10,956 matches
-
orientare pangermanistă. La Paris, filosoful Bergson opune "sufletul francez" "mașinismului german".307 La Berlin, industriași ca Hugo Stinnes, Alfred Hugenberg, Emil Kirdorf, în general Asociația patronatului, Federația agricultorilor ca și masa claselor mijlocii, proslăvesc anexarea Țărilor baltice și a Poloniei rusești, prefigurînd deja principiul "epurării etnice" a acestor teritorii. Ceea ce e mai rău e că asemenea năzuințe sînt împărtășite și de oameni politici moderați, cum ar fi Gustav Streseman, lider al Partidului liberal, sau Mathias Erzberger, personalitate a Zentrum-ului catolic ale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
La 1 februarie, escadra staționată în golful Kotor se revoltă și înalță drapelul roșu în timp ce orchestra de bord cîntă Marseieza. Mesajul este acum limpede. Conducătorii "Comitetului central al marinarilor" sînt cehi. Ei amestecă revendicarea națională cu demersul revoluționar al sovietelor rusești. Și mai ales, mișcarea se întinde. Numărul dezertărilor atinge în curînd 300 000 și afectează în primul rînd regimentele nongermanofone, deși sondajele efectuate de către societatea militară publicate în ziarul soldaților arată că cei care aparțin naționalităților nerecunoscute politic resping din ce în ce mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
își recuperează locul începînd cu Ivan cel Groaznic și continuînd pînă la Petru cel Mare și apoi la generalul Suvorov. Stalin fiind dispărut, performanțele lui Gagarin și ale altor cosmonauți sînt exploatate într-un sens ideatic, ca mărturii ale gloriei rusești comuniste și într-o perspectivă în care internaționalismul proletar nu ocupă decît un loc episodic după dizolvarea Kominternului în 1943, întrucît se impunea o legitimare a represiunii Ungariei în 1956, a intrării armatei roșii în Praga în 1968 sau a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cel mai mic dubiu. Pe de altă parte, totuși, această politică a luat o cu totul altă față acolo unde se impunea o consolidare națională a unor identități locale indistincte sau cînd era interesată să întărească unele particularisme. Respingerea tutelei rusești și comuniste totodată a antrenat în parte acest rezultat, însă mai decisiv a fost impactul măsurilor pozitive aplicate de către statul sovietic. În Caucaz și în republicile asiatice acestea au susținut efortul de standardizare a limbilor fragmentate în dialecte, expansiunea unei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
I, 4, 1991, p.8. 25 Ibidem, p.10. 26 Michael Radu, Naționalism, bolivarism și realitate, vol. cit., p.18-19. 27 Dan Pavel, Turnul Babel al statului națiune, vol. cit., p.32-33. 28 William Tatok, "Frontul negru". Similitudini între ultranaționalismul rusesc și cel românesc, vol. cit., p.34-35. 29 Sorin Antohi, Amurgul idolilor. Două cărți despre România anilor '30, în Sfera politicii, 28, 1995, p.56. 30 N. Manolescu, Tradițiile naționalismului, în Meridian, I, 4, 1991, p.59-60. Cf. și Al.
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
noi, o manifestare a emigrației generale, indiferent de perioadă și de țară. Apoi, de ce „the exile period” nu a Început imediat după al Doilea Război Mondial, atunci cînd emigrația română și-a modificat motivația și componența, determinate fiind de ocupația rusească și de considerente ideologice? Ar mai putea fi avansate și alte observații, dar nu vrem să se creadă că respingem, de plano, un punct de vedere al cuiva care gîndește altfel decît noi. Împărțirea emigrației române transatlantice În valuri s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a căutat să Împiedice deportările, sperînd ca măcar femeile să fie cruțate. Cu toate acestea, alianța României cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către Stalin prin care preda România sovieticilor și, mai mult, faptul că trupele rusești ocupaseră țara au slăbit prea mult guvernul român pentru a se mai putea opune politicii sovietice. Deportările În masă au debutat la 1 ianuarie, deși unele dintre ele se realizaseră deja din decembrie 1944, cu mult Înainte ca directiva sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
limitate, iar cele folosite de noi provin din estimările punctuale oferite de presa internațională. În arealul arabo-asiatic se înregistrează o aproximativă egalitate a ponderii asistenței militare oferită de Rusia (47,4%) și S.U.A. (46%), cu o ușoară prevalență a celei rusești. Acest lucru se datorează legăturilor militare tradiționale ale ex-U.R.S.S./Rusiei cu o serie de state arabe asiatice, între care Siria, fostul Yemen de Sud, Irak până în 2003. Ponderea asistenței finaciar-militare ruse era chiar și mai accentuată anterior anului 2003
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
asiatice, între care Siria, fostul Yemen de Sud, Irak până în 2003. Ponderea asistenței finaciar-militare ruse era chiar și mai accentuată anterior anului 2003, când fostul regim irakian avea strânse relații militare cu Rusia. În prezent, valoarea relativ ridicată a ponderii rusești pe această linie derivă din existența și derularea unor împrumuturi oferite de Federația Rusă Libanului (în valoare de 150 milioane dolari) și Siriei (130 milioane dolari), în scopul achiziționării de avioane de luptă și alte produse militare rusești de către cele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
a ponderii rusești pe această linie derivă din existența și derularea unor împrumuturi oferite de Federația Rusă Libanului (în valoare de 150 milioane dolari) și Siriei (130 milioane dolari), în scopul achiziționării de avioane de luptă și alte produse militare rusești de către cele două state arabe menționate. Acest tip de asistență financiar militară reprezintă de altfel la ora actuală, cea mai eficientă manieră de punere în dependență pe termen lung, a statelor miciși mijlocii de către puterile industrial-militare, întrucât aceste contracte finaciar-militare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
informative), care să poată acoperi și regiunea arabă. Structura ponderii angajamentului militar extern ar include cca. 75-78% baze americane și 5-6% baze britanice (aproximativ egale cu cele actuale), cca. 9-10% baze franceze (față de 5,4% în prezent), cca. 15% baze rusești (1,8% în prezent), cca. 3% baze germane, 5-6% baze spaniole. Practic, S.U.A. și Marea Britanie își vor diminua prezența militară cantitativă, dar își vor menține ponderea acesteia, Franța ar putea să și crească ponderea prezenței, dar cu menținerea numerică la
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
organizare la nivel local, producând nemulțumirea unora dintre georgiștii, care reclamau încălcarea principiilor unei conduceri democratice 144. În iunie 1931, PNL-Gh. Brătianu sărbătorea "un an de muncă rodnică". Vorbind, la ședința festivă, în numele Basarabiei, Ștefan Ciobanu aprecia că, influența mentalității rusești împiedicase, în această provincie, crearea unei tradiții a PNL sau a altui partid politic. În consecință, susținea istoricul, interesul stârnit în acest ținut de mișcarea lui Gheorghe Brătianu avea o importanță deosebită, determinând pe mulți dintre simpatizanți să adere la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a acestui ideal, istoricul susținea că orice comparație trebuia să fie favorabilă statului național, pentru a demonstra astfel lipsa de legitimitate a pretențiilor statelor revizioniste. Pentru aceasta, aprecia fruntașul georgist, era necesară stabilirea unui plan de lungă durată, asemănător planului rusesc sau celui italian. El aprecia, de asemenea, că era necesară o nouă generație politică la conducerea țării, care să fie "critică" și "etică"677. Se făcea, astfel, simțită o nouă tendință cu tentă naționalistă în atitudinea georgiștilor față de problema națională
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din această limbă pe care mama o numea glumind - „limba ta strămaternă”. Într-o zi am dat de o fotografie pe care n-ar fi trebuit să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un amurg de vară cald și leneș, care îneca odăile într-o lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rătăcite... Am văzut-o în mijlocul unor oameni necunoscuți și al unor peisaje căzute în uitare. O femeie tânără, a cărei haină nu se potrivea nicidecum cu eleganța personajelor ce se profilau în alte fotografii. Purta o pufoaică gri-murdar, o șapcă rusească de bărbat cu clapele lăsate în jos. Stătea strângând la piept un copilaș înfofolit într-o pătură de lână. „Cum a putut oare să se furișeze, m-am întrebat cu stupoare, printre bărbații aceia în frac și femeile în toaletă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vârstă de patru ani. Alergând prin fața mamei sale, fetița se oprise brusc și exclamase: „O poșetă!” Și, după mai bine de jumătate de secol, vocea ei limpede a răsunat, ca un ecou stins, într-un oraș pierdut în inima nemărginirii rusești, sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email albastru pe închizătoare își păstra bunica mea colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe care m-aș bucura să o primesc înapoi... Și tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor care veneau adesea pe neașteptate) vorbeam în cea mai mare parte a timpului în rusește, ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun”. Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
valurilor. Nu, nu era pentru prima oară că remarcam dedublarea aceea în viața noastră. Să trăiești lângă bunica însemna deja să te simți altundeva. Ea traversa curtea fără să se așeze vreodată pe banca băbuțelor, instituție fără de care o curte rusească este de neînchipuit. Asta nu o împiedica să le salute foarte prietenește, să întrebe de sănătatea celei pe care nu o văzuse de câteva zile și să le facă un mic serviciu spunându-le, de pildă, cum putea fi îndulcit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și la război, subiect inevitabil: bărbatul lăptăresei fusese ucis pe front. Seceriș, hrișcă, Stalingrad... Iar seara, bunica avea să ne vorbească despre Parisul inundat sau să ne citească câteva pagini din Hector Malot! Simțeam un trecut îndepărtat, obscur - un trecut rusesc, de data aceasta - reînviind din străfundurile vieții ei de altădată. Avdotia se ridica, o săruta pe bunica și își relua drumul care o ducea printre holde nesfârșite, sub soarele stepei, într-o căruță înecată în oceanul de ierburi înalte și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe uriașe. Suflul rusesc... Înăuntru, eram mirați de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape fizic, densitatea carnală a vieților care se amestecau acolo. Gavrilici trăia în pivnița pe care o împărțeau cu el
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mirosul cinei care se apropie - plutea în aer. Căci bunica ne spusese clar într-o zi, vorbind despre orașul ei natal: - Oh! Pe vremea aceea, Neuilly era doar un sat... O spusese în franceză, dar noi nu cunoșteam decât satele rusești. Iar satul, în Rusia, era neapărat un șir de izbe - chiar cuvântul derevnia vine de la derevo - copac, lemn. Confuzia a fost tenace, în ciuda lămuririlor pe care le aduceau după aceea istorisirile Charlottei. La numele de „Neuilly” se ivea numaidecât satul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
patina delicată a vocabulelor noastre franțuzești. Președintele Republicii nu scăpa de ceva stalinist în portretul pe care i-l schița imaginația noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă purta în el o emoție foarte rusească - răgazul trecător de după încă un cataclism istoric, bucuria de a fi pus capăt unui război, de a fi supraviețuit unor represiuni ucigașe. Am rătăcit pe străzile lui încă ude, acoperite de nisip și de mâl. Locuitorii îngrămădeau în fața ușilor mobile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fidelitate încercată... Ca reprezentant al întregii națiuni, reînnoiesc în fața Majestății Voastre... Pentru măreția domniei Voastre... Pentru fericirea Majestății Sale Împărăteasa... Ridic paharul în onoarea Majestății Sale Împăratul Nicolae și a Majestății Sale Alexandra Feodorovna. Orchestra gărzii republicane a intonat imnul rusesc... Iar seara, marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ultimul război? De ce nu putem niciodată uita de jafurile cotropitorilor polonezi și suedezi, vechi de trei secole și jumătate? Fără să mai vorbim de tătari... Și de ce amintirea cumplitei catastrofe din 1812 nu a pătat reputația francezilor în mințile rusești? Poate tocmai din cauza eleganței verbale a acelui «Turnir fără de ură»”! Dar acel „ceva franțuzesc” s-a dovedit a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare discurs, mai puțin grandilocvent decât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din exterior, de departe, ca și cum nu-i mai aparțineam. Transpus într-o mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să mai pot să-mi revin, că am să rămân acolo, în seara aceea pariziană
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]