patria, națiunea, ordinea, ierarhia, autoritatea etc.) recunoscute unanim. Nu există elaborări ideologice care să justifice și să susțină regimul. Anumite regimuri, cum sunt cele totalitare (vezi mai jos), în schimb, prezintă elaborări ideologice mult mai sofisticate, în timp ce altele sunt aproape complet lipsite de valori. Sunt cazuri în care singura justificare efectivă a regimului este de tip personal, adică aceea de a servi unui anumit lider, susținut eventual de tradiție, dacă acesta nu este
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
necesar să reluăm toate dimensiunile mai sus amintite, chiar dacă "limitele eronat definite" sunt mai puțin utile pentru a face distincția între diferite autoritarisme. Întorcându-ne la cele patru dimensiuni mai relevante, adică pluralismul politic, gradul și formele de mobilizare, justificarea ideologică a regimului și structurarea regimului, este necesar a fi făcută o precizare. În ce privește pluralismul, nu este relevant doar numărul de actori care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica care sunt acești actori și dacă există un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la distincția dintre diferite coaliții dominante, compuse de anumiți actori instituționali (birocrația, armata), politici (partide, sindicate) și/sau socio-economici (grupuri oligarhice ale proprietarilor de pământuri, grupuri de antreprenori, burghezia comercială); eventual, liderul se relaționează și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului, nu este suficientă stabilirea gradului de ideologizare. Este indispensabil să fie înțelese valorile care servesc legitimarea regimului (tradiționale, moderne etc.). În privința mobilizării, cuantumul mobilizării "de sus" (și posibila sa instituționalizare) este aspectul cel mai important, fiind
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dar și instaurarea regimului direct de liderul aflat la putere, fac ca regimurile personale să se deosebească clar de regimurile tradiționale, care vor fi discutate la sfârșitul capitolului. Chiar și atunci când este introdus ca atare, regimul personal nu are justificări ideologice tradiționale, bazate pe ereditate sau pe o anume specificitate religioasă. Armata, sau, cel mai adesea, un sector al forțelor armate sau un grup de oficiali, fie chiar și de grad înalt, reprezintă cel mai important actor; de aceea noi folosim
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fi folosită expresia regimuri birocratic-militare [Linz, 1975; Feit, 1973]. După Linz, regimul birocratic-militar, care se întâlnește frecvent în istoria secolului XX, este caracterizat de o coaliție dominată de oficiali și birocrați. Există de asemenea, alte grupuri, dar, independent de motivațiile ideologice, deciziile politice sunt de obicei, determinate pragmatic. Nu există partide de masă cu rol dominant. Totuși, este posibilă crearea unui partid unic, dorit de guvern, care tinde să reducă participarea populației, chiar și la manifestările manipulate. Sunt admise și mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ideologie, decât la coaliția dominantă care stă la bază și care este constituită de oligarhia civilă-militară. Mai exact, regimul corporativ este caracterizat, în esență, de o participare controlată și de o mobilizare a comunității politice prin intermediul structurilor "organice". La nivel ideologic, acesta refuză concepția liberală a competiției politice, dar și pe cea marxistă a conflictului de clasă, pentru a adera la o selecție corporativă. Corporatismul este, așadar, "un sistem de reprezentare a intereselor ale căror elemente constitutive, organizate într-un număr
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
voința populară, îndreptată către dreptate și moralitate, și importanța raportului nemijlocit între popor și lider. Adesea, această ideologie este asociată valorilor progresului, dezvoltării, industrializării și ale naționalismului. Global, deci, este vorba de mișcări combinate din punct de vedere social și ideologic, cu trăsături diversificate. Weyland [2001: 14] încearcă să sintetizeze toate aceste aspecte definind populismul ca fiind "o strategie politică datorită căreia un lider cu personalitate exercită o putere bazată pe sprijin direct, nemijlocit, neinstituționalizat, cu o gamă largă de urmări
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dintre situațiile imputabile unui astfel de regim, instaurarea a avut loc ca urmare a loviturii de stat militare și a modificărilor constituționale profunde realizate între mijlocul și sfârșitul anilor șaizeci. Chiar dacă, adesea, politicile sunt implementate, aceste regimuri au o orientare ideologică socialist-naționalistă sau (mai degrabă) marxist-leninistă. Principala structură civilă este partidul unic; numai în anumite cazuri sunt admise alte partide, mici, fără să existe o competiție reală. Este vorba despre așa-zisul "sistem cu partid hegemonic". Acest model prevede și o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
militarii sunt o resursă pe care o fracțiune a partidului poate să se bazeze [a se vedea Perlmutter și LeoGrande, 1982]. Ideologia legitimă este marxism-leninismul, instrument de mobilizare și control al participării celor mai semnificative cuceriri ale culturii occidentale. Variantele ideologice concrete, dezvoltate în anumite țări (printre care titoismul și maoismul), nu modifică prea mult funcția de mobilizare deținută, ci, pur și simplu o adaptează la tradițiile culturale și la structura socială a țării. Modelul este caracterizat, însă, de o diferență
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
personală a suveranului care-și ține "legați" colaboratorii printr-un sistem de control bazat pe frică și pe recompense; sunt regimuri legibus soluti, în care deciziile arbitrare ale suveranului nu sunt limitate de norme și nu sunt justificate pe bază ideologică. Deci, există o utilizare a puterii pentru scopuri private. În aceste regimuri, armata și poliția joacă un rol central, în timp ce, evident, lipsește orice ideologie și orice structură de mobilizare de masă (cum este adesea partidul unic), spațiul politic fiind dominat
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
recursul la represiune rsunt minore. Care sunt condițiile care garantează succesul unei instaurări autoritare și a unei consolidări relative? Îndreptându-ne atenția, cu precădere, spre experiențele Americii Latine, se observă prezența următorilor factori: a) forță organizatorică semnificativă și o unitate ideologică a actorilor - autori ai instaurării; b) dezvoltarea scăzută a structurilor de partid și a grupurilor de interese din perioada precedentă; c) stare de mobilizare și polarizare politică care se accentuează, având rezultate negative atunci când corporatismul este inclusiv și rezultate pozitive
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
faptului că adoptarea primelor decizii de fond reprezintă și adevăratul test al coaliției care instaurează regimul. În urma acestui test se poate vedea că, între diverșii actori ai coaliției este posibilă, și, în mod reciproc, profitabilă, menținerea unei alianțe. Evident, aspectele ideologice și alți factori concreți pot modifica substanțial rațiunea - pe care o presupunem aici - din spatele comportamentului actorilor din coaliție. În orice caz, doar dacă se depășește cu succes acest moment întregul proces va avea o evoluție lineară; în caz contrar pot
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politice, ruptura sau erodarea treptată, progresivă, a coaliției dominante, poate fi cauzată de cel puțin patru factori. Primul factor se referă la diviziuni în cadrul forțelor armate cauzate de lupte individuale pentru preluarea puterii, de o succesiune la conducere, de diferențe ideologice, de obiective apărute în cadrul instituției militare, sau, dificultăți concrete, pe care punerea în aplicare a anumitor politici le implică [Dix, 1982]. Cu privire la dezintegrarea grupului de la guvernare, Finer [1962: 176-177] arată, în mod corect, posibilitatea ca aceasta să se dividă tensiunile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]