12,849 matches
-
pentru a-i fixa poziția și atitudinea față de lume. Starea de indecizie este un rezultat probabil al multor încercări de a-și fixa certitudini într-un univers al destrămării. Faptul este accentuat de prezența adverbului "mai" din structura "îmi mai luminam drumul cu steaua de pe frunte". Este aici, bănuim, și o trimitere la steaua magilor care a indicat un drum de urmat, a fixat destinul magilor și, indirect, a fixat și destinul umanității, care avea să urmărească steaua acesta, spiritual vorbind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
specii literare considerate un timp ca fiind marginale pentru ca apoi să le arunce iarăși într-un con de umbră. Postmodernismul are avantajul că pare a privi punctele de pe această roată a convențiilor, a generațiilor literare oarecum din afară, toate sunt luminate în același mod, toate sunt acceptate fără favorizarea vreuneia dintre ele (cu câteva excepții pentru că detașarea aceasta de universul propriu-zis literar se produce prin distanțare ironică, prin reevaluarea parodică, lucidă a tuturor structurilor poeticului). În realitate ieșirea din joc nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de la 1908 pînă în prezent, spre a sărbători la un loc ieșirea (sa) la pensie”.10) într-o încercare de portret jurnalistic, unul din elevii săi a scris atunci: „A fost în cariera profesorului Lascăr Veniamin o trudă cinstită și luminată pentru ridicarea tineretului, precum a fost și un dor fierbinte de a crește generațiile noastre în dragoste de țară și în slăvire de virtuți. Ni-l amintim totdeauna la datorie, pildă aleasă de înțelepciune și cumințenie”.11) Era un om
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi de douăzeci de bani, ca la feștania mică, ci patruzeci”. Săteanul n are decît „doi bani de nichel”, de care cu greu ar vrea să se despartă: „Privirile [lui] erau ațintite statornic la cei doi bani de nichel ce luminau surii pe masă”. Dar, cuprins de un elan inexplicabil, popa se devotează într-atît slujbei încît uită de ei, ba se și schimbă interior și... renunță la fumat! 12. Opere, p. 235. 13. Opere, 2, ediția cit., p. 81: „Nu! Victoria
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre „fund”, el se întîlnește mai întîi, cu înțelesul de „fără număr și fără capăt”, în textele vechi religioase: „Pentr acea sîmt goniți [evreii] di[n] împărația lumiei și di[n] împărăția ceriului, unde iaste întunearicul împărțit, unde nu iaste lumină, nice fața lui Hristos, nice bucurie sau veselie, fără numai plîngere și scrîșcare de dinți, de frica și durerea muncilor celor fără fund”. Sau: „înălțimea ceriului și lățimea pămîntului și fără fundul și înțelepciunea cine va cerceta?” La sfîrșitul secolului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atunci Europa ar apărea ca un imens vulcan în flăcări, în timp ce alte zone ale planetei ar fi pe ici pe colo marcate de flăcări sau de multicolore focuri de artificii. Vor trece sute de ani ca aceste locuri să fie luminate de flăcări, ca cele care au luminat a giorno încercatul pământ al Europei, singurul continent pe care „martiri ai științei” au fost arși pe rugurile nestrămutatei lor credințe în progres. La începutul secolului trecut, medicina canadiană se situa cu puțin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
vulcan în flăcări, în timp ce alte zone ale planetei ar fi pe ici pe colo marcate de flăcări sau de multicolore focuri de artificii. Vor trece sute de ani ca aceste locuri să fie luminate de flăcări, ca cele care au luminat a giorno încercatul pământ al Europei, singurul continent pe care „martiri ai științei” au fost arși pe rugurile nestrămutatei lor credințe în progres. La începutul secolului trecut, medicina canadiană se situa cu puțin mai sus decât medicina românească. Nu atât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
semnificația profundă a jertfei, miza atemporală, în veac, a patimilor Mântuitorului, pentru ca generațiile ce vor să vină să poată reflecta la sensul peren al dimensiunii creștine a Europei noastre. Fie ca taina și înțelesul adânc modelator al Învierii să ne lumineze pe plan mundan, într-o realitate din ce în ce mai apăsătoare, precum și pe planul trăirii interioare astfel încât să ne putem desăvârși încontinuu, în liniște, în intimitate sau în căldura familiei, pentru a binemerita norocul de a fi creștini și europeni. Cu toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
domnitoare a Basarabilor. Dar cel mai mare rol al lor a fost de a ține teritoriile de la est și sud de Carpați deschise pentru români, opunându-se expansiunii maghiare . Mai are vreo importanță că am fost vasali turcomongolilor, din moment ce ei luminează și limpezesc culoarul istoric pe care erau angajați românii în marș spre dobândirea statalității? Ei au salvat, desigur, nu erau conștienți de acest lucru, ce s-a mai putut salva din Romania Orientală, asaltată din toate părțile de elemente ostile
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nu și-o mesteca...” (Ion Creangă) 3. Figurile ambiguității: - alegorie: Înșiruire de comparații, metafore, personificări. „Să le spui curat / Că m-am Însurat / C-o mândră crăiasă / A lumii mireasă...” - antiteza: prezintă idei, imagini sau noțiuni contrare, menite să se lumineze reciproc. Căci voi murind În sânge, ei pot să fie mari.” „Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri.”(Eminescu) - brahilogie: scurtarea cuvântului prin subînțelegere sau elipsă:„C-au avut nuntași / Brazi și păltinași. Preoți, munții mari / Păsări, lăutari
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
are o muzicalitate interioară și un ritm menit să corespundă gândirii În imagini concret senzoriale, dar și metaforice. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o excepțională izbândă lirică a lui Lucian Blaga. Se pare că ea a luminat drumul creației sale, egal pe Întreaga lui traiectorie. „Atâta liniște-i În jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună...” Lucian BLAGA LUCIAN BLAGA - „GORUNUL” „În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cătălina mai are nostalgia iubirii Luceafărului și-i adresează a treia chemare, dar de data aceasta nu prin somn, ca unei stele a norocului: „Cobori În jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n codru și În gând,/ Norocu-mi luminează!”. Luceafărul exprimă dramatismul propriei condiții, născută din constatarea că relația om-geniu este incompatibilă. Atitudinea geniului este una de interiorizare a sinelui, de asumare a eternității. Omul comun nu-și depășește condiția, iar geniul manifestă un profund dispreț fața de această
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ritmul Îndrăcit al someșanei, gesturile flăcăilor, ciocnind cizmele: „Zecile de perechi bat Someșana cu pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se Învâltorește, se așează În starturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire. Cu cât Briceag iuțește cântecul, cu atât flăcăii se Îndârjesc, Își Înfloresc jocul, trec fetele pe subt mână, le dau drumul să se Învârtească singure, țopăie pe loc ridicând tălpile, Își ciocnesc zgomotos călcâiele, Își
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai devreme, subiectul a început să mă intereseze din cauza propriei mele adicții. Când în sfârșit m-am lăsat de fumat, parcă s- a petrecut un miracol. Când încercasem mai înainte, trăisem săptămâni și săptămâni de depresie neagră. Câteodată mă mai luminam, dar a doua zi depresia mă copleșea iar. Era ca atunci când încerci să ieși pe brânci dintr-un puț alunecos: ai impresia că ești aproape de capăt, vezi o rază de soare, iar apoi simți că aluneci din nou înăuntru. Până la
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
îi aparține: „Într-o noapte, păsările au complotat cu toate, m-au prins și m-au ridicat la cer, cu cearșaf cu tot. Cum de se descurcă noaptea? A fost prima mea nedumerire. Dar rezolvaseră - nu era nici întuneric, nici lumină sau și întuneric, și lumină. Mi-au dat drumul de sus, de foarte sus, și până jos trebuia neapărat să-mi crească aripi. Ba și să-nvăț să le folosesc. Eram deja la jumătatea distanței de pământ, a căderii, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și intelectualii ăștia! De multe ori mă întreb ce ne-am face dacă ei n-ar exista. Gândul mă sperie repede și încerc mă liniștesc, repetându-mi că așa ceva e de neconceput, că ei sunt aici, printre noi, ca să ne lumineze și să ne dirijeze și că, orice am face, lumea nu mai poate fi concepută fără ei. Altădată însă mi se întâmplă să blasfemiez și mă gândesc că n-ar strica să mai fie și ei pliviți din când în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și preocupări umaniste se simte dator și îndreptățit să dea sentințe pe orice temă de undeva, de deasupra. El a coborât cu hârzobul din sferele celeste ale spiritului, așadar trebuie să se priceapă la toate. E menirea lui. Trebuie să lumineze și să mântuiască un popor prost - căci, deși nu o spune niciodată direct, intelectualul emană prin toți porii convingerea că are în jur milioane de proști, care n-au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să se adape de la inteligența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și să spun poezii. În grădiniță am luat premiul I la Cântarea României, cum era pe atunci. Încă din școala primară am compus prima mea poezie: „Văzându-te din depărtare/ Lună, lanternă sclipitoare/ Pătrunde în a noastră casă/ Și-mi luminează somnul lin“. Vă place? O prostioară. Am scris foarte multe poezii de-a lungul timpului, de dragoste, despre natură, unele comice, despre profesori sau colegi care mă enervau. Cum mă supăra cineva, cum îl făceam de râs într-o poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
foarte blânzi. Venise purtând de mână doi băieți: unul cam de patru și celălalt de șase ani... În câteva zile am cunoscut toată familia. Soția lui, o tânără cu un păr negru și frumos, ce îi încadra obrazul ușor măsliniu, luminat de ochi verzi, a venit împreună cu două fetițe ceva mai mari decât frații lor...și un camion cu mobile și lucruri vechi. Păreau destul de săraci, dar arătau oameni cumsecade”... Aici, precum altădată la Bârlad, când Vlahuță sau Tutoveanu își primeau
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și Ion Caramitru, în regia lui Cristian Munteanu. În ceea ce privește Zahei orbul, „Zahei este o carte de înțelepciune despre condiția omului și despre imperativele morale ale vieții. Fiind o povestire, evenimentele care dau viață acelorași motive nu face altceva decât să lumineze simbolurile și sensurile cele mai generale”, e de părere Ion Vlad. „Aproape tot ce a scris în ultimii ani ai vieții poetul V. Voiculescu și se publică postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
șagă. Hangiul pirpiriu abia tăbârcea oalele cu vin vechi din pivnițele adânci. Eminescu, râzând tare, îi ieșea în cale, să-l ajute, pe când dumneata îl preveneai cu vorbele: „Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Apoi, în timp ce dumneavoastră adăstați să se lumineze mintea și spiritul după prima ulcică de vin gustată pe îndelete, lăutarul din fruntea bandei își lăsa obrazul oacheș pe trupul viorii a mângâiere, în timp ce arcușul o făcea să zvonească glas de doină molcomă, glas de bucium grav și zguduitor
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
M.I.: Asta sigur că e adevărat. Asta nu e influența istorică accidentală, asta nu e ceva accidental, e ceva esențial. Dar nu înseamnă că eu trebuie să accept totul într-un mod absolut. Pot să accept ce cred eu că luminează ceva. Și din punctul ăsta de vedere nu cred că eu sunt mai puțin conștient sau nu văd, știu eu, imensitatea fenomenului. Asta e una, să vezi imensitatea, dar să subscrii în mod absolut la o viziune și să devii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
e în mare fapta altora și că posesiunea lui trebuie răscumpărată printr-un echivalent de muncă. De aceea e de datoria claselor superioare de-a strânge cât de multă cultură pentru a ușura munca celor de jos, pentru a le lumina și a le conduce spre binele lor moral și material. Suferințele de moarte ale dascălului și modelului nostru nu ni se cer decât în momente escepționale, nu se cer decât de la eroi și de la martiri. Dar, întru cât ne permite
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
e în mare fapta altora și că posesiunea lui trebuie răscumpărată printr-un echivalent de muncă. De aceea e de datoria claselor superioare de-a strânge cât de multă cultură pentru a ușura munca celor de jos, pentru a le lumina și a le conduce spre binele lor moral și material. Suferințele de moarte ale dascălului și modelului nostru nu ni se cer decât în momente escepționale, nu se cer decât de la eroi și de la martiri. Dar, întru cât ne permite
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
străbuni. Țin minte cum venea tata acasă, seara, cu lucrări de-ale alfabetizaților și ne arăta ce scris citeț aveau; ba unele lucrări erau de expus la panoul școlii pentru caligrafia impecabilă și frumusețea propozițiilor sau a frazei. I se lumina fața de mulțumire că reușise să scoată la iveală calități ale celor mulți, necunoscuți, neșcoliți. Se bucurau pentru toți oamenii, pentru toate reușitele lor, îi consolau la nevoie; aceștia au fost învățătorii satului. Dar cel mai important a fost faptul
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]