11,188 matches
-
un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată o consecință a operei de propagandă a acelorași domnitori persani care erau interesați, în special, dacă nu exclusiv, de asigurarea ordinii interne a provinciilor și de colectarea taxelor. Odată cu dominația persanilor și începutul întoarcerii poporului evreu din exilul babilonian începe perioada istorică, în general, numită iudaismul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mal al Tigrului, în care sanctuarele fuseseră abandonate de mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însăși și este legitimată, față de trupe și față de străini, prin supunerea acesteia. Trupele sunt cuprinse în armată și ținute laolaltă de corpul de conducere, instalat în ultimă instanță de ea, și nu se supun nici unei alte autorități. Un aparat de propagandă masiv acționează pentru a asigura o recunoaștere mereu reînnoită a conducerii de către trupe și pentru a garanta îndeplinirea tuturor măsurilor hotărâte de conducere; funcția iscoadelor este împlinită de echipe complexe de cercetare” (Golopenția, 2002, 24). În această lume, obținerea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rol important îl joacă contextul social și politic, normele culturale, situația concretă și nu în ultimul rând gândirea socială dominantă. „Explorările” celor patru autori ai volumului la care mă refer sunt gândite ca altfel de lecturi ale unor texte de propagandă culturală sau ale unor produse literare din două epoci distincte ale comunismului românesc: perioada de la început a lui Dej (instaurarea și consolidarea democrației populare) și comunismul târziu al epocii Ceaușescu. Autorii întreprind o „arheologie intelectuală”, dezgroapă fragmente din ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ale epocii au fost impregnate ideologic pentru a servi „instaurării simbolice a regimului comunist”. Nu se rezumă doar la texte proletcultiste clasice, deja examinate din această perspectivă, ci descoperă sectoare ignorate până acum, dar purtând pecetea contaminării de aceeași insidioasă propagandă, de la discursurile prezidențiale la benzile desenate: scenariile de film, cărțile de învățătură pentru pionieri, textele omagiale, romanele populare, poeziile patriotice și revoluționare, folclorul nou, piesele de teatru partinic, documentarele propagandistice, povestirile eroice pentru copii, antologiile și abecedarele. Te fascinează să
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o „servitute intelectuală” ce anunța cedările ulterioare ale unei importante categorii de intelectuali. Analizele celor patru au ca ținte fie impregnarea culturii și a literaturii de către discursul comunist, fie evoluțiile particulare (= convertirea) ale unor creatori, fie elaborarea unor instrumente de propagandă prin film, teatru, SF sau manuale școlare. Diversitatea formelor și a ariilor de persuasiune sugerează că nici un mijloc nu a fost neglijat. Poate că cea mai cinică metodă de atac a fost cea asupra minților necoapte ale copiilor. „Alfabetul comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O pedagogie pretins civică ce convertește totul în strategii ideologice de îndoctrinare, în propagandă și dogmă. Totul îmbrăcat într-un festivism care îi „înnobilează” pe beneficiari și le conferă legitimitate istorică, care împarte lumea în buni (ai noștri) și ceilalți. În paralel cu școala se desfășoară un alt tip de educație, mai lejeră, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bate cu rămășitele trecutului capitalist, ilegalistul Andrei din Pistruiatul lui Francisc Munteanu sau „aventurierii” lui Chiriță din Cireșarii, care contribuie la prinderea unui agent străin venit să fure secretele unor invenții românești. Toate aceste opere literare sunt lucrate după rețeta propagandei comuniste, amestecată ingenios cu ingrediente ca ficțiunea eroică, libertatea liber consimțită, nevoia de aventură și depășire, specifice adolescenței. Cititorul neavizat gustă desigur aventura, se îmbibă de sentimente frumoase, fără să sesizeze că este supus unui program de prelucrare, de modificare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
deci fără întrerupere și să nu ne lăsăm abătuți din calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de exploatatori pentru a-i ameți pe cei exploatați!”. Epoca Ceaușescu a produs o specie proprie de propagandă prin artă, îndeosebi prin film, mai relaxată, alternativă la propaganda directă, explicită, pe care unul dintre autorii acestei cărți, Ion Manolescu, o numește „comunism cultural”. Acesta, livrat sub forma unei culturi de consum pentru publicul larg, avea funcția de a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de exploatatori pentru a-i ameți pe cei exploatați!”. Epoca Ceaușescu a produs o specie proprie de propagandă prin artă, îndeosebi prin film, mai relaxată, alternativă la propaganda directă, explicită, pe care unul dintre autorii acestei cărți, Ion Manolescu, o numește „comunism cultural”. Acesta, livrat sub forma unei culturi de consum pentru publicul larg, avea funcția de a acomoda masele cu directivismul oficial, de a îndulci tonul totalitar
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ce i le închină, prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al propagandei lirice autohtone. „Instituția Cenaclului Flacăra”, crede Paul Cernat, „a fost folosită de putere ca filtru de selecție, spațiu de negociere și supapă defulatorie, pentru a face mai ușor de înghițit pilula ideologica”. Adrian Păunescu a fost folosit pe post de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de Drept a Universității din Iași, unde frecventează cinci semestre, în paralel fiind secretar al Comitetului Județean al Partidului Comunist Român Rădăuți. În 1947 e cursant la Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu” din București, ajungând instructor la Secția de propagandă și agitație a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (1948-1951), șef al sectorului de literatură și artă din aceeași secție (1951-1953), șef (locțiitor de ministru) în cadrul Ministerului Culturii, la Departamentul artelor, muzeelor, monumentelor și învățământului artistic (1953-1955), șef al Secției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvântului, Philippe Breton Mediatizarea discursului electoral și imaginea publică a candidaților, Viorica Roșca PR politic, Flaviu Călin Rus Propaganda politică, Jean-Marie Domenach Relații publice din perspectivă sociologică, Răzvan Enache Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus Simbolistica politică, Lucien Sfez Strategii de comunicare eficientă, Mircea Agabrian Teoria proceselor de comunicare, Alex Mucchielli, Jean-Antoine Corbalan, Valérie Ferrandez LIBRĂRII în care
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
numai în rîndul elitelor, al claselor mijlocii și al muncitorilor specializați, și doar foarte puțin în rîndul muncitorilor de rînd; starea sanitară deplorabilă a acestei părți a populației poate explica în parte acest fenomen și, de asemenea, impactul slab al propagandei exercitate asupra ei. Se pare că Kipling a fost mai puțin popular în Anglia decît Déroulède în Franța. Cît despre supușii țarului convocați pentru "războiul sfînt" cu mari cheltuieli de popi și de icoane, aceștia nu păreau dornici să moară
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
instinct barbar 302". Pînă în 1916 acesta va fi tonul adoptat de francezi față de Germania. Ca să nu rămînă mai prejos, jurnaliștii englezi îi vor numi la rîndul lor pe germani "vandalii moderni" sau pur și simplu "hunii".303 Cît despre propaganda adversă de dincolo de Rin, aceasta se va ocupa cu descrierea sălbăticiilor trupelor coloniale franco-britanice, iar la Viena se va insista mai ales asupra crimelor soldaților ruși al căror nume este asociat unui cortegiu de violuri și de masacre. Pe de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la lettre care începe în zona posesiunilor periferice ale Rusiei. Pe scurt, ea ascunde o bombă de care suveranul britanic nu se poate feri, cu atît mai mult cu cît birocrația îl servește prost, iar Franța îl incomodează prin suprasolicitare. Propaganda militară engleză întreține dorința de independență a regimentelor minoritare ale armatei austro-ungare prin broșurile pe care le difuzează pe frontul italian începînd din primăvara lui 1918. Cîteva luni mai tîrziu, la 29 iunie 1918 francezii vor urma procedura faptului împlinit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
GÂNDUL NEAMULUI, publicație periodică apărută la Chișinău din 1920 până în aprilie 1928; este fondată de Alexandru Lazăr, Olimpiu Constantinescu, Teodor Nicolaescu și Xifta George. Subtitlul inițial, „Revistă literaro-științifică, socială - bilunară, de propagandă culturală națională a Cercului studențimii române creștine din Chișinău”, se modifică în câteva rânduri, în 1929 ajungând „Revista Societății studenților naționaliști «Vasile Conta»”. Comitetul de conducere este alcătuit din Olimpiu Constantinescu, George Uță, Teodor Nicolaescu. De la numărul 1/1928 publicația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
mîinile mînjite de ulei, lucrează la mașini perfecționate, se respectă programele de opt ore, pleacă În vacanță peste mări și țări; nu se mai poate vorbi azi de clasă muncitoare sau de mentalitate proletară. Dar În anii ’60 ideologia și propaganda de stînga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-și ziceau progresiste, o critică a comunismului era prost văzută, ba chiar o dovadă de primitivism. Se cunoaște reacția lui Jean-Paul Sartre, dascălul stîngismului, care, În momentul dezvăluirii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1921 recensămîntul canadian a consemnat un număr de 15.086 români, 1,02% din populația Canadei originară prin naștere sau părinți din străinătate”. După o scădere a imigrării, care a durat pînă În 1924, „În prima jumătate a acestui an propaganda serviciilor de imigrare canadiene În străinătate - ne informează același autor - a cunoscut o nouă intensificare, 4.372 imigranți din România stabilindu-se În această țară În baza unor permise speciale eliberate de Departamentul imigrării și colonizării”. În anii ’25-1930, cifrele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
autor, partea cea mai neatractivă a povestirii este deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere se coagulează În jurul acțiunilor de forță: războiul, ocupațiile teritoriale, represiunea, propaganda comunistă, frondele culturale, contrapropaganda occidentală. Toate acestea dispărînd o dată cu acceptarea jocului democratic, narațiunea lui Buhler pare că Încetează de la sine. Volumul În discuție este o prezență distinctă În peisajul lucrărilor pe această temă, cel puțin al celor accesibile publicului român
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
legate de popoarele de frontieră ale Europei și importanța lor În stoparea incursiunii migratorilor „barbari”. Însă rușii au Încurajat În Finlanda mișcarea națională - din interes de stat, este adevărat - Împotriva suedezilor. Deci a doua temă a naționalismului finlandez a fost propaganda antisuedeză, În regiunile vestice, pe care aceștia le-au controlat. Cu toate acestea, cultura suedeză a contribuit esențial la fondarea unei culturi finlandeze, cei mai importanți savanți fiind educați În universitățile din Suedia. Cazul României. Și În acest caz, Kolarz
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
curte, iar al doilea - un inginer obscur, devenit celebru prin filmele cu tentă naționalistă, fabricate În slujba regimului Ceaușescu. Deci actuala condamnare a mareșalului și a crimelor comise În timpul dictaturii sale nu are un scop sincer, ci este utilizată ca propagandă politică pentru a cîștiga Încrederea puterilor occidentale, precum și pentru a acoperi recrudescența antisemitismului postcomunist. „Prefața” lui Michel Berenbaum familiarizează cititorul cu Împrejurările În care s-a desfășurat Holocaustul În România, arătînd totodată de ce istoriografia română a ocolit voit acest dureros
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Iancu, Shoah În România, Editura Polirom, Iași, 2002). Ultima parte a cărții, „Miturile și spălarea istoriei”, totalizează trei studii și, așa cum sugerează și titlul, Își concentrează atenția asupra istoricilor naționaliști români, a scrierilor acestora. Mulți cercetători, racolați de secția de propagandă a PCR, au Început (În anii ’70-’80) transmiterea unui mesaj identic, ticluit cu strășnicie și iscusit argumentat, ce Însemna propaganda naționalistă utilizînd numele lui Ion Antonescu. Tentativa de reabilitare, abil deghizată În interior, dar catastrofală În exterior, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sugerează și titlul, Își concentrează atenția asupra istoricilor naționaliști români, a scrierilor acestora. Mulți cercetători, racolați de secția de propagandă a PCR, au Început (În anii ’70-’80) transmiterea unui mesaj identic, ticluit cu strășnicie și iscusit argumentat, ce Însemna propaganda naționalistă utilizînd numele lui Ion Antonescu. Tentativa de reabilitare, abil deghizată În interior, dar catastrofală În exterior, a fost susținută printre alții de I.C. Drăgan (fost membru al Mișcării Legionare, devenit susținător al regimului comunist), Mircea Mușat (devenit după ’90
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Națională”, „instituție de bază a poporului român” sau „componentă esențială a rezistenței neamului nostru” - p. 14) ca fiind instituția asupra căreia partidul a exercitat presiuni constante pentru a obține: a) anihilarea spiritualității creștine; b) transformarea BOR Într-un instrument de propagandă aservit partidului. Autorul accentuează importanța schiturilor și mănăstirilor, văzute de către comuniști ca nuclee de contact aflate În legătură cu grupurile de rezistență din munți (p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor În general și rolul fundamental al patriarhului Justinian În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]