11,224 matches
-
cu întregi pe 8 biți sau 25.6 GFLOPs în precizie simplă pe secundă. Element Interconnect Bus(EIB), permite comunicarea între PPE, SPE, memoria RAM, și dispozitivele de intrare/ieșire. EIB este format dintr-o magistrală de adrese și patru inele de date cu lățime de 16 octeți, dintre care două funcționează în sensul acelor de ceasornic, iar celelalte două în sensul invers acelor de ceasornic. Fiecare inel poate permite maxim până la trei transferuri simultane de date, atâta timp cât căile lor nu
Cell (procesor) () [Corola-website/Science/322782_a_324111]
-
de intrare/ieșire. EIB este format dintr-o magistrală de adrese și patru inele de date cu lățime de 16 octeți, dintre care două funcționează în sensul acelor de ceasornic, iar celelalte două în sensul invers acelor de ceasornic. Fiecare inel poate permite maxim până la trei transferuri simultane de date, atâta timp cât căile lor nu se suprapun. BEI funcționează la jumătate din viteza procesorului. Fiecare unitate din BEI poate trimite și primi simultan 16 octeți de date în fiecare ciclu de magistrala
Cell (procesor) () [Corola-website/Science/322782_a_324111]
-
este un personaj fictiv din trilogia Stăpânul Inelelor de J. R. R. Tolkien. este al șaptesprezecelea rege al Rohanului. Théoden s-a născut în anul 2948, Al treilea Ev în Gondor, unde pe atunci locuia tatăl său, regele Rohanului Tengel, și mama sa, Morven din Lossarnaha. Théoden era
Théoden () [Corola-website/Science/322078_a_323407]
-
care au primit în 2004 onoarea Breakthrough of the Year de către revista "Science". Controlul robotilor pe Marte s-a mutat între NASA Jet Propulsion Laboratory de la Caltech și Cornell Științe Spațiale de construcții. Mai mult, cercetătorii de la Cornell au descoperit inele din jurul planetei Uranus și au construit si opereaza cel mai mare radiotelescop din lume situat în Arecibo, Puerto Rico. Proiectul de cercetare The Automotive Crash Injury Research a fost început în 1952 de către John O. Moore la laboratorul de aeronautică Cornell
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
formulă 4 variabil, formula 2 fixă). Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a fost demonstrarea în instalația "Tantalus", administrată de un consorțiu de universități americane, a ideii "inelului de acumulare" (engl. "storage ring"). Într-un inel de acumulare particulele sunt menținute la o energie constantă. Acesta, cu un vid de mai bună calitate, a permis păstrarea unui flux de particule pentru un interval mai îndelungat și creșterea intervalului
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a fost demonstrarea în instalația "Tantalus", administrată de un consorțiu de universități americane, a ideii "inelului de acumulare" (engl. "storage ring"). Într-un inel de acumulare particulele sunt menținute la o energie constantă. Acesta, cu un vid de mai bună calitate, a permis păstrarea unui flux de particule pentru un interval mai îndelungat și creșterea intervalului de timp dintre accelerații. Într-un sincrotron contemporan
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în linie dreaptă în interiorul unei structuri atașate la inelul de acumulare, denumită "linie experimentală". La capătul liniei experimentale se află "stația experimentală" unde au loc experimentele propriu-zise (de biologie, chimie, fizică, geologie, etc.). Experimentele se desfasoara întotdeauna prin colaborare cu personalul tehnic și științific al stației experimentale respective.
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
în 1704), Newton descrie, folosind metoda ipotezelor, dar și a principiilor, fenomene optice ca reflexia și refracția. Marele savant englez studiază și dispersia luminii prin prismă și descompunerea acesteia în culori. Studiind interferența, obține experimental ceea ce ulterior va căpăta denumirea inelele lui Newton și ajunge la concluzia: "Orice rază de lumină, care trece printr-o suprafață refrectoare oarecare, capătă o anumită structură sau stare provizorie, care revine le intervale egale pe măsura trecerii razei..." Această periodicitate îl determină să înțeleagă că
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin contractat și astfel alimentele nu pătrund în rinofaringe; de asemenea se contractă într-un mod peristaltic în timpul deglutiției. Este inervat de plexul faringian al nervului vag.
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
ca și meteoriții uriași.. Unii cercetători sugerau că efectele impactururilor se vor traduce prin unde seismice care se propagă de-a lungul planetei, prin creșterea ceții stratosferice pe planetă din cauza prafului degajat în timpul impactului, cât și o creștere a masei inelelor lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
spațiale Voyager și Galileo, a căror date detaliate legate de Jupiter și sateliții acestuia i-au oferit material suplimentar pentru cadrul descris în prima carte. De-a lungul seriei, omenirea se avântă tot mai departe în sistemul solar, construind un inel orbital legat de Pământ prin patru lifturi spațiale, colonizând Luna, planeta Marte, coborând pe Mercur și instalându-și baze pe sateliții lui Jupiter Callisto și Ganymede. În "3001" se vorbește chiar despre tractarea cometelor spre Venus - unde se află o
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
putea provoca Lucifer în vederea evoluției vieții inteligente. Deoarece primul roman, "2001", respectă ideea inițială a lui Clarke și Kubrick și nu direcția în care a evoluat ulterior filmul și restul seriei, scriitorul britanic descrie în acesta și planeta Saturn cu inelele sale și unul dintre sateliți, Iapetus. Intervalul mare de timp scurs de la scrierea primului roman al seriei și până la încheierea acesteia - aproape trei decenii - i-a permis lui Clarke să fie martor la numeroase descoperiri științifice și tehnologice, care au
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
serviciul răului. El și-a refăcut armata și a pus-o sub conducerea uriașului Pumnul-Satanei, care se pregătește să asedieze fortăreața de la Piatra Sărbătorii. Singura speranță de salvare, deși controversată, pare a fi rechemarea lui Covenant, în speranța că puterile inelului său din aur alb îl vor contracara pe Foul. Covenant refuză convocarea făcută de Înaltul Nobil Mhoram, dar nu se poate opune celei realizate de Triock și de uriașul Lup de Mare Navigatorul Spumei. Trezindu-se din nou în Postul
Puterea salvatoare () [Corola-website/Science/329858_a_331187]
-
din urmă a angajat o lecuitoare populară, dar fără folos. Moartea mamei în prezența să, a constituit punctul de cotitură în care s-a spart vraja legăturii bolnăvicioase și înrobitoare cu Thomas Lake Harris. A fost surprins să vadă un inel al mamei sale în degetul unuia din colaboratorii lui Harris . Cu ajutorul unor prieteni, mai ales familia Walker din Sân Francisco, a deschis proceduri legale pentru redobândirea pământurilor cumpărate cu banii familiei de către comunitatea lui Harris, si a reușit, în cele
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
În anul 1904, Parohia orașului Innsbruck a fost ridicată la rangul de prevostie, iar prevostul (rectorul) a primit împuterniciri speciale. El îndeplinea acum rangul de pronotar apostolic ad instar participantum și avea dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele aliaților. În 1964 a fost înființată Dieceza de Innsbruck, iar biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
Paul al VI-lea: "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968 și "Pontificalia Insignia" din 21 iunie 1968), aceste clase au fost reduse la două: Înainte de 1969, toți pronotarii aveau dreptul de utilizare limitată a însemnelor pontificale (însemnele specifice episcopilor - mitra, inelul, mănușile episcopale, crucea pectorală și sandalele episcopale). Acest privilegiu a fost eliminat de atunci. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
fiecare port important din zonele de invazie, în speranța că acest lucru le-ar permite să-i copleșească pe aliații de pe plaje, încă din faza de început a debarcării. Fortificațiile din Cherbourg erau formidabile. Orașul a fost înconjurat de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul. Între 10 - 18 iunie, ofensiva diviziei a IV artilerie, împreună cu regimentul 505 infanterie parașutiști și divizia
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
fi construite clădiri în oraș peste înălțimea menționată anterior. Turnul de sud este deschis pentru cei care doresc să urce pe scări și oferă o priveliște unică asupra orașului München și a munților Alpi aflați în apropiere. Chiar lângă primul inel de ziduri ale orașului, a fost adăugată în secolul al XII-lea o biserică în stil romanic, servind ca a doua parohie a orașului după biserica Alter Peter (poreclită "Ole Pete"), care este cea mai veche. Construcția actuală înlocuiește această
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
Verigheta este un inel din platină, aur sau argint, simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul "inelar" stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi. Substantivul românesc
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca zălog de dragoste și fidelitate, în tetralogia Inelul
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca zălog de dragoste și fidelitate, în tetralogia Inelul Nibelungilor de Richard
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca zălog de dragoste și fidelitate, în tetralogia Inelul Nibelungilor de Richard Wagner, este ceea ce numim astăzi o simplă verighetă.
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca zălog de dragoste și fidelitate, în tetralogia Inelul Nibelungilor de Richard Wagner, este ceea ce numim astăzi o simplă verighetă.
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
100.000 taleri din avutul personal al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Sala are 1925 locuri de șezut și dispune de o acustică impecabilă. Primul Festival Wagner a început la data de 13 august 1876, cu prezentarea tetralogiei "Inelul Nibelungilor". Printre oaspeții de seamă ai acestui eveniment s-au numărat Franz Liszt, Anton Bruckner, Camille Saint-Saëns, Piotr Ilici Ceaikovski, Edvard Grieg, Lev Tolstoi, Friedrich Nietzsche, împăratul Wilhelm I al Germaniei, împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, regele Carol
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
fiind reluat în 1951, după o întrerupere de șapte ani, sub conducerea lui Wieland Wagner, fiul acesteia. În 1976, la ediția jubiliară, care marca un secol de la prima ediție a Festivalului de la Bayreuth, a fost prezentat un nou ciclu al "Inelului Nibelungilor", în regia lui Patrice Chereau, sub conducerea muzicală a lui Pierre Boulez, supranumit și "Jahrhundertring" (Inelul secolului). După ce, inițal, noua montare a stârnit protestele spectatorilor mai conservatori, "Inelul secolului" a fost prezentat pe scena festivalului din Bayreuth de 16
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]