KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...430 431 432 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

bine, dacă insistați să spunem lucrurilor pe nume, mult prea beată) și nu mai simțeam deloc nevoia să curăț masa. Dacă masa s-ar fi prăbușit în fața mea sub greutatea vaselor, n-aș fi făcut altceva decât să izbucnesc în râs. Dacă invitații aveau chef de-o masă curată, atunci mă tem că erau nevoiți să și-o curețe singuri. Știau unde e bucătăria. Ce așteptau? Invitație specială? În mijlocul mesei se găsea întotdeauna un castron neatins cu fructe. Vreau să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să-i zic că, dacă necazurile mele i se par așa de amuzante, atunci poate să se ducă dracului și să plece acasă. Însă i-am văzut expresia. Și pur și simplu nu m-am putut abține. M-a pufnit râsul. Avea dreptate. Întreaga situație era așa de ridicolă încât nu exista nici un motiv pentru care să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit ca niște copii de școală. Judecătorul ne-a aruncat o privire înveninată. — Tocmai ți-au mai fost adăugați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit ca niște copii de școală. Judecătorul ne-a aruncat o privire înveninată. — Tocmai ți-au mai fost adăugați zece ani de pușcărie, a fornăit James și amândoi ne-am cocoșat din nou de râs. Am scăpat numai cu o amendă de cincizeci de lire pe care James a plătit-o râzând. —Data viitoare poți să ți-o plătești tu, mi-a rânjit el. Nu-mi venea să cred ce atitudine avea. Dacă cineva m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
calmă cu toate că eram încântată să-l văd. Ce noroc că Laura a ales barul ăsta, m-am gândit. — Ce mă bucur să te văd! am zis. Nici n-am reușit să comand încă. Barmanul mă urăște. Adam a izbucnit în râs. Și eu la fel. Uitasem complet că trebuia să ne simțim stânjeniți din cauza scenei din dormitor când Adam practic îmi propusese să facem copii. Adam a spus: — Îți comand eu băuturile. I-am dat banii și i-am comunicat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mod regulat cu un copil, a declarat ea. Dacă asta nu e o contribuție directă, atunci nu știu ce e. Bărbatului i s-a întipărit pe față o expresie oripilată. A plecat către următoarea masă în mare grabă. Adam se strica de râs. — N-am mai cunoscut până acum nici o pedofilă, i-a spus el Laurei. Am glumit. În realitate nu molestez copii, i-a explicat ea lui Adam. Copilul în chestiune are nouăsprezece ani. Ne-am terminat băuturile, ne-am pus hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ei, te-ai simțit bine? A fost grozav, i-am spus. — Te bucuri c-ai venit? m-a întrebat el cu o expresie serioasă. Da, i-am răspuns privindu-l în ochi. —Bine, a zis el și a izbucnit în râs. Am început și eu să râd. Slavă Domnului! Eram așa de ușurată că Adam nu mai părea supărat pe mine. Mi-am luat o cafea și m-am așezat lângă el. Eram singurele persoane din cafenea. Era vineri seara și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
totul și nu peste mulți ani. Mi-ar plăcea să văd ce se întâmplă, de pildă, peste două ore. — Ar fi grozav, a zis Adam. Gândește-te câți bani ai putea să câștigi la cursele de cai. Am pufnit în râs. — Sau mi-ar plăcea să pot să fiu invizibilă. Asta ar fi foarte distractiv. Pun pariu că poți să afli mult mai multe despre o persoană, atunci când omul respectiv nu crede că ești acolo. Ai dreptate, a aprobat el. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
doar cu o zi înainte? Fetele au continuat să discute despre noi cu voce tare. — A, da, ăia doi. Se pare că s-au împăcat. —Aaaa, rahat! Am deschis ochii și m-am uitat la Adam. Amândoi am izbucnit în râs. — Nu mai lipsește decât tipu’ cu Guinness-ul, a zis el. — În cazul ăsta, eu chiar că plec, i-am spus. Pe drum spre ieșire am trecut pe lângă fetele de mai devreme. Sunt sigură că ieri nu avea nici un copil, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
De data asta vocea îi devenise aproape blândă. —Ei, de ce ți-e frică în mod normal, am răspuns încercând să mă adun. —De exemplu? a insistat el. —Să ții la oameni și apoi să-i pierzi, să mă fac de râs, să sufăr, să sperii oamenii și să-i pun pe fugă, să fiu prea directă, să fiu prea retrasă... i-am explicat lăsând fraza neterminată. Vrei să continui? Pot să-i dau înainte încă vreo câteva ore. Nu, e în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
înnebunită după fursecuri cu ciocolată. —Știu, mi-a spus el. De ce crezi că le-am cumpărat? Și, a continuat el pe un ton de tachinare, dacă ești foarte, foarte cuminte, poți să le mănânci de pe abdomenul meu. Am izbucnit în râs. Era un înger de om. N-am putut să-mi reprim fiorul de dorință care m-a străbătut la gândul abdomenului lui plat și musculos. Deși probabil că acesta fusese exact genul de reacție pe care se bazase și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Cu toate că știam că n-aveam să închid un ochi toată noaptea. —Toți mergem la culcare, a decretat mama. În orice caz, unde ai fost până la ora asta? — Am făcut sex cu Adam, le-am spus. Tata a izbucnit într-un râs nervos care a semănat cu un lătrat foarte sonor. Mama a rămas înțepenită. Așa și trebuie, m-am gândit. Tu ai fost cea care mi-a băgat ideea asta în cap. Nu, vorbesc serios, a zis mama. Ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a zis pocnindu-se dramatic cu palma peste frunte. N-ai înțeles, nu? Nu, am zis. James m-a înșfăcat cu putere de umeri și și-a apropiat fața de a mea. —Te iubesc, mi-a declarat el izbucnind în râs. Prostuță mică, n-ai înțeles? — Nu, am răspuns eu simțind că eram pe punctul să izbucnesc în plâns. Nu e ciudat cum uneori starea de ușurare poate să semene așa de bine cu spaima? Cum fericirea poate să se confunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
devreme, m-a anunțat el hotărât. — Nu, James, îmi pare sincer rău, dar... am nevoie de timp ca să-mi revin, i-am răspuns cu o voce pierdută. —Ei, atâta timp cât nu te răzgândești, a cedat el cu ceea ce suna ca un râs forțat. N-o să mă răzgândesc, am răspuns obosită, știind că nu puteam să fac așa ceva. N-o să mă răzgândesc. —Bine! a exclamat el. Ei, atunci cred c-o să plec imediat la Londra. Dacă mă duc acum la aeroport, s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
încercat disperată să-i explic. Trebuie... Trebuie să mai încerc o dată. —De ce? James s-a purtat oribil cu tine, mi-a atras atenția Adam. Da, dar... vezi tu, n-a fost cu-adevărat vina lui. Adam a izbucnit într-un râs strident, fără strop de veselie în el. — Atunci a cui a fost vina? Nu-mi spune. Nu, te rog să nu-mi spui. James a zis că a fost vina ta, a exclamat Adam. Păi, da, dar, vezi tu... Pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că a fost terminat fără tine. Terminat! Cum?! Nu-mi zice mie! Nu pot să spun decât că e o binecuvântare că l-ai iertat. Altfel am fi fost nevoiți să-l dăm afară. Apoi George a râs sănătos. Cu râsul unui om cu trei beri date pe gât la prânz. Ce naiba zicea George? Nu... era imposibil... nu râdea de mine, nu-i așa? Ochii mi s-au umplut de lacrimi fierbinți, furioase și încărcate de rușine. Oare ajunsesem de râsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
râsul unui om cu trei beri date pe gât la prânz. Ce naiba zicea George? Nu... era imposibil... nu râdea de mine, nu-i așa? Ochii mi s-au umplut de lacrimi fierbinți, furioase și încărcate de rușine. Oare ajunsesem de râsul tuturor? Oare toată lumea râdea pe săturate pe seama mea? Da, da, OK, că să fiu sinceră, recunosc că în alte circumstanțe eu aș fi fost prima care ar fi râs cu gura până la urechi de o soție părăsită care își primea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
asta. Deși, după ce am spus asta, sunt sigur că ai senzația că dacă mai auzi o singură dată „iartă-mă“, o să vomiți. Probabil că te-ai săturat să tot auzi asta! La care George a izbucnit din nou într-un râs sănătos. De-acum mă convinsesem că George nu-și bătea joc de mine. Că nu aveam parte de o glumă elaborată și crudă. George părea foarte serios. Dar nu reușeam să înțeleg de ce versiunea lui era așa de diferită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
milă disprețuitoare. — Sigur că pe viitor n-o să mă mai intimidezi, i-am spus, fiindcă n-o să mai ai ocazia. — Nu vorbești serios, a zis el. O să te răzgândești. —Ba n-am să mă răzgândesc, l-am anunțat cu un râs scurt. —Ba da, a insistat. N-o să reziști fără mine. Mă tem că James a greșit spunându-mi chestia asta. —Unde te duci? m-a întrebat el înfuriat când m-a văzut că-mi iau geanta. —Acasă, i-am răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-mi spune! N-ai unde să stai și te întrebai, doar te întrebai, dacă n-ai putea să dormi la mine pe podea. Doar câteva nopți, maximum un an. Am dreptate? l-am întrebat cu amărăciune. Adam a izbucnit în râs. —Claire, ești tare haioasă! a zis el. — De ce? l-am întrebat supărată. De ce râzi? —De tine! mi-a răspuns el zguduindu-se în continuare de râs. Am unde să stau. Nu sunt așa de prost încât să mă port frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
maximum un an. Am dreptate? l-am întrebat cu amărăciune. Adam a izbucnit în râs. —Claire, ești tare haioasă! a zis el. — De ce? l-am întrebat supărată. De ce râzi? —De tine! mi-a răspuns el zguduindu-se în continuare de râs. Am unde să stau. Nu sunt așa de prost încât să mă port frumos cu tine doar ca să te pot ruga să stau la tine. Crezi că-mi doresc să mor? Știu că m-ai ucide dacă aș face asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Așa ceva nu se mai pomenise! Am ridicat ochii către ea. Eram plină de remușcări și de compasiune. Aproape că începusem și eu să plâng. Și-atunci am realizat că Helen nu plângea. Nenorocita râdea! Și-a râs și-a tot râs. —Tu și Adam, a zis ea clătinând din cap. Lacrimi de râs îi curgeau șiroaie pe obraji. —Ce rușine! — De ce? am întrebat-o enervată. Compasiunea și remușcările fuseseră rapid date uitării. — Ce e în neregulă cu mine? Nimic, a râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de remușcări și de compasiune. Aproape că începusem și eu să plâng. Și-atunci am realizat că Helen nu plângea. Nenorocita râdea! Și-a râs și-a tot râs. —Tu și Adam, a zis ea clătinând din cap. Lacrimi de râs îi curgeau șiroaie pe obraji. —Ce rușine! — De ce? am întrebat-o enervată. Compasiunea și remușcările fuseseră rapid date uitării. — Ce e în neregulă cu mine? Nimic, a râs ea. Nimic. Dar ești așa de bătrână și... S-a oprit. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a exclamat Helen și-a început din nou să râdă. Totul era așa de amuzant, că nici nu mai era în stare să se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-am sugerat. Adam s-a dezmeticit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fi trebuit să fiu mai înțeleaptă. — Da, m-a asigurat ea neobișnuit de serioasă. De ce? am întrebat-o. — Pentru că atunci când mi-a vorbit de tine, mai devreme, avea o erecție monumentală, m-a anunțat Helen și a izbucnit într-un râs zguduitor. Te-am păcălit în stil mare, așa-i? —Of, pleacă de-aici, i-am zis. Îmi ajunsese pentru o singură zi. —Scuze, a rânjit Helen. Nu, chiar cred, pe cuvânt. Chiar cred că te iubește. Sincer. Și, să fim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]