11,179 matches
-
Castelul Regal Łęczyca este un castel medieval situat în Łęczyca, Polonia. Castelul a fost ridicat de Cazimir al III-lea cel Mare ca o fortificație, de-a lungul anilor 1357-1370. Imediat după ce a fost finalizată construcția castelului, acesta a devenit reședința regelui Cazimir cel Mare, iar apoi
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
a găsit printre scoțieni și castilieni. În 1418 Robert Stuart, duce de Albany, și-a numit fiul, Ioan Stuart al doilea conte de Buchan, șambelan al Scoției, la comanda forțelor expediționare scoțiane, cea mai mare armată care a părăsit Scoția medievală. În octombrie 1419, 7,000-8,000 de soldați au sosit la La Rochelle și și-au croit drum spre Tours pentru a-l saluta pe Delfin. Carol al VII-lea și-a arătat generozitatea asupra nobililor scoțieni. Buchan a primit
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
grecesc „Antichthon” înseamnă „Contra-Pământ”. Lilith este numele dat unui al doilea satelit natural ipotetic al Pământului, având aceeași masă ca Luna. A fost propus de către astrologul Walter Gornold (Sepharial) în 1918. Gornold a denumit obiectul pe baza unei legende evreiești medievale, în care Lilith este descrisă ca fiind prima sotie a lui Adam. Gornold a susținut că Lilith era același al doilea satelit pe care omul de știință Georg Waltemath a pretins că l-a descoperit la începutul secolului.. Gornold, de
Obiecte planetare propuse în religie, astrologie, ufologie și pseudoștiință () [Corola-website/Science/329286_a_330615]
-
de localnicii bosniaci. Cu toate acestea, numele administrativ oficial al regiune este Oblastul Raška (Рашка Област). În perioada dominației otomane și habsburgice, zona era cunoscută oficial pe plan internațional că "Sângeacul Novi Pazar", sangeac fiind echivalentul cuvântului district. În Șerbia medievală și în statul-națiune ulterior independent, regiunea era mai cunoscută cu numele "Raška". "Sandžak" este transcripția slavica a cuvântului turcesc "sancak", literalmente însemnând „drapel” sau „drapel național” fiind folosit ca un termen pentru a reprezenta „provincia” sau „districtul”. Sandžak se întinde
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
Acheron, revenind uneori și perturbând viața celor rămași în viață. În sistemul monetar roman, obolul valora a patruzeci și opta parte dintr-o uncie, adică 0,57 grame de aur, însă nu a luat niciodată forma unei monede metalice. Obolul medieval (în , substantiv de genul masculin) era o valoare de cont și o monedă de cupru divizionară a denierului, având valoarea unei jumătăți de "denier". Obolul medieval urmează, prin urmare, fluctuațiile denierilor atât ca valoare cât și ca greutate sau ca
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
57 grame de aur, însă nu a luat niciodată forma unei monede metalice. Obolul medieval (în , substantiv de genul masculin) era o valoare de cont și o monedă de cupru divizionară a denierului, având valoarea unei jumătăți de "denier". Obolul medieval urmează, prin urmare, fluctuațiile denierilor atât ca valoare cât și ca greutate sau ca titlu de metal prețios. Abrevierea sa în texte este un o barat sau literele ob. În Evul Mediu, obolul era evaluat la o jumătate de denar
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
(limba germană: Herzogtum Kleve; limba olandeză: Hertogdom Kleef) a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. El era situat în partea de nord a Renaniei, pe ambele maluri ale Rinului Inferior, în jurul capitalei sale, Kleve și a orașului Wesel, fiind mărginit de posesiunile ce țineau de principii episcopali de Münster la răsărit
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
Berg a fost un stat medieval - inițial comitat, ulterior ducat - din regiunea Renania din Germania. Capitala sa era la Düsseldorf. Ea a existat ca o entitate politică distinctă de la începutul secolului al XII-lea până în secolul al XIX-lea. a apărut în 1101 ca linie colaterală
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
trăit zece ani fără de rege, rămânând în ea numai străinii: Sclavii, Grecii, Teutonii, Messianii și Vlahii, care, în timpul vieții lui Attila, îi serveau ca robi.” Cronica pictată de la Viena, un document din secolul al XIV-lea, se numără printre manuscrisele medievale care conțin informații din cronica maghiară originală din secolul al XI-lea with its painted miniatures.. Cele mai multe situri arheologice din Bazinul Panonic datate ca fiind de secol IX au fost descoperite în regiunea Transdanubia a Ungariei contemporane, în regiuni care
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
-lea with its painted miniatures.. Cele mai multe situri arheologice din Bazinul Panonic datate ca fiind de secol IX au fost descoperite în regiunea Transdanubia a Ungariei contemporane, în regiuni care aparțin azi Slovaciei și în Transilvania. cercetările arheologice ale așezărilor rurale medievale timpurii de la Balatonmagyaród, Nemeskér și alte câteva locuri din Transdanubia demonstrează că principalele lor caracteristice (inclusiv tipul de locuințe și ateliere) nu s-au schimbat odată cu dispariția statului avarilor prin anul 800. Noile așezări au apărut în regiuni cu cimitire
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat medieval timpuriu în această regiune. În afară de Francia Răsăriteană și Moravia Mare, a treia putere implicată în controlul asupra Bazinului Panonic a fost începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a avut de infruntat atacuri din partea pecenegilor. Neagu Djuvara a scris despre Gelou că este un nume autentic românesc și foarte vechi, legat de numele trac Gelupara, o veche așezare în Tracia Glad a fost voievod al unei formațiuni statale medievale timpurii formată din români, slavi și pecenegi, localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena (astăzi Cenad). Detalii despre voievodatul lui Glad
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
scurtă notă din "Annales Alamannici" se referă la „războiul cu ungurii în Moravia” din 902, în timpul căruia statul morav a dispărut, dar textul este ambiguu. Pe de altă parte, așa-numitele „Regulamentele vamale din Raffelstetten” (cel mai vechi document vamal medieval) menționează „piețile moravilor” pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre unguri, adăugând că moravii „care nu au fost capturați de unguri au fugit la bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au silit pe „ducele” Banatului, Glad, să ceară pace. Anonymous descrie și tratatul pe care ungurii l-au semnat cu Menumorut, prin care „ducele” român accepta să-și mărite fata cu fiul lui Árpád, Zolta. Specialistul britanic în istoria Ungariei medievale C. A. Macartney consideră că relatările lui Anonymous cu privire la Menumorot și Glad sunt inspirate dintr-o cronică târzie, care privea domnia lui Ahtum, presupusul urmaș al lui Glad. Alexandru Madgearu susține pe de altă parte că toponimele "Galad", "Kladova", "Gladeș
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
prin aceasta rămânând mai puțin influențat de sistemul roman decât dreptul continental. În cadrul aceluiași sistem însă, Curtea maritimă se bazează pe principiile de drept roman. Dreptul canonic, sistemul juridic al Bisericii Romano-Catolice, s-a dezvoltat în paralel cu dreptul roman medieval și a incorporat numeroase dintre conceptele sale. „Post-interpreții” din secolul al XIV-lea, precum Bartolus de Saxoferrato și Baldus de Ubaldis, au fost creatorii unei teorii juridice mature și mai ample, mai puțin legată de textele antice. Această abordare a
Dreptul roman în Evul Mediu () [Corola-website/Science/328655_a_329984]
-
după fosta capitală (acum Heraklion), prezentată ca fiind transportată de doi arhangheli. Piesa centrală a altarului din capela nordică este "Adorația Pruncului", realizată de Franz Anton Maulbertsch (1754-1755). Capela de sud, "Nikolauskapelle", a rămas neschimbată și își păstrează aspectul său medieval. Ferestrele gotice datează din secolul al XIII-lea. Ea conține sculpturi gotice din piatră sub un baldachin (Sf. Ecaterina și Sf. Nicolae) (1350), precum și un crucifix din lemn realizat de Hans Schlais (1510-1520). Această capelă a fost ctitorită de un
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
prima lună de filmări cu Mihai Boghiță. Pentru redarea peisajului sadovenian s-a folosit peliculă color de foarte bună calitate, s-au filmat planuri generale, peisaje pitorești și sate tradiționale. Regizorul a ales să filmeze în decorurile naturale din apropierea bisericilor medievale moldovenești pentru a da mai multă autenticitate narațiunii cinematografice. Filmul a fost realizat cu sprijinul Ministerului Forțelor Armate, Consiliului Superior al Agriculturii, Direcției Monumentelor Istorice, muzeelor de artă din R.P.R., Teatrului de Operă și Balet al R.P.R., întreprinderilor Decorativa și
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
care a murit de tânăr și, astfel, nu a mai fost enumerat împreună cu frații săi. Cel mai mare copil enumerat în documentul Massarelli a fost Grgur Branković. Documentul din 1429 îl menționează cu titlu de Despot. Potrivit lucrării „The Lațe Medieval Balkans, A Critical Survey from the Lațe Twelfth Century to the Ottoman Conquest” (1994) de J. V. A. Fine, Grgur a fost numit guvernator al teritoriilor din sudul Șerbiei asociate Casei Branković. El a fost numit de către sultanul Murad al
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Petru Rácz I. (n. ? - d. 28 octombrie 1599, Șelimbăr, jud. Sibiu) a fost nobil de origine română, o personalitate aproape legendară a familiei Rațiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea. Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
Oakland a urmat cursuri de Literatură Engleză, precum și pe cele de Artă și de Franceză. A absolvit în 1964 și s-a mutat la Universitatea California din Berkley, unde și-a luat licența în Literatură Comparată (cu specializare în literatura medievală). Tot aici a descoperit opera lui Tolkien și fandomul SF. În luna mai a anului 1966, pune bazele mișcării "Society for Creative Anachronism" alături de alți colegi, printre care se numără și Jon DeCles, cu care avea să se căsătorească în
Diana L. Paxson () [Corola-website/Science/328833_a_330162]
-
XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe 28 Octombrie 1599. În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei biserici românești medievale din piatră: Biserica veche a Mănăstirii Râmeț, din sec. al XIII-lea; Biserica Episcopală din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și , ctitorită înainte de anul 1599. Biserica veche din Teiuș este o
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
în jurul bisericii s-au făcut trotuare, iar din dușumeaua veche din dale de piatră s-a amenajat o alee între ușa laterală de evacuare și aleea principală de acces în cimitir. Mica și onorabila comunitate de credincioși români ai bisericii medievale din Teiuș prin Ștefan Racz (strănepot al ctitorilor Petru și Zamfira Racz) și prin episcopul Teofil (Toma) Seremi născut în Teiuș (care a început discuțiile de unire în anul 1693 și a condus primul Sinod al Unirii cu Biserica Romei
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Dumnezeu". Președintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, a acuzat în termeni duri campania cardinalului Bergoglio împotriva legiferării căsătoriei între persoane de același sex, care a fost dezbătut în parlament. Cristina Fernández de Kirchner a apreciat poziția Bisericii ca aparținând „epocii medievale și Inchiziției”. Sergio Rubin, biograful lui Jorge Mario Bergoglio, a reținut poziția nuanțata a acestuia încă din timpul în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Astfel, arhiepiscopul Bergoglio s-a pronunțat în 2010 pentru uniunile civile între persoanele de același
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
și cea de vest, și pentru nord, și pentru sud. Palatul ocupă circa o șesime din suprafața unei cetăți standard a unei legiuni romane de 5400 de soldați, și dublul suprafeței unui fort de . În 1926, dată la care habitatul medieval și modern instalate în cetate încă mai existau, populația "intra muros" era de ce trăiau în . Zidurile fortificațiilor, cu o grosime medie de , sunt formate din două straturi de zidărie, cu grosimi între 40 și 60 de centimetri cu o umplutură
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
exactă a octogonului de la Split: demonstrația faptului că Rotonda nu putea fi mausoleul lui Galerius întrucât acesta a fost regăsit fără îndoială la Gamzigrad ar putea duce la o schimbare a identificării tradiționale a mausoleului de la Split. În unele tradiții medievale, octogonul nu era decât un templu al palatului și un sepulcru al lui Dioclețian s-ar putea găsi în altă parte. Chiar exemplul de la Gamzigrad în care mausoleul se află pe colina Magura, în afara incintei palatului, sugerează că legătura între
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]