11,658 matches
-
și a studiat condensabilitatea gazelor și a lichidelor. Prima legatură între magnetism și electricitate este făcuta în 1820. Pe când se pregătea pentru o conferință pe care urma să o țină, a descoperit că acul magnetic al busolei devia de la nordul magnetic ori de câte ori acționa întrerupătorul unui circuit electric alimentat de la o pilă voltaică. Întâmplarea l-a convins despre faptul că în jurul unui fir prin care trece curent electric se creează un câmp magnetic care se propagă uniform în toate direcțiile. Astfel a
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
descoperit că acul magnetic al busolei devia de la nordul magnetic ori de câte ori acționa întrerupătorul unui circuit electric alimentat de la o pilă voltaică. Întâmplarea l-a convins despre faptul că în jurul unui fir prin care trece curent electric se creează un câmp magnetic care se propagă uniform în toate direcțiile. Astfel a ajuns la concluzia că există o legătură între electricitate și magnetism. (Notă: totuși, primul care a semnalat efectul câmpului eletrostatic din jurul unei pile voltaice asupra unui ac magnetic a fost Gian
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
creează un câmp magnetic care se propagă uniform în toate direcțiile. Astfel a ajuns la concluzia că există o legătură între electricitate și magnetism. (Notă: totuși, primul care a semnalat efectul câmpului eletrostatic din jurul unei pile voltaice asupra unui ac magnetic a fost Gian Domenico Romagnosi în 1802. Articolul lui, dintr-un ziar italian, nu a fost luat în seamă la vremea aceea.) Inițial Ørsted nu a putut da o explicație satisfăcătoare fenomenului și nici nu a încercat să îl prezinte
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
fost luat în seamă la vremea aceea.) Inițial Ørsted nu a putut da o explicație satisfăcătoare fenomenului și nici nu a încercat să îl prezinte sub formă matematică. După trei luni și-a intensificat cercetările. Ulterior a scris despre câmpul magnetic pe care îl produce trecerea curentului electric printr-un conductor. În 1820 publică lucrarea, în limba latină, denumită "Experimente referitoare la efectul curentului electric asupra acului magnetic", în care reunea toate rezultatele experimentelor sale și care au dus la descoperirea
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
matematică. După trei luni și-a intensificat cercetările. Ulterior a scris despre câmpul magnetic pe care îl produce trecerea curentului electric printr-un conductor. În 1820 publică lucrarea, în limba latină, denumită "Experimente referitoare la efectul curentului electric asupra acului magnetic", în care reunea toate rezultatele experimentelor sale și care au dus la descoperirea acțiunii magnetice a curentului electric și, prin aceasta, la descoperirea electromagnetismului. Această descoperire i-a impulsionat pe Georg Simon Ohm, André-Marie Ampère și Michael Faraday în realizarea
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
care îl produce trecerea curentului electric printr-un conductor. În 1820 publică lucrarea, în limba latină, denumită "Experimente referitoare la efectul curentului electric asupra acului magnetic", în care reunea toate rezultatele experimentelor sale și care au dus la descoperirea acțiunii magnetice a curentului electric și, prin aceasta, la descoperirea electromagnetismului. Această descoperire i-a impulsionat pe Georg Simon Ohm, André-Marie Ampère și Michael Faraday în realizarea marilor lor descoperiri și a adus în fizică un nou domeniu de cercetare—studiul fenomenelor
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
colegului său fizicianul și, pentru o perioadă, magicianul Étienne-Gaspard Robert. Hans Christian Ørsted a murit în 1851 și a fost înmormântat în Cimitirul Assistens din Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional unitatea pentru intensitatea câmpului magnetic este amperul pe metru (A/m).
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
Étienne-Gaspard Robert. Hans Christian Ørsted a murit în 1851 și a fost înmormântat în Cimitirul Assistens din Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional unitatea pentru intensitatea câmpului magnetic este amperul pe metru (A/m).
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional unitatea pentru intensitatea câmpului magnetic este amperul pe metru (A/m).
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
pag.5-8 (,Poezia fără frontiere“); Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere, Casa de editură ,Panteon“, 1995, pag.5-6 (,Poetul și ecranul cîmpiei“); Ion Halmi Negresteanu - Suflet pentru morile de vint, Casa de editură ,Panteon“, Piatra Neamț, 1995, (,Cuvânt înainte“); Ion Vădan Iarbă magnetică, Ed. Libra, București, 1997, pag. 58-62 (,Postfața sau ,provincia cărturarului“); Ion Bala - Sinele și alte nopți, Ed. Gutenberg, Arad, 1998, pag.5-8 (Poetul că ,anonim glorios“); Emil Matei - Orasu ascuns, postfața, Ed. Solstițiu, Satu Mare, 1999; Ion Bălaș -Amurgul de dincolo de
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
simt influența atât a nucleilor atomici, încărcați pozitiv, cât și a electronilor care înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială a electronilor de valență, iar neutronii sunt împrăștiați de nucleii atomici prin intermediul forțelor tari. În plus, momentul magnetic al neutronilor este nenul, și deci ei sunt împrăștiați și de câmpurile magnetice. Din cauza acestor forme diferite de interacțiune, cele trei tipuri de radiație sunt potrivite pentru diferite tipuri de studii. În aproximarea cinematică a difracției electronilor, intensitatea unei raze
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială a electronilor de valență, iar neutronii sunt împrăștiați de nucleii atomici prin intermediul forțelor tari. În plus, momentul magnetic al neutronilor este nenul, și deci ei sunt împrăștiați și de câmpurile magnetice. Din cauza acestor forme diferite de interacțiune, cele trei tipuri de radiație sunt potrivite pentru diferite tipuri de studii. În aproximarea cinematică a difracției electronilor, intensitatea unei raze difractate este dată de: Aici, formula 2 este funcția de undă a razei difractate
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
trupelor ce au evoluat în vestită Grădină Oteteleșanu la începutul secolului al XX-lea. În special, Companiile Grigoriu și Leonard au cultivat și au întreținut interesul publicului pentru opereta, iar legendarul Prinț al Operetei, Nae Leonard, a conferit spectacolului forță magnetică de atracție. România se numără printre puținele țări în care opereta are o puternică și valoroasă tradiție. Începând cu anul 1830, în principalele centre culturale ale țării, viața artistică era dominată de vodevil - formă a teatrului muzical. Anul 1848, prin
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
În accepție termodinamică se discută doar despre perpetuum mobile de speța întâi și a doua, corespunzător echivalenței dintre lucru mecanic și căldură. În sens larg, expresia este folosită la toate dispozitivele cu mișcare perpetuă, indiferent de formele de energie (electrică, magnetică etc.) care intervin. Definitorii sunt legea conservării energiei și problema ireversibilității. Unele dispozitive își obțin mișcarea din surse de energie neconvențională, „ecologice”, însă, deși apar ca noi surse de mișcare, evident, nu sunt niște perpetuum mobile. Un perpetuum mobile de
Perpetuum mobile () [Corola-website/Science/309546_a_310875]
-
sistemul de fișiere ale sistemul de operare. În schimb, un hard disc local rapid poate fi folosit pentru a pastra în cache informația ținută pe medii de stocare a datelor chiar și mai lente, cum ar fi unitățile de bandă magnetică sau magaziile de unități optice. Programul de tip serviciu BIND DNS ține în cache o tabelă de corespondență a numelor de domeniu la adresele IP asociate, precum o face și o bibliotecă rezolvator. Modul de operare scrie-prin este un fapt
Memorie cache () [Corola-website/Science/309548_a_310877]
-
plasmei depinde de numeroși parametri (concentrație, câmp electric extern), fiind imposibilă stabilirea unei temperaturi la care are loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă. Datorită sarcinilor electrice libere plasma conduce curentul electric și este puternic influențată de prezența câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate de emisie de radiație electromagnetică. Dacă frecvența radiației emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este suficient de
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
influențează vecini situați la distanțe mari, nu doar pe cei apropiați. Acest criteriu este îndeplinit atunci când numărul de electroni cuprinși în sfera de influență a unei particule este mare. Interacțiunile puternice determină un răspuns colectiv la acțiunea câmpurilor electrice și magnetice. Raza sferei de influență se consideră egală cu lungimea Debye. De asemenea, dimensiunile coloanei de plasmă trebuie să fie mult mai mari decât lungimea Debye. Aceasta asigură "cvasineutralitatea" plasmei întrucât câmpurile externe sunt ecranate, plasma rămânând cvasineutră aproape în întreg
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
fiind mici, se pot neglija interacțiunile dintre particule. Mișcarea particulelor încărcate se studiază pe baza ecuației diferențiale a mișcării unde formula 28, formula 29, și formula 30 reprezintă masa, viteza, respectiv, sarcina particulei, iar formula 31 și formula 32, intensitatea câmpului electric și inducția câmpului magnetic. Modelul nu poate da informații despre particulele neutre. Modelul macroscopic prezintă plasma ca un fluid. Modelul este preluat din mecanica fluidelor la care se adaugă interacțiunea cu câmpurile electromagnetice. Particula elementară de fluid trebuie să fie suficient de mică pentru ca
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
distribuția Maxwell a vitezelor. Modelul poate fi aplicat și plasmelor necolizionale. Plasma poate fi considerată ca fiind alcătuită din mai multe fluide. Spre exemplu, o plasmă simplă conține un fluid electronic și unul ionic care interacționează prin intermediul câmpurilor electric și magnetic și a ciocnirilor. Interacțiunea cu fluidul atomilor neutri se face exclusiv pe baz ciocnirilor între particulele de fluid. Modelul unifluid (sau magnetohidrodinamic) este folosit pentru studiul fenomenelor lent variabile în timp. Plasma va fi descrisă de parametri ce însumează mărimile
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Atomii excitați emit radiație vizibilă. O cantitate importantă de plasmă este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de câmp. Aici concentrația lor devine suficient de mare pentru a putea produce ionizări și excitări. Radiațiile emise de atomii excitați în urma ciocnirilor inelastice cu particulele energetice din plasmă pot
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
de-a lungul axului torului, cât și una poloidală, în secțiunea transversală. Confinarea bazându-se exclusiv pe câmpul dat de bobine, stelleratorul poate funcționa în regim staționar. Studiul teoretic al acestui sistem este, însă, dificil din cauza configurației asimetrice a câmpului magnetic. Este asemănătoare stelleratorului, dar geometria bobinelor este mai simplă, acestea confinând plasma doar în direcție toroidală. Câmpul magnetic poloidal este creat de un curent indus în plasmă. Acesta contribuie și la încălzirea plasmei. Rezultatele obținute cu astfel de sisteme au
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
dat de bobine, stelleratorul poate funcționa în regim staționar. Studiul teoretic al acestui sistem este, însă, dificil din cauza configurației asimetrice a câmpului magnetic. Este asemănătoare stelleratorului, dar geometria bobinelor este mai simplă, acestea confinând plasma doar în direcție toroidală. Câmpul magnetic poloidal este creat de un curent indus în plasmă. Acesta contribuie și la încălzirea plasmei. Rezultatele obținute cu astfel de sisteme au fost mai satisfăcătoare decât cele obținute în cazul stelleratoarelor. Fuziunea nucleară ar putea reprezenta speranța de viitor a
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Discheta (în engleză: "floppy disk") este un dipozitiv de memorie externă pentru stocarea de date pe un disc magnetic flexibil rotitor, care poate fi transportat și introdus și utilizat pe alte computere, dacă dispun de o unitate de dischetă. Un dispozitiv asemănător, dar cu discuri rigide și capacități mult mai mari, este așa-numitul disc dur. Discheta este compusă
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
o unitate de dischetă. Un dispozitiv asemănător, dar cu discuri rigide și capacități mult mai mari, este așa-numitul disc dur. Discheta este compusă dintr-un mic disc din plastic subțire și flexibil, acoperit cu un strat de o substanță magnetică, pe care se pot înregistra date prin tehnologia specifică înregistrărilor magnetice. Ca dischetele să poată fi folosite pe computer, acesta trebuie să dispună de o unitate de dischetă (engleză: "floppy disk drive" sau "FDD"). Volumul de date care poate fi
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]