12,937 matches
-
dreptul ferestrei trec femei cu cărucioare, În care au butelii de aragaz... prin urmare, asta e viața mea: treizeci și doi de ani, o garsonieră, masa de scris, câteva cărți, icoane pe sticlă, discuri Stravinski, Béla Bartók... Mă trezesc pe la miezul nopții, În cameră e frig, un val de lumină din stradă luminează biblioteca. Mă scol și-mi pun paltonul peste plapumă: dacă ar fi cald, aș Încerca să scriu, simt că n-o să pot dormi prea repede. Am În gând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În gara Ploiești-Sud. Mă Întorceam dintr-una din frecventele escapade În capitală și când am ieșit de pe peron am stat o vreme năucit sub magia cerului Înstelat de aprilie. Când m-am trezit, am Înțeles că la ora aceea, după miezul nopții, nu mai avea rost să aștept vreun autobuz. Am pornit fără grabă, drum lung, spre gazda mea ploieșteană. L-am văzut atunci pe trotuarul celălalt pe tânărul avocat pe care abia Îl cunoscusem. I-am urmărit, câteva lungi clipe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale Martei, mă gândeam atunci la convorbirile lui Kafka cu tânărul Gustav Janouch, pe care tocmai le citisem. Kafka se referea la deosebirea Între poetul jongler al virtuozității și poetul „adevărat”, genuin, creație el Însuși a realității În al cărei miez tensionat Își scrie destinul. Poezia Martei Petreu se deosebea de la Început de fermecătoarea ingeniozitate lirică a talentelor din jur. Nu doar În legătură cu poezia ei aveam destule motive să meditez la spusele lui Kafka, ci gândindu-mă la literatura română dintotdeauna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atât. Am tăiat, nepoliticos, frișca vorbelor spuse din inimă, nu mă Îndoiesc, deși atât de ceremonioase. Momentele acide nu au lipsit, până la urmă, dar adunarea mi s-a părut, În totalitate, plicticoasă și bătrână, cu ceva vetust și erodat În miezul ei. Cuvintele de despărțire ale lui Adrian Marino, prezent și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine, nu eram foști membri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
important pe care l-a avut 22 În promovarea valorilor democrației, În dezbaterea la zi și persistentă a dilemelor restructurării societății românești. Cincisprezece ani de zbuciumată istorie au legat revista de Istoria Însăși, al cărei revelator capitol a devenit. În miezul evenimentelor sau departe, pe conturul planetar, am fost, atâția dintre noi, prin intermediul revistei 22, participanți la viața României. Ne putem privi, retrospectiv, istoria personală și prin asemenea conexiuni, reverberând În viața lăuntrică, nu doar În cea vizibilă și socială. * Prima
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îl apropie, dar Îl și separă de suprarealism. Fiindcă nu doar despre o opțiune pentru un anume curent literar ar putea fi vorba la Blecher. Este altceva și mai mult: consecința metarealistă, până la neverosimil și turmentare, a situării În chiar miezul negru al unei cumplit de „reale” existențe umane. „Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice... am căutat să ridic la egal de lucidă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
năluciri, Învelișuri rugoase și opace, cum procedează noua literatură a experienței, a sondajului psihologic, a autenticității centrate pe realitatea interioară a naratorului. Îndoiala ca premisă și mijloc de cunoaștere se extinde firesc și asupra eului, dacă nu chiar pornește din miezul Însuși al individualității, deopotrivă receptor, transmițător și emițător de realitate umană. Regăsim aici o veche tradiție a rigorii, a spiritului critic care, Înainte de a focaliza spre ceilalți, se Întoarce spre sine, cu severitate, cu maximă exigență. Cel ce afirmă că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care pornesc proiectele epice, impulsionate de o temă centrală, precedând forma, dar care, pe măsură ce Își dezvoltă surprizele, Își creează ea Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și tandru, modulat după regulile politeței. Franctirorul adulat al literelor franceze, o celebritate, locuia Într-o mansardă studențească spre care, până În ultimii ani, când se instalase ascensorul, se cățăra voinicește, ne povestea, de câteva ori pe zi, dar și după miezul nopții, când se Întorcea din lungile sale plimbări solitare știute deja de polițiștii cartierului. Nu aveam intenția să-l Întreb nimic, ci să-l las În voia firii și vorbelor sale, așa cum le alegea să fie. Aș fi fost, Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și, pentru a mă convinge, Îmi povestise de extraordinarele mese cu amicul său Matta, pictorul, la restaurante la care rezervarea meselor se făcea cu un trimestru În avans și doar pentru nume cu rezonanță. Seara s-a prelungit până după miezul nopții, În istorioare și paradoxuri, sub farmecul amfitrionului care nu-și precupețea verva. Fragilitatea sa fizică părea compensată prin suplețea rezistentă și tenace, de fibră aleasă. Se arăta deschis, Îngăduitor, Îndrăgostit de Paris și de cartierul În care locuia, fericit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aur a locuinței: mi se oferea, ca În basmele cu scadență vrăjitorească, refugiu pentru un Întreg an academic. Toate păreau a se Întâlni Într-o constelație fastă, timpul se dilata, ospitalier, ca În tinerețea de demult și de mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
truisme și trofee ale jur-Împrejurului acomodant. Chiraș, burlac, fără copii, scriitor marginal, gânditor independent, „entitate” bizară și neconvertibilă, nelegată de vreo „apartenență” ideologică, religioasă, etnică, politică - acestea ar fi consecințele firești ale opțiunii post-Auschwitz a naratorului. El păstrează, astfel, În miezul adevărului său, Auschwitzul Însuși. Răzbunare, siguranță de sine, legitimitate... par, În acest context, grimase caricaturale ale chiar lumii pe care Kertész o refuză și acuză. În scena primă de după eliberarea lagărului, Kertész Își urmează naratorul În revelația care va marca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un crez strict personal, nu neapărat pios și deloc creștin. „Să fie oboseala existenței?”, am Întrebat-o, la rândul meu, pe exegeta lui Adorno. Cine reafirmă, din nou și din nou, că nu va renunța nicicând la Auschwitz, rămas În miezul biografiei și gândirii sale, nu prea poate să aibă o viață ușoară... Devii, oare, capabil de mărinimie și iubire privind Înapoi și Înainte, spre zădărnicia existenței, de pe această culme a răului? Există o oboseală mai profundă decât cea a muncii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seara sosirii, fusesem Înștiințat de decanat că se primise o comunicare de ultim moment: oaspeții italieni pierduseră avionul! Izbutiseră să prindă, totuși, un alt zbor, urmau să ajungă pe aeroportul Kennedy cu o Întârziere de cam 5-6 ore. Adică, după miezul nopții. Asta Însemna reprogramarea limuzinei și a celor care urmau să-i aștepte. Am răsuflat ușurat când, după unu noaptea, administratoarea casei de oaspeți de la Bard mi-a anunțat sosirea năzdrăvanilor, iar colega mea, Nina Canizzaro, profesoara de italiană, aflată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Imediat acesta a intrat în panică și i-a rugat să părăsească locul. Dumitriu se întorsese cu trenul, iar Boian și Teodorescu trebuiau să vină în seara de 14 Mai, la locul de întâlnire, tăpșanul din vecinătatea gării, cam după miezul nopții. Dumitriu le-a dat mâncarea pe care o adusese de la Cuvin dar fără apă. Cum cei doi însetaseră toată ziua, mâncarea nu prea mergea. Observând aceasta, Dumitriu a plecat la gară să aducă apă. Sacrificiul lui Dumitriu în timp ce acesta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încetarea luptei către legionari și prin Iasinschi îi comunică și lui Antonescu faptul, iar prin alți curieri transmite întregii armate legionare, abandonarea pozițiilor de luptă. Desigur că între venirea lui Nicolae Petrașcu miercuri după amiaza și a lui Neubacher după miezul nopții, Antonescu luase legătură cu Hitler telefonic și reușise ceea ce dorea: înlăturarea Mișcării Legionare, însă cu obligația pentru el, de a nu lua măsuri de arestare a participanților. Ce a urmat se știe, căci Antonescu a făcut arestări masive scăpând
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe jăratec, arși cu vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii, Clime, Banea și mulți, nenumărați și-au găsit moartea năpraznică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se deosebească fundamental de cel ce a fost el însuși înainte, dar și de cei care adoptă poziția sinucigașului, fără a fi hotărât în profunzime la acest gest. Poetul Radu Gyr ilustrează, în mod genial, acest lucru în „Balada pentru miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unul dintre aceștia. După ce-am trecut podețul de piatră fără balustradă de peste ultimul canal, am ajuns la cartierul de blocuri în care locuia fata. Acestea erau legate între ele prin niște ganguri ce semănau cu metereze medievale. Fiind aproape miezul nopții, la majoritatea ferestrelor nu se vedea nici o lumină. Fata m-a luat de mână și m-a condus repede prin labirintul de ganguri de parcă ar fi vrut să mă ferească de priviri iscoditoare. S-a oprit în fața unui bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lovindu-mă cu arătătorul direct în inimă. Într-adevăr există și un document în care se vorbește despre descoperirea unui craniu de unicorn exact în asemenea condiții. Am înghițit în sec. Am realizat că mă apropiam tot mai mult de miezul problemei care mă interesa. — A fost descoperit pe frontul rusesc în 1917. Septembrie 1917. — Deci cu o lună înainte de revoluția din octombrie. În timpul primului război mondial. Pe vremea cabinetului Kerenski, chiar înainte de lovitura de stat bolșevică. A fost găsit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de știință din Sistem. Eu am fost instruit timp de un an, iar după ce mi-am luat examenul final, m-au congelat două săptămâni, investigând în intervalul acela fiecare colțișor al creierului meu. Au extras epicentrul activității encefalice, de fapt miezul conștiinței mele. Mostrele obținute au fost transcodate în parola permutărilor și reintroduse în creierul meu. De data asta, invers. Mi s-a spus că „acțiunea“ se chema sfârșitul lumii și așa urma să se numească și parola pentru permutări. Creierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
parola pentru permutări. Creierul meu a suferit deci o dublă restructurare. Operaseră mai întâi un haos complet, iar în cadrul acelui haos, un altul extrem de condensat, în centru. Precum sâmburele unei prune murate. Dar nu mi-au spus niciodată ce cuprindea miezul conștiinței mele. Nu mi s-a dat nici un alt detaliu. — Nu e cazul să știi mai mult de-atât, m-au anunțat ei. Subconștientul lucrează mai bine în asemenea situații. După o anumită vârstă - conform calculelor noastre, douăzeci și opt de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atât, m-au anunțat ei. Subconștientul lucrează mai bine în asemenea situații. După o anumită vârstă - conform calculelor noastre, douăzeci și opt de ani - conștiința ființelor umane nu mai suferă modificări esențiale în configurația generală. Îmbunătățirile sau modificările minore sunt doar superficiale. Miezul conștiinței tale, care se numește acum „sfârșitul lumii“, va funcționa fără probleme până îți dai ultima suflare. Ai înțeles? — Da. — Nu-ți servește la nimic să știi mai multe. Orice încercare de a găsi o logică sau a face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
servește la nimic să știi mai multe. Orice încercare de a găsi o logică sau a face o analiză seamănă cu despicarea unui pepene roșu cu un ac mic de cusut. Plus că ți-ar putea lăsa urme pe scoarță. Miezul va rămâne însă intact. De aceea a și trebuit să operăm riguros separarea scoarței de miez. Stai liniștit, sunt suficienți indivizi pe lumea asta care n-au decât scoarță. Pentru a evita orice situație neprevăzută, au continuat ei, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
face o analiză seamănă cu despicarea unui pepene roșu cu un ac mic de cusut. Plus că ți-ar putea lăsa urme pe scoarță. Miezul va rămâne însă intact. De aceea a și trebuit să operăm riguros separarea scoarței de miez. Stai liniștit, sunt suficienți indivizi pe lumea asta care n-au decât scoarță. Pentru a evita orice situație neprevăzută, au continuat ei, a trebuit să protejăm piesa-parolă, izolând-o de orice perturbare externă. Dacă ți-am spune din ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]