11,679 matches
-
de mâini, în jurul tulpinii groase, sperând să nu fim văzuți. Nemții ne-au înconjurat, noi, în desperare de cauză, am încercat să le opunem rezistență. Nu-i de mirare că eu am fost rănit de baioneta unuia. Urmarea, după spitalizare (rana fusese serioasă), m- a așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi bătrân la cei nici patruzeci de ani, îi stârnea niște sentimente greu de definit. Și-l închipuia în război în fața gloanțelor, poate înfricoșat, dar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un băiețel, mai răsăriți, acum. Ca o mică favoare, o rugă pe cumnată să-i facă niște plăcinte cu brânză, numai că, oricât s- a strădut ea, nu i-au ieșit la fel de bune ca cele mâncate pe marginea drumului. Când rănile sufletești i se mai vindecară, timpul cernând amintirile, estompând ce fusese greu și insuportabil, avea să povestească despre șederea prelungită de mai târziu la Odesa, unde asigura paza portului. Ca orice bărbat fără obligații, în perioadele de calm își permitea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
simți la piciorul stâng ceva rece. ,, Puteam scăpă de război fără să fiu rănit? Pare-se că nu; bine că măcar până acum am rămas în viață” își zicea, ignorând durerea. Se lăsă jos și-și legă strâns piciorul deasupra rănii. Imediat brancandierii, sfidând tirul ucigător, curajoși și responsabili, îl traseră la adăpost. Spitalizarea a fost scurtă, fiindu-i atins doar mușchiul. Un alt moment culminant a fost bătălia de la Răscăieți. Se retrăgeau din fața puhoiului inamic și ocupaseră poziții dincoace de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
armamentul special. În preziua atacului, în seara de 22 iunie 1944, după ce se întunecă bine, parcă prevăzând ce avea să fie a doua zi, inamicii declanșară o rafală lungă de “katiușe“. Un subofițer, un militar bun, fu rănit la picior. Rana fiind destul de gravă, Ioan îl trimise de urgență cu doi soldați la postul de prim ajutor. A doua zi dimineața, piciorul i-a fost amputat. Pe 23 iulie, conform planului, porniră atacul. După câteva salturi înainte, fură opriți de o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la doar 2,5 metri mai în spate explodă un proiectil de tun anticar. Corpul îi fu împroșcat cu schije. În primul moment nu-și dădu seama de urmările exploziei, însă după ce fu ridicat de brancandieri, află că avea o rană mare în spate, în dreapta toracelui, alta la șoldul drept mai gravă, și altele mai mici pe mâini și picioare. Medicii de la Buzău, unde fu spitalizat, îi eliberară un certificatul medical de concediu cu mențiunea: “Specificăm că suferă de plăgi oarbe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca în sufletele noastre cocorii să se grăbească spre alte lumi și să lase răni deschise ori regrete. Încă mai sunt mistere să le descoperim împreună... Încă mai cred în iluzii, iar dacă ne avem una pe alta-n suflet, iluzia că timpul nu trece e-adevărată. Vom fi doar alt eu, alt tu, cu
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care să fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva echipa operatorie care era pregătită pentru primirea acestui lot de răniți. Unul Însă. Un sergent era Într-o stare foarte gravă. Prezenta o plagă mare la femurul drept, cu fractura acestuia. Pierduse mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai curajul să ne spui. Adu ți aminte. Acolo, pe front. Cât de repede găseai rezolvarea unor situații! ― Numai că acolo nu erau doctorul Cuc și securistul Vătrai. Acolo aveam răniții pe care Îi puneam În ordinea cuvenită, după gravitatea rănii, și Îi dădeam pe mâinile 226 225 domnului profesor Zenit și pe ale dumneavoastră... Apoi, pe cealaltă ușă bieții nenorociți ieșeau cu speranța vieții În suflet! Câți n-ar fi vrut să vă cadă la picioare pentru a vă mulțumi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În minte gândul că de fapt timpul nu face nici o mișcare. Sau, mai direct spus: timpul nu trece, ci noi trecem prin el. „Cine a spus asta? Aha! Garabet Ibrăileanu! Și are perfectă dreptate.” „Hai, că a prins vulpea la rană. Te dai cu aripa frântă. Fii bărbat, prietene! După umila mea părere, s-ar putea să iei numai bile albe. Dar, fiindcă există și un „dar”, Își poate băga coada și Michiduță, cu <porniți Înainte tovarăși!ă. Acest lucru este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apărarea era dură, mai dură decât anticipase din faptul că patru orașe căzuseră în ultimele patru săptămâni. Neinstruiții luptară înverșunat pentru viețile lor. Săgețile au făcut o mulțime de victime printre atacatori. Lănci, manipulate stângaci dar cu disperare, au provocat răni și chiar moartea. Momentul luptei cu lancea a fost cel mai greu. Barbarii, musculoși și puternici, o dată ce au penetrat armele care puteau să-i atace de la distanță, i-au împuținat pe adversarii mai slabi. Prima linie era la pământ, nimicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea. Termină cu prostiile. Rană stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La ce se cuvine, la asta trebuie să ne gîndim. Ai înțeles sau să-ți fac un desen? repet o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns. Nici cînd bietul pédé s-a plîns "în hî, în ha" că și-a pierdut "perechea", că a fost părăsit: "M-a lăsat în apartament cu o rană mortală la cap, după ce m-a bătut". Mai bine l-ar fi strangulat, l-ar fi omorît decît să-și facă un clip pe Internet, ca să-și vîndă "marfa". Ofer servicii-pat prompte. Preț de pornire-atîta; o nocturnă cu Patrick atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
liberă" și "Adevărul" presupun un atentat pus la cale de fosta Securitate, împotriva unui meeting anticomunist anunțat. Dar ipotezele sînt dezamorsate. Era răzbunarea unei femei înșelate de soț: suceveanca Veta Borș, gata-gata să-și stingă oful ca Mița Baston, în ranele ex-soțului Borș. Borș contra Borș. Numai că miticismul post-Caragiale nu mai are haz. Fosta librăreasă din mine regretă felul cum depindea de carte pe vremea cealaltă. Am citit (nu citesc așa cum aș alerga: mă opresc, reiau, subliniez) aproximativ patru cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe picioare, să ne vadă mari, măritate, poate să-i vadă și pe nepoți. A fost un an și jumătate îngrozitor, un an de suferință, de frică, de durere, pentru boala mamei, pentru durerea ei, care ne provoca nouă o rană ce se mărea pe zi ce trece. E foarte greu să-ți imaginezi dar, e și mai greu să trăiești, să știi că mama ta va muri, că ea nu va mai fi lângă noi. În dimineața zilei de Anul
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la o enormă suferință prin trădarea sentimentelor sale cele mai pure - ajungând la agonie. Apropierea celor două cuvinte cu sens contrar - antonime - sugerează artistic trăirea din plin a acelei stări din plină tinerețe care nu se uită și a cărei rană nici astăzi nu s-a închis și nu se va închide vreodată. Piesa pusă în discuție, modul reușit de realizare, mă fac să cred că al meu consătean nu e la prima creație de acest gen și că în laboratorul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o cheie în broască, însă mi-a deschis un clovn ușa propriei case. Da, nu vă mirați, era chiar un clovn, asistentul unui maestru sau cam așa ceva. Nu cunosc toate detaliile, dar am fost împușcat. Pe front. Serios, domnilor polițiști. Rana s-a vindecat foarte repede, nici cicatrice nu a rămas, așa se întâmplă atunci când realitățile se intersectează, se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, ați văzut, spre exemplu, Zona Crepusculară. Un serial care ar trebui să ne pună serios pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul îi dădu ocol, privindu-l cu superioritate. - Cam asta a fost, înțeleg că ai ajuns la concluzia următoare - nu are rost să-ți înfigi încă un cuțit în rana deschisă. Lucia, cel puțin așa cum vrei tu să crezi, nu există. Du-te acasă, Scriitorule, urmează o nouă zi. Ultima. Ridică ușor capul, căutându-l cu privirea pe Magician. - Ultima? Îți iei concediu sau ieși la pensie? Magicianul deschise umbrela
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și reparare a situației. Noiembrie începuse a umbla de câteva zile pe străzile orașului ca un om al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să domnească pacea, liniștea și buna înțelegere. Nu-i venea ușor, mai ales în urma alunecărilor din ultima vreme. Aștepta cu interes și inventaria toate gândurile puse în cuvinte de către draga lui soție. Le culegea din dorința de a-și vindeca rănile sufletești care mai sângerau încă. De la divorț, își irosise atâția ani consumându-și în mod gratuit un timp ce nu mai putea fi recuperat. Pentru a-i întări convingerile consoartei sale că el vrea ca această căsătorie să fie trainică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Spun unii că ar cam fi plecată de acasă, dar află că e o fată tare bună! - Nu știu de nici o Vira, chiar m-ai făcut curioasă... - Tu, Ina, ești bună de pus la icoană și când cineva are vreo rană pe suflet poate să apeleze la tine, sigur se va tămădui! Ești de o naivitate dezarmantă! - Și de ce anume m-ar interesa persoana de care mi-ai vorbit!? Nu o cunosc, nu mă cunoaște! - Lucrurile nu stau chiar așa! Trăim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întâlnise cu înscrisurile din jurnalul Inei, nebănuind până atunci că soția lui deținea unele informații despre deraparea sa. Acest lucru îi dădea o stare de neliniște care părea să-l urmărească continuu. Cât? Cât va mai dura oare? Și o rană se vindecă după un timp, unele chiar nu lasă nici sechele, pe când frazele acelea, caligrafiate, după toate indiciile într-o stare de surescitare, se țineau de el ca o umbră. Până când? Până când? se întreba el mereu. Pleca dimineața obsedat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]