19,447 matches
-
capacitatea de decizie responsabilă, controlul stress-ului, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste etc. sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea personalității elevului. Consilierea este un proces complex, ce cuprinde o arie foarte largă de intervenții și nu poate fi realizată intuitiv sau după simțul comun. Ea implică dezvoltarea unor abilități și atitudini fundamentale: dezvoltarea personală; dezvoltarea sănătății și stării de bine; prevenție și remediere. Între elev și cadrul didactic trebuie să existe o relație specială, relație ce trebuie să se bazeze pe responsabilitate, confidențialitate
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
să ia decizii și să-și asume responsabilități În cadrul grupului. Învățarea În grupuri mici, activă și colaborativă, asigură o reală interacțiune și intercomunicare, o redistribuire corectă de recompense sociale (apreciere, considerație, respect), o distribuire eficientă a sarcinilor de lucru, un simț al disponibilității și al artei solicitării sau acordării ajutorului mult sporite. Cu toții trebuie să ne Întrebăm de ce nu pot face progrese semnificative În Învățare toți elevii dintr-o clasă, cum pot fi sprijiniți să progreseze În Învățarea de tip școlar
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – VALOARE ŞI ALEGERE EDUCATIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria DIACONU, Silvia MICU, Petronela POPOVICI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2132]
-
chiar și membrii ai personalului nedidactic ai grădiniței pot aduce date utile la reuniunile acestei echipe. Instituirea unei colaborări autentice Între cadrele didactice, copii, familiile lor și specialiști este un proces complex, care cere timp, energie, prudență, adesea mult bun simț și bună credință. Este important de menționat că În acest proces nu numai copiii sunt cei care Învață. Modalitățile de organizare și activitățile propuse pot fi foarte diverse În funcție de problematica și potențialul copiilor. În cadrul programului educativ: Egali și totuși... diferiti
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
și piper și să macini ardeiul; anul ăsta e nevoie de mai mult, băiatul o să ia la el ceva provizii, ca să nu facă foamea printre străini. Rămase la fel de tăcut; don Terentio avea cu siguranță dreptate, îi spusese lucruri de bun simț și cât se poate de adevărate, totuși nu reușea să accepte plecarea lui Giandomenico; de-aici i se trăgea și starea aia de descurajare. Și unde mai pui că nu mai era mult până ce puterile o să-l lase? Două brațe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se cufundase din nou în adevărurile mărețului bătrân ce stătuse de vorba cu natura însăși. Era adevărat:natura e docilă, și dacă e împinsă să vorbească, spune de la sine, pașnic, care îi este substanța dezvăluindu-și-o prin experiență, prin simțuri. Așa e, natura trebuia citită prin ea însăși și, de altfel, primele semnale înrudite cu aceste argumente le găsim în fragmente din Parmenide, din Empedocle, din Eraclit 25. Ascultă, Ponzio, ai citit și tu De rerum natura și poți să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu aud, dacă li se dă partea lor. Giandomenico îi mărturisi totul lui don Terentio. Știam totul, fiul meu drag, totul. Dumnezeu însă iartă când foamea roade măruntaiele. De la amvon, don Terentio, într-o dumunică dimineața, în timpul predicii, cu bunul simț și ironia dintotdeauna recomandă: Să li să scoată viperelor dinții veninoși, înainte de a le frige, și să se bage de seamă să nu se confunde animalele cu copiii înainte de a le-njunghia, și să nu se confunde copiii cu oile36
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îngăduia să-și facă prieteni și să aibă relații de amiciție, dar nu se putea să fie împiedicat să-și continue scrierile. Scria pe mici bucăți de hârtie, atunci când putea, folosind resturi de mâncare și de lichide. Cerea milă, bun simț și, iscodind mii de subtefugii, mii de presiuni asupra altor deținuți, asupra rudelor pușcăriașilor, asupra călugărițelor, asupra zbirilor, reușea să obțină oarece concesii. Sora Oriana îi promitea să adune și să transcrie ea, acel material. Astfel, a putut el să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nefericitul traseu al vieții sale; are accente puternice de adevăr. Desigur, dacă n-o s-o apreciați drept potrivită în comparație cu celelalte, puteți să n-o includeți în carte. Vă citesc un fragment: Șase și încă șase ani, în osândă-ncleștat foc fiecărui simț îmi este dat de șapte ori mădularele torturate, injuriile și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
însoți în atriu, acolo unde întunericul avea să mai adaste. Petrache trecuse așadar dintr-o lume în alta, de la întuneric la lumină, și trecea acum, din nou, de la lumină la întuneric. Această traversare a hotarului dintre lumi îl găsi cu simțurile încordate. Căci, de data asta, văzduhul nu doar zvâcni, ci se umplu, de-a dreptul, cu o suflare vie. Se învârti în loc, privind cerul și pardoselile, alunecând cu ochii de-a lungul zidurilor. Ridică palmele și își desfăcu degetele. Răsuflarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mulțime, se simțea ca un altfel de Robinson Crusoe, din cale-afară de singur pe o insulă locuită. Dincolo de frontieră însă se simțea stăpânul propriei singurătăți, ceea ce nu îl întrista, dimpotrivă, percepea că singurătatea intră în ordinea firească a lucrurilor, un simț ca pipăitul ori văzul. Nemaivorbind de auz, calea prin care domnea asupra părții lui de lume. Când toate celelalte zgomote încetau, era o bucurie să asculți sufletul lumii. Întâi de toate, sufletul casei. Tăcere absolută nu există. Poate doar în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de noapte ori cu jegul care mi se scorojea pe la încheieturi. Ai fi zis că, nemaiauzind zgomotul în care mă scufundam ca într-un aluat otrăvit, puteam simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa. Acolo unde se întâlneau simțurile mele, prea tăbăcite ca să-și păstreze sensibilitatea de odinioară, așadar acolo unde ajunsesem să mă obișnuiesc cu toate astea, liniștea nu mai exista. Zgomotele de fundal bălteau ca o apăsare pe piept, dar, așa cum se întâmplă într-un spațiu concentraționar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru ce urmau să facă, pe noi totul ne-a luat pe nepregătite. Zgo motele buimăcitoare din noaptea aceea și altele asemenea, din alte nopți, ne-au răvășit cu totul. Mulți nu și-au mai revenit niciodată. Auzul era un simț care nu ne mai apăra în vreun fel, parcă nici nu ne mai aparținea, devenise, mai degrabă, un instrument de tortură în mâinile lor. Nu era de ajuns că ne terorizau, ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai noștri. Ne torturau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era împăcat cu sine. Simțea cu bucurie lumea din jur, îi vedea lumina caldă, fără a ști dincotro bate soarele, îi asculta sunetele amestecate, îi adulmeca aromele crude de iarbă spălată de ploaie. N-ar fi putut să-și separe simțurile, încerca o percepție nouă, care venea din toate deodată, de parcă privea și auzea și pipăia și mirosea cu același organ, ce putea fi o adăugire. Pășea fără să șovăie, nu mai fusese prin locurile acelea, dar era convins că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care nu-l simțise deocamdată decât ca pe un mănunchi de vedenii. Și, de aceea, când vru să răspundă, chiar dacă răspunsul cel bun îi venea din inimă, făcu un efort să deschidă gura. Ghemul care, până atunci, fusese alcătuirea simțurilor sale se deșiră. Auzul i se trezi cel dintâi. — Bate cineva la ușă, șopti. Ei nu spuseră nimic, rămaseră nemișcați, așteptând. Văd cine e și mă întorc... Întredeschise ușa. În prag se ivi un bărbat îmbrăcat în alb, cu părul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
argintului, se plecă spre ea, arătând spre monitor. — Într-o comă ca asta, orice te ia pe nepregătite, mai puțin moartea... — Vorbește mai încet, să nu te audă... — Aude cu siguranță, spuse Pantelimon, fără nicio precauție în glas. Auzul este simțul cel mai vigilent, chiar și tu, când îți trezești pacienții din anestezie, le agiți zurgălăi la ureche. Auzul moare ultimul, după ce inima a încetat să mai bată. La urma urmei, și când vii pe lume tot așa e. Din tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După atâta vreme, putea să simtă liniștea cu toate cele cinci simțuri. Uneori o pipăia, așa cum simți cu degetul muchia dintre lumină și umbră. Alteori o privea și atunci văzduhul nu agita nicio frunză. Gustul ei era răcoros, nici n-ar fi putut fi altfel pentru cineva ca el, care nu ieșea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cer. Unii se tem când e prea multă tăcere. Au impresia că, dintr-o clipă în alta, se va întâmpla ceva, aud zgomote care nu există decât în închipuirea lor, simt priviri care le străpung ceafa, zăresc ceva cu simțurile încordate îndărătul ușilor pe care le deschid. E ciudat cum tăcerea, care e atât de priete noasă, poate provoca astfel de stări. Dar asta nu din cauza ei, ci din vina noastră. În clipa când tăcerea limpezește aerul din jur, vedem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru el, care vedea doar niște umbre mișcătoare, ca îndărătul unui cearșaf întins, starea de veghe, cu toate simțurile încordate, se înfăptuia cu ochii închiși. Astfel că acum, odihnindu-se, își deschise larg ochii, pentru ca și pleoapele, la rândul lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-a părut doar, spuse Coltuc. Sau poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare decât mormanul de gunoi. Care morman purta, înfiptă în vârf, crucea pe care flutura eșarfa Magdalenei, semn că pentru cei vii crucea e o limită, care e a îndurării. Iar Chisăliță, la care, din potrivelile nașterii sale mici, toate simțurile erau mai apropiate unele de altele, sări, dis-dedimineață, primul din somn și se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi mai rău. Era durdulie și cu sânii mari, ceea ce sugera cheful de vorbă. Avea buze subțiri, ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi era zvelt, dar se lățea către umeri. Acum vine partea cea mai grea. Căci n-avea cap și totuși avea, pentru că ochii lui te priveau. Zâmbea, deși n- avea gură. Avea câte o trăsătură pentru fiecare dintre cele cinci simțuri și acela era chipul său. Desenul lui Luca avea și aură, un cerculeț deasupra capului. „Ai văzut-o tu ?“, întrebase Tili. „N-am văzut-o...“, mărturisise Luca. „Dar toți magii au aură.“ „Numai cei care au găsit“, replicase Tili. „Al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
m-am învrednicit iarăși să văd în chip nedeslușit o mică rază a acele i preadulci și dumnezeiești lumini<footnote Ibidem, p. 249. footnote>. Experierea luminii se face în sufletul curățit de patimi: luminile sufletului, prin care vedem duhovnicește, sunt simțurile sufletești izbăvite de pofte și gânduri pătimașe. Numai un suflet luminat, o fire eliberată de patimi, poate sesiza lucrarea harului. În general, noi nu cunoaștem lucrurile dumnezeiești, pentru că n-avem mădulare capabile de aceasta<footnote Magistrand Ion Bria, op. cit., p.
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
umană, incluzând intelectul, sufletul și trupul; fața lui Dumnezeu este văzută în lumină, dar într-un mod spiritual, mai degrabă decât într-o formă vizibilă<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 238. footnote>. Această lumină sau iluminare care depășește inteligența și simțurile, nu este de ordin intelectual, așa cum e adesea iluminarea intelectului, luată într-un sens alegoric și abstract; ea nu este nici de ordin sensibil; totuși, lumina aceasta umple în același timp și inteligența, și simțurile, manifestându-se omului în întregul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
iluminare care depășește inteligența și simțurile, nu este de ordin intelectual, așa cum e adesea iluminarea intelectului, luată într-un sens alegoric și abstract; ea nu este nici de ordin sensibil; totuși, lumina aceasta umple în același timp și inteligența, și simțurile, manifestându-se omului în întregul lui, și nu uneia din facultățile sale<footnote Vladimir Lossky, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, traducere din franceză de Anca Manolache, Edit. Humanitas, București, 1998, p. 51. footnote>. Întâlnirea personală cu Hristos Care Se
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]