KorAP: Find »[drukola/base=lagăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...430 431 432 ...461 >

11,504 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

tot felul de pedepse, În funcție de vina care li se imputa. Dar ce importanță avea asta pentru Securitate, să fii sau să nu fii vinovat? Făceam parte dintr-o clasă socială care trebuia distrusă. Au fost și perioade cînd În același lagăr erau și deținuți de drept comun. După Bicaz, din ’53 pînă În ’54 ne-au dus În alt lagăr de muncă cu un regim mai ușor - Stalin murise, ne-au transferat la Onești, de unde am fost eliberat nu după trei

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
sau să nu fii vinovat? Făceam parte dintr-o clasă socială care trebuia distrusă. Au fost și perioade cînd În același lagăr erau și deținuți de drept comun. După Bicaz, din ’53 pînă În ’54 ne-au dus În alt lagăr de muncă cu un regim mai ușor - Stalin murise, ne-au transferat la Onești, de unde am fost eliberat nu după trei ani, ci după 22 de luni, În noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat În Gara de Nord

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
comuniști de mare influență. Cazurile acestea erau foarte rare. În schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunărea Înot. Era foarte riscant. Unii au fost prinși și Împușcați la graniță. Alții erau prinși În Iugoslavia și internați În lagăre, dar nu erau returnați spre România, date fiind proastele relații care existau Între statele Cominformului și Iugoslavia lui Tito. Alții erau Întorși de Iugoslavia În Bulgaria, unde erau internați În alte lagăre. Cunosc cazuri unde cei arestați În Iugoslavia au

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Alții erau prinși În Iugoslavia și internați În lagăre, dar nu erau returnați spre România, date fiind proastele relații care existau Între statele Cominformului și Iugoslavia lui Tito. Alții erau Întorși de Iugoslavia În Bulgaria, unde erau internați În alte lagăre. Cunosc cazuri unde cei arestați În Iugoslavia au reușit să scape vorbind doar franțuzește, pretinzînd că erau francezi. Exceptînd legionarii care fugiseră Între 1941 și ’44 În Germania sau Spania..., din acele categorii de fugari făceau parte atunci, În 1947-48

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
de sac și tot..., și după aia, În... a doua zi ne-a dus, ne-a dus... c-a zis așa că ne duce În Siberia da’ ne-a dus În Donbas, În Donbas și acolo ne-a băgat Într-un lagăr. Asemenea relatări cutremurătoare ale tinerilor deportați forțat din țara lor natală, România, În URSS de către armata sovietică la Începutul anului 1945 pot fi regăsite În numeroase povești de viață ale etnicilor germani care au trăit În România În perioada celui

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
a considerat că etnicii germani ar fi un pericol În eventuala construire a unui stat german În interiorul statului român. De asemenea, În octombrie 1944, România Liberă specifica În legătură cu etnicii germani: „pentru ei (sașii și șvabii) nu exista alt loc decît lagărele”. Faptul că etnicii germani i-au sprijinit sau nu pe naziști În timpul războiului a contat foarte puțin În campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
este amintită În povestirile ei despre deportare. Ea și-a ordonat ierarhic În memorie acele lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască - religia și Dumnezeu -, considerîndu-le la momentul discuției demne de amintit. 5. „Scînduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns În regiunea Donbas, lîngă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși În Siberia sau Bărăgan. Interviurile supuse analizei au avut ca subiecți foști deportați În Donbas și, deoarece o mare parte din literatura

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Donbasul. În perioada deportărilor, Donbas era o regiune industrială, minieră, localizată În estul Donului, astăzi sudul Ucrainei. În perioada supusă investigației, cele două mari orașe din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Donbas era o regiune industrială, minieră, localizată În estul Donului, astăzi sudul Ucrainei. În perioada supusă investigației, cele două mari orașe din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
estul Donului, astăzi sudul Ucrainei. În perioada supusă investigației, cele două mari orașe din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar cînd se

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar cînd se puteau Îndeplini trei condiții: sobă, lemne sau combustibil și geamuri intacte. Mulți deportați

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
desăvîrșire, realitate ce putea fi tolerată În scurtele veri, dar de nesuportat la -30° C iarna. Magyari descrie locuința În care era nevoită să stea astfel: Ne-a dus În Donbas, În Donbas și acolo ne-a băgat Într-un lagăr, da’ cînd am ajuns acolo era o zăpadă Înaltă, Înaltă, Înaltă, și ne-a tras de mîini așa ca să putem ieși din zăpadă, să mergem mai departe, și cînd am ajuns În lagăr... era tot prici din ăla, cu scînduri

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și acolo ne-a băgat Într-un lagăr, da’ cînd am ajuns acolo era o zăpadă Înaltă, Înaltă, Înaltă, și ne-a tras de mîini așa ca să putem ieși din zăpadă, să mergem mai departe, și cînd am ajuns În lagăr... era tot prici din ăla, cu scînduri din aia groase, plin, plin cu gheață, plin, plin cu gheață. No, ce facem? Era o sobă făcută din cărămidă, aia era spartă, țăndări făcută... no, ce facem că pături aveam numai din

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o scîndură bătută. Și eram cu sora și Încă două fete din Sibiu și Încă două cunoștințe, ne-am Împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit În două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plîngeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau ziua de salar, bărbații din lagăr... se dădea marmeladă, șuncă, cumpăra și ne făcea nouă. Și noi am avut salar, da’ nu ca ei, da... și unu era, a avut o chitară, și seara stăteam pe bancă și cîntam cîntece de acasă. Acolo a fost, ne

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
crearea unui sentiment de comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie În lagăr, dar și pentru rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea În astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut cînd sînt sărbătorile... cînd veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
care Încercau să Încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat, „era mai bună decît un tort de Crăciun”. Totul era apoi urmat de reprize de „Noapte liniștită, noapte sfîntă”. Pe lîngă aceste sărbători, pentru mulți, condițiile din lagăr au Început să se Îmbunătățească la sfîrșitul lui 1946 și deportații au Început să primească salarii, rații mai mari, haine mai bune, adăposturi mai bune și chiar o zi de odihnă. Unii dintre ei, precum Șimon, aveau dreptul la o

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cerc vicios În care rațiile depindeau de Îndeplinirea normei care, la rîndul ei, depindea de energie, deci de rația de hrană, era o modalitate obișnuită de tortură și, În anumite cazuri, ducea la dispariția fizică a deportaților, ca și În lagărele naziste. Cum mulți dintre deportați erau incapabili să Îndeplinească sarcinile de lucru cu atît de puțină mîncare, deseori aceștia căutau În pămînt orice bucățică sau firimitură de hrană care le putea da forță. În astfel de condiții, coșurile de gunoi

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
norocoși decît acest deportat erau cei care lucrau În bucătării, grădini și ferme. De exemplu, unul dintre respondenții lui Radosav, care lucra cu un cal, reușea să fure cîteva boabe de porumb din porția animalului pe care le ducea În lagăr și le cocea pe plită, Împărțindu-le cu colegii lui Înfometați. În mod similar, În ciuda accidentului grav pe care l-a suferit și a lungii perioade de convalescență, Hrușcă s-a considerat binecuvîntată atunci cînd rușii au trimis-o să

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și nu consumau alcool, aveau grijă de igiena corporală, puteau coase, putînd astfel cîrpi hainele, și, În multe cazuri, erau mai puternice din punct de vedere psihologic. În alte aspecte Însă, faptul că erau femei le-a făcut viața În lagăr mult mai dificilă, plină de rușine și chiar periculoasă pentru unele. Munca În mine sau la pădure era mult mai dificilă pentru femei, deși multe dintre ele erau obișnuite cu munca În ferme. Cu toate acestea, erau nevoite să se

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o fostă deportată: Ceea ce mă deranja cel mai tare era faptul că trebuia să mă dezbrac de tot În fața rușilor... acasă nici măcar mamele sau surorile noastre nu ne văzuseră goale. Acestor atacuri asupra demnității umane li se adăugau, În unele lagăre, examenele ginecologice forțate la care erau supuse femeile deportate pentru a determina dacă erau sau nu virgine. Și, nu În ultimul rînd, unele femei trebuiau să facă față atacurilor sexuale. Deși li se oferea frecvent „o viață mai ușoară” În

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Doar la ceva vreme după acest incident și-a dat seama care erau adevăratele intenții ale ofițerului. Pe lîngă vulnerabilitatea sexuală, o adevărată problemă a fost graviditatea femeilor care au fost deportate cînd erau Însărcinate sau au rămas Însărcinate În lagăr. Posibilitatea de a purta În pîntec un copil, cu atît mai puțin de a-l crește, era foarte mică, date fiind condițiile precare: lipsa hranei, a medicamentelor, a hainelor, a unei minime igiene și a unui adăpost. Fără Îndoială, multe

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În pîntec un copil, cu atît mai puțin de a-l crește, era foarte mică, date fiind condițiile precare: lipsa hranei, a medicamentelor, a hainelor, a unei minime igiene și a unui adăpost. Fără Îndoială, multe femei au născut În lagăr, uneori Împotriva voinței lor. Deși la un anumit nivel o nouă viață Însemna bucurie, speranță și sentimentul umanității adus În comunitățile de deportați, deseori nașterea unui copil Însemna mai puțină mîncare și nopți nedormite. Grijile noilor mame nu durau Însă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
sau „revoluționari precauți”. Unii au fost chiar urmăriți de Securitate, motiv pentru care au avut de suferit și În continuare. Din fericire, majoritatea femeilor intervievate În proiectul de la Brașov nu au avut de suferit de pe urma a ceea ce Radosav numește „stigmatul lagărului”. Ceea ce Înseamnă, potrivit mărturiilor lor, că nici una nu a avut probleme În a-și găsi un loc de muncă sau În a se reintegra În comunitate ca urmare a faptului că au fost deportate În URSS. Cu toate acestea, la

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
belșug, aceste detalii nu au fost Însoțite de lamentări excesive. Se pare că principala lor preocupare o dată ajunse acasă era să-și croiască propria viață. La 20 de ani, aceste femei aveau un viitor frumos În față. Deși tragice, experiențele lagărului și realitățile cărora au trebuit să le supraviețuiască le-au făcut mai puternice. Deși cu siguranță au simțit că au pierdut o perioadă importantă din viață, comparată cu timpul pe care Îl aveau În față, sentimentele negative se atenuau. Avînd

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]