KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...430 431 432 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

lălăit și eu, știind că vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și vulgar, iar băieții se revelau ca bărbați tineri, cu voci autoritare. Doar vârful țigărilor lumina pentru o clipă câte o schiță de obraz sau niște ochi cu sprâncene pensa te... Se aduseseră între timp microfoanele, stațiile și boxele din sala de discotecă. Pentru că rugul căzuse pe o rină și flacăra i se domolise, s-au aprins din nou becurile. Diverși țipi au început

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Era curvă, era javră, era putoare, era târâtură. Se făcuse liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
încetă deodată orice mișcare. Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
albastru care mă privea). Cu cât coboram mai mult, etaj după etaj, adîncindu-mă tot mai mult în penumbră, scenele deveneau mai penibile, 157 mai apăsătoare. Țipete scrâșnite mă îndepărtau de anumite zone. Gemete de plăcere bestială îmi ridicau sângele în obraji. Mai smulgeam de pe uși lacătele moi, la întîmplare, dar mă-nduplecam tot mai greu să arunc o privire în camerele cufundate-n abjecție. După ce-am coborât alte zeci de paliere, m-am pomenit pe-un culoar ca toate celelalte

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
salteaua vărgată, mizerabilă de pe patul meu. Am rămas cu ochii-n gol câteva clipe, și deodată chinul, chinul fără limite al vieții mele a spart ca un abces și-am izbucnit în hohote de plâns, lipindu-mi cartea deschisă de obraji, udînd-o de lacrimi și salivă, disperat cum n-aveam să mai fiu niciodată, cum nu poți fi decât la vârsta atroce a adolescenței. M-am aruncat pe pat și am plâns mai departe, minute-n șir, fără nici un gând, până când

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
înaltă tensiune tăind cîm-pul în diagonală, încărcați de ciori. Alte mașini în față și-n spate, depășindu-se unele pe altele ca într-un fel de joc. La ca-setofon - dragul meu Joe Dassin. Și mereu aer proaspăt și rece pe obraz, de pe geamul întredeschis. Apoi orașul, anunțat de aglomerările de hardughii și gunoaie. Șoselele cu hîr-toape, blocurile, magazinele cu vitrine sărace. Oamenii mișunând peste tot, înfofoliți în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

vor veni unul după altul, ai să vezi! Și ea grăbește pasul, la stația următoare abia prinde din urmă un autobus, eu rămas singur în stația pustie, cu gol în suflet, Îți vorbesc despre iubire, Daniel! Și trupul feminin?! Pe obrazul meu îmbujorat senzația tulbure a părului ei, Învățătoarea trece printre bănci și ne verifică felul în care ținem creionul, Știi tu ce este aceea iubirea?! și toate razele de soare cu soare cu tot au coborât dincolo peste grădini, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
părului ei, Învățătoarea trece printre bănci și ne verifică felul în care ținem creionul, Știi tu ce este aceea iubirea?! și toate razele de soare cu soare cu tot au coborât dincolo peste grădini, se lasă înserarea și roșeața din obrajii mei, Daniel! Nu știu ce este aceea iubire în afara iubirii de Dumnezeu, a iubirii de tine, a iubirii de părintele Ioan, care nu mai este, Dumnezeu să-l ierte, nu-mi pot face semnul crucii pentru că țin stiloul în mână, Știu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pe la spate, frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp?! nu-mi mai amintesc, dar asta am acum în nări, Ce știe Daniel despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp?! nu-mi mai amintesc, dar asta am acum în nări, Ce știe Daniel despre mirosuri?! Theo tace acum, lăsându-mă pe mine la această ultimă imagine, părul ei acoperindu-mi obrajii, Mai departe?! el își derulează cu ochii gândului, eu nu mai am loc în scena următoare, Aida a fost iubita mea în noaptea aceea, făcuse din mine un bărbat, Cum?! Știi ce mi-a spus a doua zi dimineață după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
creionului lui Theo, provocându-mă, rotunjimile pieptului și acolo mai jos ghemul încâlcit de fire negre, prea mult creionul lui Theo acolo insistând, Și el tăcut și dus în gânduri spre seara aceea, poate, când ea, cu părul acoperindu-i obrajii, abandonând-o ochilor mei îndepărtați mereu de la această imagine a părului ei revărsat, el tace fremătând, Caietul acesta deschis pe genunchii mei, mărturisind despre ceea ce sufletul și trupul meu nu știe, apoi brusc în mintea mea își face loc, Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în capul oaselor la mine, palma lui pe umărul meu, Nu te duci să te culci? Ba da, vocea mea aproape șoptită, Ai crescut! și el îmi cunoaște frământarea, te țin minte un copil și palma sa aspră îmi mângâie obrajii, o mângâiere pe care, Ți-a crescut barba, nu te-ai mai bărbierit deloc?! Tulburat eu de atingerea curioasă a mâinilor lui, dornice să mă vadă, Nu! Și nici nu vreau să mă bărbieresc, n-am nici ustensile, îi mărturisesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și, egoist în suferința mea, nu mă mai pot gândi la ceilalți, voi fi însă bucuros să-ți răspund oricărei întrebări îmi vei pune, Nu ezita! întreabă-mă! dar nu în seara asta, altă dată, acum du-te! Și pe obrajii mei mai stăruie încă atingerea curioasă a degetelor sale, se-ntoarce cu totul spre perete, mă ridic nesigur de pe pat, Noapte bună, Theo! Noapte bună! Ies, nu înainte însă de-a lua de pe măsuță caietul acela cu desene, Oare de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
seamă, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, apoi dau cuvertura la o parte și doar o fracțiune de secundă am văzut ce era acolo, azvârlind neputincios cuvertura peste poza aceea, în spatele meu ei toți râdeau, cu focul în obraji mă întorc înspre ei, Dacă cine mi-a pus poza aia acolo nu vine imediat s-o ia, mă duc după Pedagog, îi ameninț eu și ochii îmi scapără fulgere, Nu mă văzuseră niciodată astfel și cred că începuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
s-o dezlipesc, Pe marginea patului arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aer degetele tale urcând nu spre logofeți, de astă dată, buzele mele căutând, scriu la prezent, deși a fost ieri ca și cum ar fi fost acum, retrăiesc totul, și totul mă îndeamnă să-mi amintesc, degetele tale conturându-mi buzele, apoi obrajii, părul, răsfirând, timid, aproape întrebându-mă, implorând, eu neștiind ce să fac anume, crezând în sinea mea că totul trebuie să vină de la tine, eu doar să-ți aștept buzele, abia atingându-le pe ale mele, încă întrebând, și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața casei preoțești, îmi ridic ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan înăuntru trage să moară, dar lumina asta de-nceput de toamnă mi se pare nefiresc de frumoasă, nu înțeleg de ce nu plouă acum când părintele Ioan moare, știa încă de ieri când ne-a cerut să-l ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Ești mare acum și înțelegi, fiul meu, ai grijă de tine și, și nu uita ce te-am învățat, mâinile lui slabe, vineții s-au așezat deasupra mâinilor mele împreunate pe patul lui de moarte, tușește acum, se îneacă, și obrajii mei nu vor să-i dea prinosul de lacrimi cuvenit, se scutură de tuse, cum ar trebui să mă port, Doamne?! Vreau să mă călugăresc! vorbesc și eu așteptându-i binecuvântarea, palma lui eliberată de mâinile mele caută creștetul capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Lasă-ți inima să vorbească! cuvintele acestea sunt oare pentru acum? sau să le păstrez bine încuiate pentru altă dată?! Cum aș putea descifra privirea ei din seara asta, albastră, întoarsă spre mine, descheindu-mi întreg sufletul, incapabil de împotrivire, obrajii mei roșind mult, mult prea repede, și iarăși îmi spun, e doar prima fată asupra căreia se opresc ochii tăi, dacă te-ar fi privit o singură dată, adio seninătate! Până nu demult nici n-am bănuit existența acestor ființe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ei mâini, delicat feminine, Nu mai plânge! Are să fie bine! Ea mă consolează pe mine, prima femeie din viața mea care mi-a șters la douăzeci și unu de ani lacrimile, până la această vârstă mâini de femeie n-au mai ajuns pe obrazul meu, poate cândva demult Învățătoarea mă mângâia fără să mă atingă, Vii mâine cu noi? Nu știu, șoptesc eu încă printre lacrimi, în cameră intră Alex, cel al cărui calm măsurat, profit de privirea lui spre Corina ca să-mi șterg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mărturisesc cu sinceritate câți bani am la mine, dar trebuie să ajung la Roma, și ultima îmbucătură de pizza, îmi întorc iarăși capul spre piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
șapte, cei doi francezi au luat-o cu mult înaintea mea, treizeci și nouă treptele, urc spre cupola Bazilicii Sf. Petru din Roma, patruzeci și doi, Mireille zâmbește scurt, atât cât machiajul perfect îi permite fără să facă încrețituri pe obrazul lucios, îmi spune ceva în franceză, și eu nu înțeleg, patruzeci și șapte, mi-o amintesc pe Ana lângă o fereastră de pe culoarele facultății, fereastră în care bătea soarele și ea vorbea unui străin într-o limbă necunoscută mie, cinzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Dumnezeu și mi-e frică, Mai ales te îndepărtează! Lucește o lumină jucăușă în ochii rotunzi ai părintelui Varava, Nu! și nu-ul meu vine din toate simțurile mele trezite cu mânie, e strigătul sângelui ce-mi urcă aprins în obraji, E o rugăciune, părinte, relația cu Dumnezeu, dacă mi-e permis să mă folosesc de acest cuvânt, relația cu Dumnezeu nu-i o continuă stare de a te afla în preajma lui, acest mod de a te crede așezat permanent lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]