11,805 matches
-
Asta a pus capac la toate. Am obținut o întrevedere cu ea. Și-a susținut și față de mine declarația: Chirilă o ademenise în camera de oaspeți și-o violase. A fost, la vremea anchetei, întrebat și Chirilă. "Eu?! s-a mirat el. Vorbe! Uneltiri de-ale ei și-ale lui Vlad, lucrează împreună, sînt dovezi că el e vinovatul, au fost văzuți și la film. Acum, că au căzut în păcat, hai să găsim un țap ispășitor... Eu am soție, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa, ca să-mi amintesc de cantina studențească, unde ne-au dat într-o seară salam stricat... După aceea am mîncat doi ani la cantina dietetică; mă săturasem de pîine fără sare și de morcovi fierți... Și eu... Și tu?! se miră Vlad. Credeai că mi-am obținut licența în Fizică prin corespondență? Te doare rău? E pe trecute. Încercăm acum, sau la ciclul următor? Parcă aș vrea să mai răsuflu o gură de aer rece, spun, uitîndu-mă în sus. N-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zice Graur. Salut! Mulțumesc, Petre! Și eu trebuie să-ți mulțumesc. Mi-a prins bine sfatul tău. Totul e să fii ferm. Am să-ți povestesc... Am auzit, îi spun, dar nu-mi place c-ai zis "nu". Eu?! se miră Graur. Am spus doar că vreau să mă gîndesc, să nu se creadă că sar în sus de bucurie... Și-apoi, nu e chiar așa de ușor să mă apuc să fac organizare... Nu-i de nasul unui doctor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix. Mă bucur că ați reușit! spune Brîndușa cînd ajunge în fața noastră, însoțindu-și vorbele de o privire plină de zîmbet, cu care îl învăluie pe Vlad. Am telefonat aici, din birou. Ce-i cu telefonul vostru? Vlad se uită mirat spre mine. E scos din priză, spun eu. Am vrut să nu fim deranjați cît am pilotat. Se lasă din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad, în timp ce-și trage încet, cu grație, mănușile de pe mînă. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el prompt, oprindu-se în fața mea. Știu. Și? E treaba lui, strict personală. Hm! surîde Dinu. Deci la el venea doamna. Doar nu la mine! exclam eu. Unii așa ziceau, face un gest cu palma desfăcută Dinu. M-aș fi mirat. Normal! N-am eu față pentru una ca Brîndușa. N-am vrut să spun asta, se scuză Dinu și începe să se plimbe iar prin încăpere, dar cînd ajunge lîngă sacul de hîrtie, se oprește, îl privește lung, apoi, brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la un lucru care nu mă privește, îl împăturesc și-l bag în buzunar. Iau radiera oferită de Don Șef, o frec îndelung între degete și-mi duc degetele la nas, înfiorîndu-mă la mirosul plăcut de mandarin. "Ca să vezi! mă mir. Don Șef m-a propus ieri să fiu dat disponibil, iar azi îmi vinde gogoși, cum c-ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se reduce cu două. Unul sînt eu. De unde știți?! Am și eu prieteni... Cine-i al doilea? Eu, răspunde sec Don Șef și pornește motorul. Cum, dumneavoastră?! Foarte bine! Ce, eu sînt bătut în cuie?! Bine, dar... Ce "dar"?! se miră șeful. Vorba lui Alecsandri: "E unul care cîntă mai dulce decît mine ? / Cu-atît mai bine țării și lui cu-atît mai bine". Și, mă rog, întreb eu, cine-i cel care "cîntă mai dulce"? Marinescu, strînge din umeri Don Șef. Columbo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimic de-a face cu ceea ce bănuiți dumneavoastră: dragoste, acuzații, apărări... Și mai lăsați-mă în pace cu idila dintre mine și Brîndușa! De unde și pînă unde, mă rog!? Cum, nu-i adevărat?! Nu ! Vreți să mă jur ? Atunci, se miră Don Șef, ce rost a avut să-mi ceară declarația?! "Declarația"!?! exclam eu cu stupoare. Ascultă, dom' Vlădeanu! mă ia la sigur șeful. Să dăm cărțile pe față! Brîndușa a fost cîndva prietena dumitale. Nu trebuia să se bată toba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noi! mă invită Petre. Sînt obosit. Hai, Mihăiță, avem în cuptor o plăcintă cu nucă, Cezara face acum una cu brînză... Am și-o sticlă de vin... Mulțumesc, Petre! Aș veni, dar... Refuzi tu un pahar și o plăcintă?! se miră Petre. Lasă-l, că-l așteaptă doctorița cu "poale-n brîu", rîde Cezara. Am auzit că te-a propus șeful să fii dat disponibil, îmi zice Petre. Nu-ți fă griji. M-am hotărît să accept conducerea Sectorului cercetare. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
necernută... Ce s-au supărat atunci sezoniștii!... Da, murmur eu surîzînd. Unde e acum doamna profesoară? Vreți s-o vedeți, să-i spuneți că i-ați urmat sfatul? Da. Azi i l-am urmat mai mult ca oricînd. Dar, mă mir eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar că sîntem prietene, își arcuiește farmacista sprîncenele într-o expresie de pură și deplină feminitate, apoi se apleacă spre sertarul cu bani. O privesc lung și insistent cum alege din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vecine, greu! îmi spune o femeie, ajungîndu-mă din urmă și luîndu-mă de braț. Se cunoaște că ai avut o zi lungă... Sărut mîinile, Fulvia! spun eu, strîngînd mîna care mi-a prins brațul. Ai fost la film? Ce film!? se miră ea. Am fost la "bal". Am avut zi de recepție a lucrărilor de montaj; s-a terminat mai înainte, pe la zece... A, apropo: să-ți dau banii, zice și scoate din poșetă o bancnotă de zece lei. Mulțumesc! Mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și să-l bag în buzunar nedesfăcut, dar pentru că-i împăturit doar în două, în timp ce aleg cheia ca să descui, îl desfac și citesc: Cînd vii acasă, treci urgent pe la mine. Nelu Arbore". "Ce l-o fi apucat pe Ion?! mă mir, băgînd cheia în ușă. Tata! exclam. O fi venit cineva de la Ion de acasă și-mi aduce vreo veste de la tata, altfel nu mă chema Ion seara asta..." Trag cheia din ușă, bag legătura cu chei în buzunar și plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Aseară unde a fost ginerele meu? Observ că Ion face un gest scurt, de hoț prins asupra faptului. Aseară l-am luat pe Ion la băut pînă tîrziu, că am primit niște bani... Da. Și-a plătit el. Poftim?! mă mir eu, dar îmi amintesc imediat că Ion mi-a spus dimineață ceva de cincizeci de lei. Aa, doamnă, încep eu să rîd, faptul că Ion mi-a împrumutat cincizeci de lei nu înseamnă că mi-a plătit băutura. Nu luasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine să nu-l mai inviți! Auzi!, a fost și copilul la tine... Mă mir că nu mi-a venit bolnav! Las' că vă știu eu pe voi, ăștia... cu aere de artiști... Mi-a spus el fiul meu ce-i de capul vostru... Fiul dumneavoastră, doamnă, se pricepe și la cultură? întreb eu. Sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi înăbuș un căscat, acoperindu-mi gura cu mîna în care țin mănușile. Aici, la combinat, ce faci? mă întreabă Fulvia. Pînă azi, m-am ocupat de un separator, spun, căscînd din nou. Scuză-mă! Sînt tare obosit... "Separator"?! se miră Fulvia. Ia stai: care-i numele tău? Vlădeanu. Fulvia începe să rîdă: Ca să vezi! Cu tine m-am certat azi, deci... Pentru separatorul tău trebuie să mă scol mîine la cinci. Nu mai e nevoie, surîd eu. Separatorul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i deschid cu teama că n-am s-o mai revăd pe Teona lîngă mine, dar de fiecare dată o descopăr alături, mai plină de zîmbet. Ei da, sînt reală, rîde ea, tamponîndu-mi mereu fruntea cu batista. Tu aici?! mă mir eu iarăși. Te-am așteptat pînă la ora opt, apoi..., surîde cu ochi senini Teona. Credeam că ești om de cuvînt..., c-ai să vii... O privesc lung, fix, luat prin surprindere. Stai liniștit, îmi șoptește. Batista ei mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dai cuvintele: cinste, onoare și bunătate! Eu am să te ador, orice ar fi. III Îți scriu aproape clătinându-mă, atât mi-e inima de grea; disperarea ia proporții uriașe. Am pus pe aparatul de radio fotografia ta cu ochi mirați de la vârsta de 3 ani; îmi umplu sufletul cu privirea aceea limpede, angelică, și-ți scriu cu lacrimi și cu iubire. Sunt singură, draga mea dragă, singură pe lume. Ar fi trebuit să te urmez pe jos, în genunchi, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îngrozită la tot ceea ce întreprinde și mor de frică pentru Christiane ca și pentru noi. Niciodată n-a fost mai valabil versul: „Și lupta a luat sfârșit din lipsă de combatanți“. Aici toată lu mea e în oraș, pentru te miri ce. Batjocorită, umilită, chi nuită. Nu, nu poți înțelege; din fericire, draga mea, n-ai cum să înțelegi, fiindcă nu ți poți închipui realitatea. Știi, scumpa mea, când am citit, la Mangalia, scrisoarea ta de spre 14 iulie, am crezut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fie nuntă cu ștaif, ce rochie ai să-ți pui? A mai fost măritată? Păstrasem două fotografii frumoase cu Odile, dintre cele din Bretania, acum vreau să le dau părinților lui Greg. Sunt sigură că întrebarea mea n-are să te mire: pe când și nunta ta? Tatăl lui Cinci m a întrebat câți ani ai. Apoi mi-a zis: „Credeam că e o diferență de vârstă mai mare între ei“. Vezi că ne încăpățânăm de ambele părți să dorim căsătoria asta, sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și responsabila! Cred, ba nu, sunt sigură că noul locatar a și sosit. A venit să vorbească cu mine; dar, draga mea, pare un om admirabil, politicos, drăguț, cumsecade! Să batem în lemn! A stat mai mult de o oră. Mirat de atitudinea lui cutare - a lui Leși, vreau să zic! Să fie oare cu putință ca toate astea, tot coșmarul Leși, să se fi terminat?! Pare de treabă, respectuos, și conversația a luat imediat un ton plăcut, de încredere. I-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce-a trecut. Să fie obligată să-și lase copilul în urmă; să fie obligată să nu lase să se citească nimic pe fața ei. S-a obișnuit de atât de mult timp să-și ascundă sentimentele, că nu mă mir deloc că nu-i e deloc ușor să arate căldura pe care vrea s-o arate. Nu mă mir că e atât de stângace uneori. Îl ascult cu atenție, și aproape că-mi dau lacrimile. I-a găsit scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se citească nimic pe fața ei. S-a obișnuit de atât de mult timp să-și ascundă sentimentele, că nu mă mir deloc că nu-i e deloc ușor să arate căldura pe care vrea s-o arate. Nu mă mir că e atât de stângace uneori. Îl ascult cu atenție, și aproape că-mi dau lacrimile. I-a găsit scuze pentru orice. E același băiețel care i-a găsit toate scuzele din lume mamei lui pentru faptul că nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună terminați cu păcăleala asta ieftină! Dar nu zice nimic - și, cu o vagă tresărire de șoc, îmi dau seama că a înghițit gălușca. Și totuși, de ce mă mir atât de tare? Hainele lui Danny nu par deloc deplasate, acolo, pe stativ. — Păi, ce să zic, felicitări, spune Randall în cele din urmă. E o mare realizare. Îl bate pe Danny ușor pe umăr, apoi se întoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sunt sigură că principiul pe care trebuie să-l aplici e, în mare, același. Celălalt lucru care mă ajută să-mi păstrez uzul rațiunii e un pont de neprețuit pe care îl recomand tuturor viitoarelor mirese. Sinceră să fiu, mă miră la culme faptul că nu e menționat de nici una din revistele pentru mirese. Și anume, să ai mereu în geantă la îndemână o sticluță de vodcă, din care să iei o dușcă ori de câte ori cineva aduce vorba despre nuntă. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi spune „Am nevoie de niște răspunsuri“ și „ce rost are viața?“ și “încotro ne îndreptăm cu toții?“ E extrem de deprimat, nu se duce la serviciu... Pur și simplu nu știu ce să fac. — Trebuie să-ți spun că eu unul nu mă mir deloc, zice Michael, luând ceașca de cafea de la mine. Bărbatul ăsta al tău muncește ca un descreierat. De când îl știu. Și orice om care lucrează în ritmul în care a lucrat el, atâta timp... Ridică din umeri cu tristețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]