11,267 matches
-
mai agață de credință că aselenizările nu au avut loc niciodată, examinarea rezultatelor experimentelor de locație cu laser a Lunii, timp de cincizeci de ani ar trebui să evidențieze cât de iluzorie este de fapt respingerea de către ei a aselenizării." Observatoarele astronomice independente de NAȘĂ: Observatoire de la Côte D’Azur, McDonald, Apache Point și Haleakala utilizează frecvent retroreflectorele montate pe lună de misiunile Apollo. Imaginea din stanga arată ceea ce este considerată drept una dintre cele mai clare dovezi. Experimentul constă în trimiterea
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
în jurul locului de aselenizare al lui Apollo 15. În afară de NAȘĂ, un numar de entități și persoane individuale au observat, prin diferite mijloace, misiunile Apollo, pe masura ce ele au avut loc. La ultimele misiuni, NAȘĂ a realizat informări pentru public, explicând unde observatorii independenți ar putea să se aștepte să vadă diferite nave spațiale la momente specifice, conform orarului de lansare și traiectoriilor planificate. Uniunea Sovietică a monitorizat misiunile la Corpul de Transmisii Spațiale, care era "complet echipat cu echipament de ultimă generație
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
California, Madrid Deep Space Communication Complex, lângă Madrid, Spania și Canberra Deep Space Communication Complex, în Tidbinbilla, lângă Canberra, Australia. Deși majoritatea stațiilor MSFN erau deținute de NAȘĂ, acestea au angajat multe persoane locale. De asemenea, NAȘĂ a contractat serviciile Observatorului Parkes din New South Wales, Australia, pentru a completa cele trei stații de spațiu profund, mai ales în timpul activității extravehiculare (Extra-Vehicular Activity, EVA) a misiunii Apollo 11, așa cum se arătă în "Publications of the Astronomical Society of Australia" și se
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
activității extravehiculare (Extra-Vehicular Activity, EVA) a misiunii Apollo 11, așa cum se arătă în "Publications of the Astronomical Society of Australia" și se prezintă (cu umor și nu foarte exact) în filmul australian "The Dish" ("Farfuria", cu referire la forma antenei observatorului). Observatorul Parkes nu este în proprietatea NAȘĂ; este și a fost întotdeauna proprietatea Organizației de Cercetare Științifică și Industrială a Commonwealth-ului (Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization, CSIRO), o agenție de cercetare a guvernului australian. Mai multe alte stații australiene
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
extravehiculare (Extra-Vehicular Activity, EVA) a misiunii Apollo 11, așa cum se arătă în "Publications of the Astronomical Society of Australia" și se prezintă (cu umor și nu foarte exact) în filmul australian "The Dish" ("Farfuria", cu referire la forma antenei observatorului). Observatorul Parkes nu este în proprietatea NAȘĂ; este și a fost întotdeauna proprietatea Organizației de Cercetare Științifică și Industrială a Commonwealth-ului (Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization, CSIRO), o agenție de cercetare a guvernului australian. Mai multe alte stații australiene, care
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
în fazele misiunii Apollo de înscriere pe traiectoria spre Luna (Trans Lunar Injection) și intrare în atmosferă (Atmospheric Reentry). Deakin Switching Centre a transmis emisiunile de televiziune din misiunile Apollo. Ar fi fost relativ ușor pentru NAȘĂ să evite folosirea Observatorului Parkes pentru recepția semnalelor de televiziune privind activitățile extravehiculare ale misiunii Apollo 11 prin programarea acestor activități la o dată anterioară, atunci când stația Goldstone ar fi putut oferi o acoperire completă. Paul Maley raportează mai multe observări ale Modulului de Comandă
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Modulului de Comandă al lui Apollo 12.. Piese ale lui Surveyor 3, care a aselenizat în aprilie 1967, au fost aduse înapoi pe Pamant de Apollo 12 în noiembrie 1969. Aceste specimene prezentau semnele expunerii la condițiile de pe Lună. Jurnalul Observatorului Chabot înregistrează o aplicație a urmăririi optice în timpul fazelor finale ale zborului Apollo 13, la 17 aprilie 1970: Elaine Halbedel, de la Observatorul Corralitos, a fotografiat Apollo 14. Paul Wilson și Richard Ț. Knadle, Jr. au recepționat transmisii de voce de la
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
pe Pamant de Apollo 12 în noiembrie 1969. Aceste specimene prezentau semnele expunerii la condițiile de pe Lună. Jurnalul Observatorului Chabot înregistrează o aplicație a urmăririi optice în timpul fazelor finale ale zborului Apollo 13, la 17 aprilie 1970: Elaine Halbedel, de la Observatorul Corralitos, a fotografiat Apollo 14. Paul Wilson și Richard Ț. Knadle, Jr. au recepționat transmisii de voce de la Modulul de Comandă, aflat pe orbită circumlunara, în dimineața zilei de 1 august 1971. Într-un articol pentru revista "QST" ei au
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Knadle, Jr. au recepționat transmisii de voce de la Modulul de Comandă, aflat pe orbită circumlunara, în dimineața zilei de 1 august 1971. Într-un articol pentru revista "QST" ei au furnizat o descriere detaliată a muncii lor, însoțită de fotografii. Observatorul Jewett, al Universității de Stat din Washington a raportat observări ale lui Apollo 16. Honeysuckle Creek a urmărit Apollo 16 și a înregistrat coloana sonoră a aselenizării. Cel puțin doi radioamatori, W4HHK și K2RIW, au raportat recepționarea semnalelor radio de la
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Washington a raportat observări ale lui Apollo 16. Honeysuckle Creek a urmărit Apollo 16 și a înregistrat coloana sonoră a aselenizării. Cel puțin doi radioamatori, W4HHK și K2RIW, au raportat recepționarea semnalelor radio de la Apollo 16 cu echipament construit artizanal. Observatorul Bochum din Germania a urmărit și a recepționat semnale de televiziune de la Apollo 16. Imaginea a fost reînregistrată în alb-negru în standardul TV 625 linii/25 cadre pe o bandă video de 2 inch folosind unică lor mașină quad. Transmisiile
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
625 linii/25 cadre pe o bandă video de 2 inch folosind unică lor mașină quad. Transmisiile sunt doar ale astronauților și nu conțin nicio voce de la Houston, deoarece semnalul recepționat venea numai de pe Lună. Benzile video sunt păstrate la observator. Sven Grahn descrie mai multe observări ale lui Apollo 17 de către amatori. Pe masura ce sunt construite noi facilități de cercetare, precum stații orbitale și telescoape, se ridică întrebarea dacă se pot vedea obiecte de pe Lună, aparținând misiunilor Apollo. Urmărirea sateliților [artificiali
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
(oficial desemnată prin C/1975 V1, și altădată prin 1976 VI, și 1975n) este o cometă care a fost descoperită de astronomul danez Richard M. West, pe plăcile fotografice luate la Observatorul La Silla, în Chile, la data de 10 august 1975, apoi la 13 august și la 24 septembrie. Conform calculelor efectuate de astronomul Brian G. Marsden, cometa trece la periheliu la data de 25 februarie 1976 la 0,1966 ua
Cometa West () [Corola-website/Science/325975_a_327304]
-
William Herschel, la Slough, în Anglia. Cometa a fost observată până la 29 noiembrie, cu o trecere cea mai aproape de Pământ, la data de 9 noiembrie, la 0,26 ua. Jean-Louis Pons o redescoperă la data de 20 octombrie 1805 din Observatorul din Marsilia. A doua zi, cometa a fost găsită, în mod independent, de Johann Huth din Germania, iar în ziua următoare de Alexis Bouvard. Huth a menționat faptul că cometa era vizibilă cu ochiul liber, având un aspect similar celui
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
poate rezolva orice crimă. Atitudinea lui față de viață pare să-l prezinte ca pe un snob, care simte că, datorită aptitudinii sale, interacțiunea și relațiile umane normale devin neinteresante. În această metodă, el combină logica științifică cu imaginația artistică. În calitate de observator, el acordă o atenție deosebită faptelor neintenționate cum ar fi ezitarea, dorința sau un cuvânt ocazional sau accidental. Metoda lui Dupin subliniază, de asemenea, importanța de a citi și scrie: multe dintre indiciile sale provin din ziare sau din rapoarte
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
distinctă de literatura de mister, cu accent pe analiză și nu pe procedeul încercare-și-eroare. Brander Matthews a scris: „Adevărata povestire polițistă așa cum a conceput-o Poe nu este în misterul în sine, ci mai degrabă în etapele succesive prin care observatorul analitic reușește să rezolve problema care ar putea fi considerată ca fiind dincolo de elucidarea umană”. De fapt, în cele trei povestiri în care apare Dupin, Poe a creat trei tipuri de ficțiune detectivistică care a stabilit un model pentru toate
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
său mai mic Mihai (Mișu). De la Mircea, Mihai a învățat să cânte la chitară sau să facă fotografii. Din dragostea sa pentru copii artistul proiectează un orășel al artelor destinat celor mici. Proiectul cuprindea ateliere de pictură, sculptură, cinematografie, un observator astronomic ba chiar și o mică capela numită capela îngerilor. Din păcate proiectul nu a fost agreat de edilii orașului nici înainte nici după revoluție și nu a mai fost realizat. El mereu i-a învățat pe copii să aibă
Mircea Rotaru () [Corola-website/Science/326000_a_327329]
-
Zeit") sau Ora de Elveția (în germană: "Schweizer Zeit") și a fost valabilă în toată țara fără orașul Geneva și zona înconjurătoare (Ora de Geneva era cu șase minute după ora de Berna). Ora de Berna a fost măsurată la observatorul vechi al orașului (), care nu mai există din 1876. Deja din 1859 se măsura ora de Berna la observatorul nou din Neuchâtel ("Observatoire Cantonal de Neuchâtel"), iar baza pentru fusul orar rămânea meridianul care trece prin Berna. Ora exactă era
UTC+0:30 () [Corola-website/Science/324504_a_325833]
-
și zona înconjurătoare (Ora de Geneva era cu șase minute după ora de Berna). Ora de Berna a fost măsurată la observatorul vechi al orașului (), care nu mai există din 1876. Deja din 1859 se măsura ora de Berna la observatorul nou din Neuchâtel ("Observatoire Cantonal de Neuchâtel"), iar baza pentru fusul orar rămânea meridianul care trece prin Berna. Ora exactă era GMT+0h 29m 44s ("Greenwich Mean Time" era atunci baza pentru ora legală). Din 1 iunie 1894, Elveția a
UTC+0:30 () [Corola-website/Science/324504_a_325833]
-
redus la doi kilometri prin observațiile ulterioare. În noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013, Emmanuel Jehin și Cyrielle Opitom, de la Universitatea din Liège, în Belgia, observau o creștere a activității cometei cu factorul 10, cu ajutorul telescopului Trappist, aflat la Observatorul din La Silla, în Chile. Cometa a putut fi observată cu binoclul și cu ochiul liber la 14 noiembrie 2013. Mai întâi nesigură, dezintegrarea cometei ISON a fost confirmată în primele zile ale lunii decembrie 2013. Cometa C/2012 S1
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
de Kislovodsk, în Rusia. Imagini ale cometei realizate de "Mount Lemmon Survey" la 28 decembrie 2011 și de Pan-STARRS la 28 ianuarie 2012 au fost repede regăsite. Noi observații au fost realizate la 22 septembrie de o echipă a observatorului Remanzacco în Italia cu rețeaua iTelescope. Descoperirea a fost anunțată la 24 septembrie 2012 de "Minor Planet Center". Cometa și-a atins periheliul (punctul cel mai apropiat de Soare) la 28 noiembrie 2013, la o distanță de vreo 0,012
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
început să fie vizibilă cu ajutorul unor telescoape de amatori în luna august 2013, iar cu ochiul liber pe la jumătatea lunii noiembrie. Această perioadă de vizibilitate cu ochiul liber ar fi trebuit să se întindă până spre mijlocul lunii ianuarie 2014. Observatorii aflați în emisfera nordică ar fi fost deosebit de bine plasați pentru a observa cometa la sfârșitul lunii decembrie 2013. Când cometa a atins periheliul, la 28 noiembrie 2013, s-a aflat la mai puțin de 1° de Soare, ceea ce a
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
Inițial, organizația a fost concepută pentru parlamentari, însă s-a schimbat într-o organizație a parlamentelor statelor suverane. Parlamentele naționale a 162 de state sunt membre UIP, și 10 adunări parlamentare regionale sunt membrii asociați. UIP are statut permanent de observator la Organizația Națiunilor Unite. Obiectivul inițial al organizației a fost arbitrarea conflictelor. UIP a avut un rol important când a fost creată Curtea Permanentă de Arbitrare de la Haga. De-a lungul timpului, misiunea acesteia s-a orientat să promoveze democrația
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
De-a lungul timpului, misiunea acesteia s-a orientat să promoveze democrația și dialogul interparlamentar. UIP a lucrat pentru înființarea instituțiilor la nivel interguvernamental, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, o organizație cu care cooperează și la care are statut permanent de observator. Mai multe instituții și-au exprimat interesul unei posibilități de a transforma UIP într-o Adunare Parlamentară a Națiunilor Unite, printre care Comitetul pentru un ONU democratic, Bundestagul german și Internațională Socialistă. Internațională Liberală o considera la rândul ei o
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
este un radiotelescop situat în apropiere de orașul Arecibo, pe coasta de nord a insulei Puerto Rico. Este exploatat de Universitatea Cornell, cu un acord de cooperare cu Național Science Foundation. Observatorul este operat de către SRI Internațional în temeiul unui acord de cooperare cu Fundația Națională de Stiinte din SUA. Observatorul mai este numit și Centrul Național de Astronomie și Ionosfera (în , NAIC), desi ultima denumire se referă atât la observator cât
Observatorul Arecibo () [Corola-website/Science/326474_a_327803]
-
pe coasta de nord a insulei Puerto Rico. Este exploatat de Universitatea Cornell, cu un acord de cooperare cu Național Science Foundation. Observatorul este operat de către SRI Internațional în temeiul unui acord de cooperare cu Fundația Națională de Stiinte din SUA. Observatorul mai este numit și Centrul Național de Astronomie și Ionosfera (în , NAIC), desi ultima denumire se referă atât la observator cât și la personalul care-l operează,ambele denumiri fiind utilizate oficial. Până în 2016 acest radiotelescop era cel mai mare
Observatorul Arecibo () [Corola-website/Science/326474_a_327803]