11,045 matches
-
a-l primi între ele pe altul și nici, primindu-l, nu-l poate face pe cel primit să se simtă bine. Trebuie mai întâi să existe un amour propre pentru ca iubirea de altul, un amour „impropre“, să fie cu putință. Iubirea de sine stă la baza oricărei preluări pozitive în proiect. Iubirea de sine este premisa libertății. Cu toate acestea, iubirea de sine, care îmi dă certitudinea conturului și a identității mele, nu se poate realiza doar ca tautologie a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ocupat. Când celălalt mă mângâie, el îmi mângâie identitatea pe care mângâierea lui mi-o conferă și îmi dă, prin mângâiere, conștiința identității mele. Fiecare mângâiere este o celebrare a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sunt mângâiat, deci sunt. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă ambiguitatea faptului de a lua și a da. Mă deschid și înmânez
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a-ți da viața“ se bazează pe recunoașterea valorii sporite a unei alte vieți și pe faptul că viața mea nu capătă valoare decât în măsura în care poate să se dea: viața mea e importantă doar dacă, prin anularea ei, face cu putință continuarea altei vieți. A-ți da viața, la propriu, nu e compatibil decât cu o ființă a cărei identitate se poate construi dincolo de identitatea primită și, la limită, a cărei identitate se poate construi tocmai prin moarte. Altul este cazul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou despre însoțirea mâinilor (dialog între eu și celălalt) EU. În privința de-neprevăzutului nu te poți pregăti. Și nici nu trebuie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pun în joc limite primite, și astfel impuse), legea este singura limită pe care libertatea o întâlnește după ce ea însăși și-a pus-o în cale. Legea este rezultatul libertății care își proiectează singură limita menită să facă libertatea cu putință. Legea este libertatea care se ia pe sine în proiect în vederea unei îngrădiri eliberatoare, e libertatea care se îngrădește pentru a putea funcționa ca libertate. Ca lege bună, legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scenariu al puterii la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-o, în joc este mântuirea mea ca absorbție în esența eternă a libertății. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să dau o folosință convenabilă donației divine care este libertatea? Am recunoscut riscul care se ascunde în folosirea libertății, putința de a o folosi în egală măsură în vederea binelui și a răului? Lăsat pe mâna mea, ce am făcut precumpănitor cu acest instrument divin: binele sau răul? Cum l-am folosit în raport cu mine și în raport cu alții? M-am gândit, folosind
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a iubi libertatea. „A iubi libertatea“ nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-au răpit libertatea. Pentru ca acest sens al iubirii de libertate să fie cu putință, trebuie mai întâi să existe iubirea de libertate: eu pot să mă mut, cu hotarele mele, în ceva care nu are hotare; eu pot să mă mut în ceva vag. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă transpun
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: „... chiar de te-ai duce până la hotarele ultime ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și subiective ale semantismelor radicalului *perîntr-un complex care, la început, a vizat cucerirea unor limite așezate dincolo de puterea percepției imediate? Pentru lumea spiritului, marile călătorii originare au avut semnificația transpunerii limitelor fizice într-un sistem proiectiv care a făcut cu putință deschiderea dialogului dintre conștiință și limită. Neutralitatea lumii fizice a fost anulată, în măsura în care ea a devenit obiectul și prilejul unei încercări (peira). De aici și până la conștiința limitelor proprii, dar și a „încercării“ lor, nu mai era decât un pas
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în statutul existențial sau istoric al omului, în norma morală, în credință etc. Astfel înțeleasă, limita poate fi descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de care nici un act formativ și nici o așezare stabilă în lume nu ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om „după chipul său“, ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate „somatică“ a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și deci o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către propria ei posibilitate secundă. Ca formă generatoare de formă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cunoașterii pe care o implică această privire-prealabilă. Dar tocmai pentru că este încă nevăzută, forma aceasta are nevoie, mai mult decât oricare alta (decât cea vizibilă, în speță), de Sicht und Helle, de „vedere limpede și claritate“. Privirea-prealabilă care face cu putință arta are nevoie de o lumină interioară, de o „iluminare“, de o elucidatio (Erleuchtung)<ref id=”1”>Ibid., p. 13.</ref>. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a vedea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ref id=”2”>Ibid., p. 13.</ref>. Atena polymetis, „sfătuitoarea în varii ocazii“, al cărei sfat presupune cunoașterea ce se bazează pe privirea prealabilă, este deopotrivă glaukopis, dotată cu o incandescență și cu o claritate a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întâmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, „cea care meditează“. Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptându
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
punctul de pornire ca moment încheiat (peras și morphe ca telos, ca sfârșit) și, tocmai de aceea, el are pricepere în modul de a proceda, de a trece la realizarea operei. Fără acest sfârșit anticipativ nașterea operei nu este cu putință. Artistul este, așadar, un agent al limitei, cel ce o poartă în sine, cel care are cultul ei, care o cultivă, o experimentează, care așază în limită și care, astfel, face ca ceva să ajungă la prezență, deci să fie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și ceea ce nu se vede”. Inclus în cogito-ul cartezian și incluzându-l pe acesta, verbul a fi la persoana întâi a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
iar celor unde activismul se dovedise a fi Îndreptat În direcție greșită, precum Croația, să Înece amintirea acestuia Într-un basm confuz al eroismelor antagoniste. Fără o asemenea amnezie, uimitoarea reconstrucție a Europei după război nu ar fi fost cu putință. Desigur, multe lucruri date uitării aveau să revină dureros În memorie. Dar abia mult mai târziu s-a văzut În ce măsură Europa postbelică era clădită pe mituri fondatoare care se vor deplasa și fisura În timp. În condițiile din 1945, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelice pentru Germania. Poziție adoptată din motive temeinice: ajungerea la un acord În chestiunea germană avea să se dovedească teribil de dificilă, după cum remarcau deja observatorii cei mai fini; era de preferat să se mențină cât mai mult timp cu putință alianța antigermană care unise marile puteri În timpul războiului. Cu toate acestea, forma Europei postbelice a fost determinată În primul rând nu de Înțelegerile și acordurile din timpul războiului, ci de poziția armatelor de ocupație În momentul capitulării Germaniei. Când Molotov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vedeau de treabă, scriitorul Hans Magnus Enzensberger avea să observe că „energia deconcertantă a nemților nu poate fi Înțeleasă decât Îmbrățișând ideea că ei și-au transformat defectele În virtuți. și-au pierdut mințile, În sensul cel mai literal cu putință, și acest lucru le-a permis să reușească”. Condamnați universal după căderea lui Hitler pentru că se supuseseră orbește unor ordine imorale, germanii au convertit astfel obediența sârguincioasă dintr-un defect Într-o virtute națională. Cum puțini și-ar fi imaginat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din ea) ale Armatei Franceze. Majoritatea covârșitoare a francezilor, dintre care mulți aveau fii Înrolați În Algeria, au tras concluzia că independența Algeriei era nu doar inevitabilă, ci chiar de dorit - și asta, pentru binele Franței, cât mai repede cu putință 8. De Gaulle, realist ca Întotdeauna, a Început negocieri cu FLN În orașul-stațiune Evian de pe malul lacului Geneva. Convorbirile inițiale, În iunie 1960 și apoi În iunie-iulie 1961, nu s-au soldat cu un compromis. O nouă Încercare, În martie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Marea Britanie va face eforturi să-și mențină poziția de mijloc Între Europa și America și că, silită să facă o alegere, Londra ar fi optat pentru aliatul său de peste Atlantic În defavoarea vecinilor europeni. Această intuiție a fost confirmată fără putință de tăgadă În decembrie 1962, când prim-ministrul britanic Harold Macmillan s-a Întâlnit cu președintele Kennedy la Nassau, În Bahamas, și a acceptat un aranjament prin care SUA urma să furnizeze Marii Britanii rachete nucleare Polaris cu lansare submarină (ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
origine a turistului. Într-adevăr, turismul În masă din anii ’60 și din anii următori era cu atât mai profitabil cu cât Îi făcea pe britanici, germani, olandezi, francezi și alți călători neofiți să se simtă cât mai bine cu putință, Înconjurați confortabil de concetățenii lor și la adăpost de exotic, necunoscut și neprevăzut. Dar simplul fapt de a merge undeva departe În mod regulat (anual) și noile mijloace de transport folosite pentru a ajunge acolo - mașina personală, zborul charter - ofereau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost publicate integral pentru prima oară, sub auspiciile Institutului Marx-Engels din Moscova, ele au trecut neobservate. Treizeci de ani mai târziu, interesul pentru ele a reapărut - mai ales pentru Manuscrisele economico-filosofice (1844) și Ideologia germană (1846). Dintr-odată devenise cu putință să fii marxist și să scapi de lestul compromis al stângii occidentale tradiționale. Tânărul Marx părea preocupat de probleme surprinzător de moderne: cum să transformi conștiința „alienată” și să eliberezi oamenii de ignoranța situației și posibilităților lor reale, cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ezitau să admită și cea mai mică „eroare”, de teamă să nu provoace reacții ce ar fi făcut să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și chiar Ungaria. Destalinizarea În Cehoslovacia a fost așadar deliberat amânată cât mai mult cu putință - chiar monumentul lui Stalin de pe Înălțimile din apropierea Pragăi, ca și copia la scară mai redusă din capitala slovacă Bratislava au rămas intacte până În octombrie 196210. Urmările revoluției sociale comuniste au fost resimțite În Cehoslovacia mai puternic decât oriunde, În mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statului este o condiție necesară a creșterii economice și a progresului social - era practic subînțeleasă. Fără destrămarea cumulativă a acestei prezumții În cursul unor decenii dificile, nici thatcherismul, nici o volte-face precum cea a lui Mitterrand nu ar fi fost cu putință. XVIIItc "XVIII" Puterea celor fără de puteretc "Puterea celor fără de putere" Marxismul nu e o filosofie a istoriei, este singura filosofie a istoriei, și să renunțăm la ea Înseamnă să săpăm groapa Rațiunii istorice. Maurice Merleau-Ponty Vorbesc despre drepturi fiindcă numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
candidatelor nordice sau Austriei, dar era o stavilă de netrecut pentru eventualele candidate din Est. Obligată de propria cartă să-i includă În organizație pe noii europeni, UE a căutat În practică să-i excludă cât mai mult timp cu putință. Existau motive solide. Chiar și cele mai bogate dintre țările dornice de aderare - Slovenia sau Republica Cehă - erau net mai sărace decât membrele UE, iar majoritatea erau chiar extrem de sărace. După orice criteriu, Între Vest și Est exista o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]