11,710 matches
-
încât tu, ca român, ca altă gintă, simțeai în scurt timp un sentiment de incapacitate. Orice putea să-ți reușească, însă englez n-aveai cum să devii.“ Fata îl iubea cu disperarea vârstei de patruzeci de ani și a unei singurătăți care o marcase afectiv, însă n-ar fi îndrăznit să înfrunte nici una dintre rigiditățile familiei. Dacă în Anglia toleranța poate să semene uneori cu prietenia, în Canada - altfel spus, departe de pământul britanic -, simțământul britanic se acutizează, îi face pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cărțile și că-l admiră, însă nu spun titlurile corect și aprecierile lor sunt foarte aproximative: „Cel mai mult ne-a plăcut aia cu popa care s-a bătut cu primarul“. În cele peste șase sute de pagini ale romanului Apostolii singurătății, incidentul care i-a reținut pe bunicul din partea soției și pe un unchi tot din partea eie relatat în treacăt, în câteva paragrafe, și privește doar atmosfera locului, nu firul principal al dramei. Și nici măcar nu e vorba despre o bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu ei. „A fost unul dintre cele mai friguroase momente pe care le-am trăit, dar și unul În care m-am simțit ceva mai Înfrățit cu această specie umană, pentru mine, cel puțin, ciudată.“ Această stranietate, adînca separare și singurătatea cutezătoare În care se găsea, sînt curioase. Nimic nu e mai solitar decît aventura. PÎnă cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de stranietate, de nebunia lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ne-ndrăznind ca să ridice ale lor priviri de tină... Când apoi în zori s-arată turnurile-ndepărtate Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gemelli, consideră că era previzibilă și necesară această împărțire ținând seamă de posibilitățile spirituale limitate ale urmașilor neîntrecutului „Poverello”! Francisc din Assisi, spune Gemelli, - citez din memorie - era un spirit de o severă disciplină, dar avid de autonomie; însetat de singurătate, dar plin de ardoare apostolică în folosul oamenilor; dornic de a părăsi această lume, dar conștient de datoria de a lucra în viața pământească. Cele trei ramuri ale familiei franciscane se află într-o strânsă colaborare și frățească emulație. În
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N. s-a sinucis azi dimineață otrăvindu-se. Încep să cred într-o inevitabilă fatalitate. În orice caz - e o epidemie în oraș. Moartea își întinde mrejele... Iarăși, impresia de singurătate mă cuprinde... În fond, nu sunt singur, sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii, a nonacțiunii, a resemnării... Doream somnul, dar a fugit și acesta: trebuie să stau treaz ca să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mulțumească... Așa era el sau, cel puțin, așa credea că trebuie să fie ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aproape fiziologice, care nu mai aveau nimic a face nici cu rațiunea, nici cu spiritul și care erau tot ce-mi rămăsese pentru a mă conduce de-acum încolo în viață... Coboram scara evoluției animale. Aș fi avut nevoie de singurătate... La ce bun să vezi oameni dacă n-ai nimic a le spune? Dacă nu știi cum să răspunzi la ceea ce îți spun ei? Singurătatea însă nu mai există în zilele noastre. Suntem legați de societate așa cum erau înlănțuiți altădată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
conduce de-acum încolo în viață... Coboram scara evoluției animale. Aș fi avut nevoie de singurătate... La ce bun să vezi oameni dacă n-ai nimic a le spune? Dacă nu știi cum să răspunzi la ceea ce îți spun ei? Singurătatea însă nu mai există în zilele noastre. Suntem legați de societate așa cum erau înlănțuiți altădată răufăcătorii de stâlpul infamiei. și cărora li se refuză dreptul la moarte... Altădată, un colț de munte, un oraș străin (nu zic o țară străină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ajuns pentru a calma neliniștea care mă tortura. Azi însă orice evadare e imposibilă. Suntem blestemați să ne suportăm unii pe alții, amici sau dușmani, dar mai cu seamă indiferenți, atâta timp cât vom trăi! De aceea am renunțat să mai caut singurătatea... 5 iulie 1952 La ora opt fără un sfert, întâlnire cu Mihai la intrarea Teatrului Municipal, având bilete pentru o avanpremieră. În clipa în care trebuia să intrăm la teatru, am bătut în retragere. De ce? Nu știu. N-aș ști
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
despărțirii și între, vai, nu ură, ci indiferență totală și nepăsare, îmi paralizează orice libertate de acțiune... Notiță a lui Mihai 28 noiembrie 1952 „Fericirea de a fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii... Să știi asta și totuși să nu poți trăi nici întru pasiune, nici în singurătate! În noaptea trecută am proslăvit soluțiile intermediare. Este latura mea cuminte și rezonabilă. Îmi e proprie și nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noiembrie 1952 „Fericirea de a fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii... Să știi asta și totuși să nu poți trăi nici întru pasiune, nici în singurătate! În noaptea trecută am proslăvit soluțiile intermediare. Este latura mea cuminte și rezonabilă. Îmi e proprie și nu o pot renega. Dar nu o mai iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
propria mea persoană, confirmându-mi încă o dată lipsa mea de valoare și de calitate... Nu reproșam nimănui nimic, îmi reproșam totul mie însumi și, cu toate acestea, o indignare surdă se ridica în mine împotriva tuturor celorlalți, o dorință de singurătate și de claustrare... „Sunt un nenorocit, lăsați-mă prin urmare în pace! Toți, toți!“ îmi ziceam. și singurătatea mea - reală ori dorită numai - mă făcea să mă cutremur de disperare. 21 februarie 1953 Eu sunt acela care stă la margine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi reproșam totul mie însumi și, cu toate acestea, o indignare surdă se ridica în mine împotriva tuturor celorlalți, o dorință de singurătate și de claustrare... „Sunt un nenorocit, lăsați-mă prin urmare în pace! Toți, toți!“ îmi ziceam. și singurătatea mea - reală ori dorită numai - mă făcea să mă cutremur de disperare. 21 februarie 1953 Eu sunt acela care stă la margine între două lumi... 23 februarie 1953 Din punct de vedere al mecanismului meu moral, toată problema constă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mie. Prefer să mă știu sărac, lipsit de orice speranță și de orice bucurie, dar nu vreau să suport această rană, totdeauna sângerândă, totdeauna prezentă... 29 martie 1953 În ciuda aparenței mele vesele și nepăsătoare, am suportat greu, în totala mea singurătate, aceste prime zile de primăvară. Criza a venit ieri, aproape pe neașteptate, ca un ciclon nă prasnic, care mătură totul în drumul său: prieteni, afecțiuni, preocupări și îndatoriri. Se făcuse vid: un sentiment de disperare mută. Lucrurile probabil o să sfârșească
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lume asemenea unei umbre imense, ce uneori mă apără de razele arzătoare ale soarelui, iar altă dată îmi ascunde cu totul lumina sa și mă pogoară în întuneric. Mi-ai făcut un mare bine: m-ai ajutat să înțeleg valoarea singurătății, importanța ei, necesitatea ei. M-ai făcut s-o cunosc. — Fou, que te reste-t-il?! — Ma folie! Verb „a fi“ Cel de ieri sunt și Cel de astăzi... Cel de astăzi voi fi și Cel de mâine... Cel de mâine nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
uneori, muindu-ne buzele în aceeași cupă cu vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată singurătății, sau gloatei răzvrătite și răzbunătoare. Dar nu încape îndoială că în timpuri normale nici unul dintre ei nu mi-ar recunoaște această depărtată suveranitate și, chiar în cazul când destinul m-ar fi ocrotit de soarta nemiloasă a sclavilor din arenă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne-o pricinuiește lucrul acesta! Existau altădată numai două ieșiri din impas pentru a face față durerii unui prinț repudiat: mânăstirea sau eșafodul. Nouă ne-a revenit o a treia, cea mai grea poate: Coroana. și trebuie să suportăm, în mijlocul singurătății noastre atât de dureroase, amabilitatea echivocă a curtenilor, surâsurile iro nice ale ambasadorilor străini și aerele nerușinate ale curtezanelor și favoritelor! Iar la toate acestea se adaugă reproșurile și neînțelegerea Voastră, Domnule, care ne sunteți cel mai drag pe lume
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
leur est interdit sous peine de mort d’user de leurs anciens titres, rangs et pouvoirs. Donné à Madrid Anno Domini MCCLIV Portugalia a fost declarată provincie spaniolă... Ați fost exclus din jocurile noastre. Nu mai sunteți decât o umbră... Singurătate Toată viața m-am jucat de-a viața... și, în nebunia mea, am vrut să-i fac și pe ceilalți să mi se joace în preajmă. Uneori - oamenii se lăsau furați de sminteala visurilor mele și mergeau alături. Până oboseau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nimic de pierdut, ci totul de câștigat: sănătatea, vacanța, uitarea... și atunci m-am hotărât: în fiecare dimineață, când mă duceam la toaletă, luam cu mine și un mic păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul grețos, înghițeam imediat și bucățica de rahat. În trei zile am fost pe picioare, iar peste alte trei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat raționalizatele, coadă lungă, ocupație pasivă, dar totuși o ocupație. Neliniște interioară, gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat raționalizatele, coadă lungă, ocupație pasivă, dar totuși o ocupație. Neliniște interioară, gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat raționalizatele, coadă lungă, ocupație pasivă, dar totuși o ocupație. Neliniște interioară, gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai e atât de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu atât ca spectacol, ci altfel... Cum oare? Aș vrea s-o spun cuiva ținându-l de mână, în chip penibil, confuz, dar s-o spun... Cui s-o spun oare?! Să n-ai cui spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
alta. Treptat, mă integrez în ritmul normal al vieții, cu înceti șorul însă - nu vreau să mă grăbesc, căci îmi este teamă să nu care cumva să pierd acel bun pe care l-am agonisit în ultimele luni acolo, în singurătate... Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]